Acasă Diaspora Școlile românești din străinătate

Școlile românești din străinătate

Ministrul Andreea Păstârnac NU ARE O STRATEGIE clară privind școlile sau cursurile de limbă pentru românii din străinătate.

Deputatul USR, Vlad Aurel Duruș (ales în circumscripția 26, Maramureș), a depus în data de 18 octombrie o interpelare, adresată ministrului Educației Naționale, Liviu Marian Pop prin care cere informații despre situația școlilor românești din afara României.

Nu știm ce l-a determinat pe deputatul Duruș să inițieze acest demers, dacă are un interes personal sau că i s-a ”suflat” de undeva să ceară explicații. Ceea ce ar trebui să fie un subiect pentru colegii săi de partid, aleși în diaspora sau prezenți în comisia pentru românii din afara țării (deputații USR Daniel Popescu, Matei Dobrovie, Ioan Bulai și senatorul Radu Mihail), s-a transferat la… Maramureș.

La începutul interpelării, deputatul Duruș denunță faptul că” de cele mai multe ori, copiii întâmpină diferite greutăți care-i împiedică să aibă o educație” ca la carte” în limba maternă în respectivele școli”, fără însă a da detalii. Nu știm ce l-a influențat pe Duruș să facă o asemena afirmație.

Pe de altă parte este pentru prima dată când un parlamentar din actuala legislatură se interesează despre școlile în limba română din afara țării, despre numărul și forma unităților de învățământ, știind că există cursuri LCCR, școli de duminică în administrarea parohiilor sau școli care primesc fonduri de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, cu manuale diferite sau cu modalități de predare diverse.

Deputatul Duruș, deși ales într-o circumscripție din țară, vrea să mai știe contribuția pe care o are ministerul și planurile pentru următorii doi ani cu privire la școlile cu predare în limba română.

Nu există informare despre cursuri (!)

Situația în diaspora a acestor școli trece oarecum neobservată. Cu excepția unor articole în presa din străinătate despre problemele pe care le întâmpină profesorii sau lipsa de interes a părinților români de a-și trimite copiii la astfel de cursuri, nu s-a scris prea mult.

Un lucru este cert: ministrul Andreea Păstârnac NU ARE O STRATEGIE clară pentru aceste cursuri sau școli. Politicienii, mai ales în perioadele electorale au promis chiar licee românești la Napoli și Roma, precum și planuri foarte clare. Totul a rămas în stadiul organizării unor cursuri LCCR (Limba, Cultură și Civilizație Românească), în cadrul școlilor din Italia, Spania, Belgia și mai nou Marea Britanie. Mai există și școlile românești finanțate de Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” sau Ministerul pentru Românii de Pretutindeni precum și mici ateliere în cadrul bisericilor românești, acolo unde preotesele au timp și chef pentru astfel de lucruri. Și, cam atât… NU EXISTĂ NICI MĂCAR COLABORARE între aceste proiecte.

Un episod petrecut în urmă acum trei ani, la o întâlnire a diasporei, la Eforie Nord, spune tot. În august 2014, Zvetlana Preoteasa, fost director general al Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni a anunțat apariția de noi manuale pentru copiii românilor din străinătate începând cu luna septembrie a acelui an. Respectivele manuale cuprind obiceiuri și tradiții românești, de învățare a limbii române de către străini sau de către copiii românilor care nu știu deloc să vorbească limba maternă și un manual de geografie, cu texte, hărți și jocuri interactive.

Manualele au fost însă concepute într-un mod diferit față de cele emise de către Ministerul Educației Naționale, au elemente noi și sunt însoțite și de un ghid pentru profesorii care vor preda cursuri de limbă și civilizație românească.” Manualele pentru copii trebuie să fie atractive. Cele actuale sunt stufoase și aride iar un alt element de noutate va fi faptul că va exista și un ghid de predare a cursurilor, pentru profesori.”, declara atunci Preoteasa.

La o zi după vizita Zvetlanei Preoteasa, a venit și Corina Cherdeș, director la Institutul Limbii Române, instituție ce administrează cursurile LCCR (Limba, Cultură și Civilizație Românească). Am întrebat-o ce părere are despre manualele propuse de Hurmuzachi și a bâlbâit ceva de genul că e treaba lor.” Cum să fie treaba lor?”, am ripostat eu. Nu mi-a mai răspuns, vădit iritată de intervenția mea.

Întrebată despre derularea cursurilor LCCR a ținut să menționeze:” O grupă trebuie să aibă minim 15 elevi, e o greșeală foarte mare însă să trimiți profesorii din ușă în ușă să adune copii pentru cursul de limbă română. Fiecare comunitate trebuie să dovedească că acest curs e necesar și că se dorește implementarea în acea zonă sau școală” a completat ea.

Despre cum și ce se predă în bisericile românești din străinătate nimeni nu prea știe… se desenează, se colorează, se discută despre Ștefan cel Mare și Sfânt sau dacă există vreo hartă a României, nu prea avem, informații. Fiecare face ce poate.

Problemele organizării unor clase de minim 15 copii nu s-au oprit nici azi. Sunt foarte mulți profesori care se plâng de acest lucru. Cauzele sunt pe de o parte lipsa unei strategii pentru informarea și invitarea părinților români să își înscrie copiii la aceste cursuri, iar pe de altă parte dezinteresul real al românilor pentru asemenea activități. Motivele? Acesta ar fi subiectul pentru un alt articol.

În final, spun că sunt extrem de curios ce îi va răspunde ministrul Pop, deputatului Duruș. Sau vom asista doar la schimbări importante la nivelul conducerii instituțiilor care gestionează activitatea descrisă mai sus?

 

5 (100%) 153 votes
Mai multe Diaspora
Comentariile sunt închise.

Recomandări

Ministerul Diasporei un experiment nereușit!

Ministerul Diasporei e pe cale să fie înmormântat, fără onoruri, brusc, fără nicio motivaț…