Acasă Cultură Declarația de Unire a Basarabiei cu România și Decretul regal semnat de Ferdinand I

Declarația de Unire a Basarabiei cu România și Decretul regal semnat de Ferdinand I

Războiul ruso-turc din 1806-1812 s-a încheiat prin Tratatul de la București din 1812, semnat de  Imperiul Țarist și Imperiul Otoman. Prin acest tratat de pace, Principatul Moldovei a fost redus la o zonă geografică care a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Țarist, devenind o provincie denumită Basarabia.

După Revoluția din Octombrie 1917, Basarabia s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească, declarându-și independența față de Rusia bolșevică.

În ianuarie 1918, în contextul prăbușirii Imperiului Țarist[1], anarhia și violența trupelor rusești în debandadă a determinat Sfatul Țării să cheme armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafurilor.

Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat recompense pentru membri guvernului Republicii. Însă, bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia[2].

Pe 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării, a declarat independența Republicii Moldova, iar pe 27 martie/9 aprilie, Sfatul Țării a votat unirea cu România, în anumite condiții.

 

DECLARAŢIA DE UNIRE A BASARABIEI CU ROMÂNIA, 28 MARTIE 1918

 

În numele poporului Basarabiei, Sfatul ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.

Această unire se face pe următoarele baze:

  1. Sfatul Ţări actual rămâne mai departe pentru rezolvirea şi realizarea reformei agrare după nevoile şi cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul Român;
  2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţia proprie;
  3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale, prin Organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern;
  4. Recrutarea Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
  5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul Român, numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei;
  6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia;
  7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de miniştri Român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român;
  8. Basarabia va trimite în Parlamentul Român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, secret şi direct;
  9. Toate alegerile din Basarabia pentru volste şi sate, oraşe, zemstve şi parlament, se vor face pe baza votului universal, secret şi direct;
  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate prin Constituţie;
  11. Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerei din urmă sunt amnestiate.

Basarabia unindu-se ca o fiică cu mama sa România, Parlamentul Român  va hotărî convocarea neîntârziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţi înscrierea în Constituţie a principiilor şi a garanţiilor de mai sus.

Sfatul Ţării, [anul I], nr. 4, din 30 martie 1918, p .2.

 

După câteva luni, la 27 martie/9 aprilie 1918 s-a unit cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie.

 

ÎNALT DECRET REGAL DE UNIRE A BASARABIEI CU ROMANIA, SEMNAT DE FERDINAND I, REGELE ROMÂNIEI  SI CONSEMNAT DE ALEXANDRU MARGHILOMAN, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI, ŞI DEM. DOBRESCU, MINISTRU DE JUSTIŢIE

„FERDINAND 1“

 

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României La toţi de faţă şi viitori sănătate

Sfatul Ţărei din Basarabia, în şedinţa lui de la 27 martie (9 aprilie) 1918, votând prin 86 de voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 abţineri, următoarea rezoluţiune:

În numele Poporului Basarabiei, Sfatul Ţărei declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna SE UNEŞTE CU MAMA SA ROMÂNIA.

Şi Prezidentul Consiliului Nostru de Miniştri declarând că:

„În numele Poporului Român şi al Regelui Lui M.S. Ferdinand I-iu al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară, la rândul lui, Basarabia unită cu România de veci una şi indivizibilă”;

Promulgăm acest vot şi această declaraţie şi ordonăm să fie investit cu sigiliul statului şi publicat în Monitorul Oficial.

(Document din Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştrii, dosar 30/1918, f. 5-6 şi 5 verso.)

 

Această stare a durat timp de 22 de ani, până la 28 iunie 1940, când un ultimatum al guvernului sovietic care urmărea punerea în aplicare a Pactului Ribbentorp-Molotov a fost adresat României cerând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.

România a cedat și după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roșie. Administrația și Armata Română s-au retras într-un haos dramatic, la vest de râul Prut.

 

Note:

[1] Charles Upson Clark ”The Creation of Bessarabian Republic”, http://depts.washington.edu/cartah/text_archive/clark/bc_18.shtml

[2] Charles Upson Clark ”Anarchy in Bessarabia”, http://depts.washington.edu/cartah/text_archive/clark/bc_19.shtml#bc_19

 

5 (100%) 4 votes
Mai multe Cultură
Comentariile sunt închise.

Recomandări

Activități premergătoare Marii Uniri: Discursul președintelui Woodrow Wilson în Congresul SUA

În anul 1917, Statele Unite s-au alăturat Aliaților în lupta cu Puterile Centrale. La înce…