Acasă Opinie Statul de drept românesc

Statul de drept românesc

În comunism era o vorbă” femeia e egală cu bărbatul și amândoi sunt egali cu zero”. În statul de drept vi se pare că s-a schimbat abordarea? Alo, alo..!

După corupția generalizată din anii 1980, în care puteai obține cu bani aproape orice în limitele statului comunist, respectiv un job bun sau repartiție pentru un apartament central 5000 lei, operație chirurgicală – 1 sticla whisky și un cartuș de Kent, pentru diverse facilități mai mărunte un pachet de cafea Weiner și/sau un pachet de Kent. Prin urmare societatea românească a învățat până i-a intrat în mentalul colectiv că, dacă vrei să obții ceva trebuie” să ungi” decidentul.

Așa se face că, după revoluție existau două categorii români, prima categorie idealistă, formată din marea masă care își doreau libertate și un trai mai bun; a doua categorie pragmatică, formată din fostele organe ale conducerii de stat și de partid, foști șefi de unități comerciale comuniste și bișnițarii – toți cu buzunarele umflate de bani proveniți din corupția anilor 1980.

Tranziția de la economia comunistă la economia de piață a fost de fapt o săritură de la economia planificată la economia barbară care tras după ea toate metehnele corupției generalizate din anii 1980.

Cetățenii români s-au dumirit repede cum stau lucrurile, mai ales că toată partea cu responsabilii pentru morții din timpul” revoluției” era în ceață (la fel ca în prezent) și s-au simțit trași pe sfoară. Numai că, în anii care au urmat” sistemul” era căpușat de cei care au avut bani și au pus mâna pe și mai mulți bani.

Mijloacele de îmbogățire pe spinarea statului și a poporului pot fi studiate la capitolele despre” mafioți politici” sau cum să te îmbogățești rapid fără să faci investiții și fără să muncești, dar să ai o funcție politică/publică. Este de notorietate națională și internațională îmbogățirea din avutul statului, desigur, prin mijloace legale. Mai marii zilei din 1990 până în 2011 s-au îmbogățit din privatizarea întreprinderilor, majoritatea închise apoi și vândute la fier vechi pe zeci de miliarde de euro, concesionarea pădurilor și tăieri masive de copaci de zeci de miliarde de auro, terenuri și case confiscate abuziv de comuniști, care în loc să se întoarcă la moștenitorii de drept s-au dus la primari, politicieni și la șpăgari prin diverse falsuri. Țiganii din Timișoara au pus mâna pe imobilele din centru orașului cu acte de moștenitori a unor etnici germani, dar nimeni nu a verificat” rețeaua primărie, notari, avocați”. Modul în care a fost jefuită România în ultimii 27 de ani pare pentru oamenii cu bun simț un film de groază sau chiar SF.

Unde a fost poporul român în timpul acesta? Poporul a fost ocupat cu căutarea unui job, cu manifestațiile organizate de șefii de sindicate, șefi care în majoritatea lor avea blaturi cu partidele de la putere,” că e oameni și ei” și aveau nevoie de bani. Noroc de binecuvântările aduse de Uniunea Europeană, că a ridicat vizele în 2003 și cetățenii au putut pleca să câștige o bucată de pâine în străinătate. Și puhoiul de români plecați de nevoie a devenit cel mai mare investitor din România, cu peste 50 de miliarde de euro trimiși în țară la familii, în ultimii 14 ani. Când le merge bine românilor din diaspora crește și consumul în țară, uite așa avem noi cea mai mare creștere economică din Europa, creștere bazată pe consum. Între noi fie vorba, creșterea cu procente minuscule a salariilor și pensiilor nu putea crește prea mult consumul de bunuri și servicii.

Cum avem așa un nivel de trai ridicat și așa o creștere mare a economiei clasa politică și instituțiile statului au timp să se răfuiască între ele. Confruntarea se dă prin două clanuri ce se confrută zilnic și în direct pe statul de drept, clanul Dragnea și clanul Kovesi. Și cum suntem stat de drept bătălia se poartă prin instituțiile statului de drept. Clanul Dragnea apelează la Parlament și CCR, clanul Kovesi la DNA, CSM și uneori apelează și la ambasadorii străini.

Între timp, școlile au început cu un singur manual pentru că în învățământ se bat alte clanuri mai mici și nu au timp pentru educație. Spitalele sunt aceleași din 1989, nu s-au construit altele noi, iar medicii tineri sunt plecați majoritatea prin locuri unde politicienii își iubesc țara și oamenii.

Între timp românii trăiesc cum pot în România lor care are alte priorități de cât au mai marii zilei, dar cine să-i asculte, doar Uniunea Europeană care e departe, în celălalt capăt al Europei.

În comunism era o vorbă” femeia e egală cu bărbatul și amândoi sunt egali cu zero”. În statul de drept vi se pare că s-a schimbat abordarea? Alo, alo..!

Evaluare articol
Mai multe Opinie
Comentariile sunt închise.

Recomandări

„La ICR, 2018 va fi un an plin de momente notabile”

Interviu cu Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român. Liliana Țuroiu a dez…