Acasă Intern TELEGRAMĂ* Domnului Konducător

TELEGRAMĂ* Domnului Konducător

Pamflet:

Mult iubitului şi mult stimatului unic şi vajnic Konducător,
Reales fără Congres, cu succes unanim şi cu spor de popor

Cotroceni
(personal sau prin aghiotant)
& Aleea Modrogan – PNL
(prin tovarăşul secretar cu propaganda, Rareş Bogdan)

Mult iubite şi stimate, dragă Cârmaci,

Sunt atât de încărcat, simultan, de o adâncă, efervescentă, înaltă şi vibrantă emoţie, la fel cu întregul Popor, substituit în Partid, (de aceeaşi unică, dreaptă şi strălucitoare culoare), acum, la Trei’jde de ani de la victoria revoluţiei capitaliste, domestice şi sălbatice asupra blestematei revoluţii socialiste şi comuniste, continuată subteran cu statul paralel şi contaminată de ciuma roşie, care s-a cuibărit şi s-a lăbărţat nepermis în toţi trandafirii Patriei,

Acum, când victoria dumneavoastră, inegalabilă şi zdrobitoare, asupra „Pi”-ului lipsă şi broşelor obraznice ale doamnei Viorica Dăncilă, confirmă încă o dată că soluţia „mutulică – pas cu pas – tiptilică fără glas” şi făcutul de lucru bine făcut, ambele alese de dumneavoastră, simplu, dar cu grijă, din manualul alternativ de fizică de la Sibiu (ah, oraşul salamului ăl mai fain!) şi înfăptuite cu succes în cincinalul, pe care tocmai l-aţi încheiat brici, ieri, au dat, nu numai roade, ci şi inegalabile succese, în mersul pe biţicăl, direct în şpilhozen şi văz popular şi în statul degeaba împotriva statului paralel!…

Aţi asigurat liniştea acestei ţări, mai dihai decât toţi predecesorii. Nici n-am simţit că avem preşedinte! La fel ca în Elveţia, numai că şviţerii au tăiţei şi noi nu. Pas cu pas, n-aţi mişcat un deget unde nu trebuia, să nu cumva să vi-l scăpaţi în ochi sau în altă parte şi să clintiţi lucrurile bine făcute, din matca lor firească şi ascendentă.

Dar v-aţi mişcat telegenic cu geaca roşie din dotare pentru aprinderea lanternuţelor tinere şi înflăcărate, care vă luminau calea în bezna pesedisto-haotică, spre victoria de astăzi, plăz-muită încă de pe atunci cu laboratorul şi giugiulind poporul, e drept, ăla mai tânăr şi care chiar era al nimănui… Şi vă asigur că bine aţi făcut, mult iubite şi stimate preşedinte herr-genosse-kamarade!

Numai aşa, babele pesediste şi baborniţoii haini, în paltoane tocite de vremuri şi păstrate cu naftalină, toţi iordăcheii-ciordăcheii lui Dragnea, pitiţi în mustăţile sale acum lăsate neantului sub picioarele frizerului de la Rahova, toţi vâlcovii, nicolicii şi nimenlâcii au putut fi stăviliţi din a face din justiţia noastră fată mare o târfă de toată batjocura Europii…

V-aţi zis, atunci, ardeleneşte în barbă, precis şi fix: pe ei, pe mama lor, ‘tu-i-ui, pe toţi, în pix!

Apoi, n-aţi mişcat un pai, ca nu cumva să fie bai şi să se scuture recolta şi să alimenteze revolta pe acest picior de plai…

Iată un preşedinte adevărat! Nemişcat şi cu liniştea desăvârşită la ea acasă (în toate cele şase!)… Un monument de linişte, nu un popândău în drum!

Dar aţi otâncit Constituţia, de vai mama ei, cu tot CCR-ul, mai rău ca o soacră (desigur, nu mă refer la a dumneavoastră)! Cu toate opintelile duşmanului politic de clasă şi ale societăţii civile şi jurnalistice de a vă opri din nestăvilitul elan. „Arde-o, mă!”, vă mai îndemna câte un fan, că prea e iorgovană, iliască-tataistă şi revizuit dorneană… Că nu permite bietului preşedinte ţais şi ambâţ să facă orice şi oricât cu ţara lui, fără să mai fie contrazis de toţi neica-nimenii din mediocritatea politică… Nu putea fi şi ea, Constituţia asta, ceva mai blondă şi mai bretonată? Ceva mai băsistă, hă-hă-hă, la joacă şi la ciuleandră?!… Asta e! Vă înţeleg prea bine, aţi moştenit o Constituţie prea rigidă.  Dă din picioare şi se scutură ca un cal năbădăios, când vă urcaţi pe ea şi încercaţi să-i puneţi şaua… Dar se poate schimba. Şi să cuprindă un singur articol. Unic: Eu! Cu guvernul meu, cu calul meu, cu ludovicul meu, cu anticipatele mele şi, evident, cu tot parlamentul meu. Adică, noi toţi, prin noi înşine, democratic, să ne regăsim într-un singur Eu, care, Dumneavoastră sunteţi Acela…

V-aţi luptat, vajnice şi războinice preşedinte, cu coana corupţia, mai rău decât cu coana Dăncilă. De aceea eu vă înţeleg transpiraţia abundentă din campanie şi grija fierbinte pentru continuarea asaltului DNA şi al parchetelor asupra netrebuincioaselor şi netrebnicelor prezumţii de nevinovăţie şi libertăţi individuale ale omului. Care nu prea mai contează şi rămân un fel de caca-maca în faţa preşedintelui, care numeşte inamovibilii.

În întrecerea capitalistă, faza pe cătuşe, gloria o împărţiţi, trebuie să o recunoaşteţi, cu predecesorul. Care, după ce a smardoit cât a putut pe toată lumea, era cât pe ce să fie smardoit dânsul şi rudele sale. De câinii Ko-Co, rămaşi liberi cu colţii rânjiţi sfidând cotroceaua. Una, cu dinţi de oţele şi, celălalt, cu epoleţii în coadă… Pe care, mai bine că i-aţi pensionat şi eliberat, scoţându-i din câmpul tactic, că vă ameninţau şi pe dumnea­voastră şi poziţia inocentă de om calculat şi imaculat.

Partea bună este că, astfel, a fost îmbogăţită tumultuos şi cultura română, cu noi capodopere, scrise de celebrii scriitori becalii, roşii, galbeni şi portocalii… În elanul dumneavoastră nestăvilit, pentru că le-aţi dat şansa să-şi transforme celebritatea fiscală în cultură, cu doctorate şi noi facultăţi la locul de muncă, noii deţinuţi politici din România se înclină adânc şi vă salută şi ei victoria dvs. extraordinară! Abia aşteaptă să vă întâlnească faţă în faţă, ca să vă îmbrăţişeze tovărăşeşte şi să vă pupe!…

Aţi avut grijă, şi de bătrâni, şi de pensionari, mai ales de cei care au slujit cu nădejde şi greutate sistemul. Luptători întruchipaţi într-unul singur, dar, emblematic şi zdravăn: Taica Lazăr. Cel care v-a ţinut de şase la case şi nu v-a gâdilat la imunitate… Degeaba l-a dovedit în lupta corb la corp şi pe el, ca şi pe Luluţa, artistul marţial Tudorel Toader, că amândoi vor intra în istorie, pe cal şi sub cal, lângă dumneavoastră până la capăt.

Azi Poporul vă e recunoscător şi că aţi dat jos, cu mandolina lui Orban, ultimul guvern pesedist din istorie! E drept că aici nu v-aţi situat chiar pe primul loc, pentru că, mai înainte, Dragnea dăduse jos două.

Domnule preşedinte, vă asigur că proiectul dumneavoastră de ţară v-a reuşit în războiul cumplit şi total cu PSD! Nişte mârlani, domnule Klaus! Care vor rămâne la fel de vulgari în vocabular, alături de huligani, de golani şi de ciumpalaci.

Acum dumneavoastră sunteţi deja preşedintele-premier, care ne trebuie! Ce ne trebuie doi, să se încaiere mâine-poimâine pe blondele din guvern?! Ce ne mai trebuie Orban marionetă, un fel de Boc mai înalt şi mai negru la sprâncene? Ce, o să găsescă el aur în gaura neagră lăsată de Orlando lui Câţu?

Să nu uităm un lucru, la fel de glorios şi de palmares! Pe mandatul dumneavoastră de preşedinte, s-a consfinţit glorios caracalirea Poliţiei şi chiar a Justiţiei Române. De aceea, până şi infractorii au sărit de pe geam din celule, reuşind să evadeze doar ca să vă voteze.

Drag şi măreţ preşedinte, în încheiere, vă asigur că măreţele dumneavoastră realizări de până acum şi succesul covârşitor exersat pe popor, în mandatele, care, unul abia se sfârşi, altul abia începu, sunt pe deplin în acord cu matematica doamnei Dăncilă şi cu fizica dumneavoastră! Ne asigură ştiinţific că împărţeala poporului nostru în două este cea mai înaltă formă de democraţie original aplicată. Avem poporul galben şi poporul roşu! După modelul imperial chinez. Iar dumneavoastră, desigur, sunteţi împăratul. Inodor, insipid, incolor… Când o să aplicaţi, în sfârşit şi ideile „ciuce”  în ţărişoara noastră? Un model asiatic, asezonat cu modelul tradiţional românesc. Trăiască fainoşagul, salamul şi brânza! Jos Constituţia care nu-i lasă pe preşedinţi să conducă în forţă! Jos CCR, că e prea băgăcioasă în cotroceală! Trăiască noua DNA, care va renaşte din vechea cenuşă! Heill, genosse herr Klaus Magnificul! Asta, ca să înţeleagă, fără translator şi doamna Merkel… Danke!

*Telegramă = scrisoare de laudă şi mulţumire, care era adresată în mii de variante de către Popor lui Nicolae Ceauşescu, cu ocazia „realegerii” sale în funcţia supremă.

Notă:

Ion MÂNZALĂ, poet și editor senior la mai multe publicații din Brașov,  este unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigații din România.

5/5 - (16 votes)

Distribuie pe:
Mai multe articole
Mai multe articole scrise de Ion MÂNZALĂ
Mai multe Intern
Comentarii închise.

Recomandări

Profesorul Col. (r) CEZAR DOBRE, ultima lecţie de istorie…

… Şi moartea se învaţă… ultimă, supremă şi solemnă lecţie… a trecerii no…