Acasă Cultură Porumbelul – poezie

Porumbelul – poezie

Vin la fereastra ta copile,

Să-mi dai un miez de pâine.

Printre blocuri, pe asfalt,

Nu e nici un dumicat.

Și-atunci, vin să-ți cer copile,

– Dă-mi un miezișor de pâine!

 

Patru puișori m-așteaptă

În cuib, cu gura căscată.

Cu pâinea pe care mi-o dai,

Vor crește puișorii mari.

 

Pe aripi îți vor duce-n zbor

Visurile…, până la nori.

Pacea lumii vor înălța

Peste țărișoara ta.

 

Noi prieteni dacă vrei,

Hrănește câțiva porumbei.

– Haide copile, fi generos!

Oricum, arunci pâine la coș.

Distribuie pe:

Doctor în Ştiinţe Politice cu distincţia Magna cum Laudae, la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Sudii Politice şi Administrative din Bucureşti (S.N.S.P.A.) Citește mai mult

Mai multe Cultură
Comentarii închise.

Recomandări

Scrierea dacilor avea 150 de litere, se scria de la dreapta la stânga și se citea de jos în sus

Arheologul și istoricul român Constantin Daicoviciu consideră că pe vremea lui Burebista, …