Acasă Cultură Botezul Domnului Isus Hristos

Botezul Domnului Isus Hristos

În fiecare an, pe 6 ianuarie creștinii prăznuiesc Botezul Domnului, o sărbătoare deosebit de importantă care marchează începutul activității mesianice a lui Iisus Hristos.

Toți cei patru evangheliști au redat în scrierile lor acest moment de răscruce în viața Mântuitorului, Iisus fiind botezat în apele Iordanului de Ioan, fiul preotului Zaharia și a Elisabetei care a ajuns un mare proroc al evreilor, propăvăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor (Luca 3.3).

După cum îl descriu evangheliștii, Ioan era un tânăr modest, care trăia în pustie fiind îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică.(Marcu 1.6)

În zilele noastre e greu de închipuit că un om ar putea trăi într-o asemenea simplitate, mulțumindu-se cu ce îi dă Dumnezeu, sfătuindu-i pe cei care îl ascultau ca, Cel ce are două haine să dea celui ce nu are și cel ce are bucate să facă asemenea.(Luca 3.11). Un mesaj pe care îl va duce mai departe Iisus în predicile Sale, dar la dimensiuni mesianice.

Tocmai această simplitate i-a atras pe oameni care veneau la el să-l asculte și să se boteze. Toți evangheliștii ne vorbesc că Ioan boteza cu apă, în râul Iordanului, îndemnându-i pe evrei spre pocăință. Predicând despre apropierea Împărăției lui Dumnezeu Ioan se face pe sine doar un mesager care deschide calea Celui care va boteza cu Duh Sfânt și cu foc (Luca 3.16), iar pentru a-și arăta smerenia și dragostea față de Dumnezeu se socoate pe sine a fi nevrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor Luca 3.16

Surprinzând esența dumnezeirii, Ioan ne dezvăluie adevăratul chip al  Dumnezeului cel nevăzut, Cuvântul, care era întru început la Dumnezeu, căci fără de El nu s-a creat lumea, ci doar prin El toate s-au făcut. Iar Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

Miracolul pe care Sfântul Evanghelist ni-l dezvăluie mai departe este acela al întrupării Cuvântului care S-a făcut trup Și S-a sălășuit între noi și am văzut slava Lui, slavă  ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. Este taina fundamentală care stă la temelia creștinismului, pe care se bazează toată credința noastră. Căci fără întruparea Cuvântului Botezul Domnului nu ar fi avut loc iar noi am rătăci și azi prin bezna labirintului care ne duce la pierzanie.

Tocmai această mare taină a înțeles-o Ioan și se străduia s-o destăinuie celor care îl ascultau: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Nu poți să nu rămâi înmărmurit de profunzimea cuvintelor care redau nemărginirea Cuvântului care, deși va veni în lume după Ioan, era în lume cu mult înaintea lui, oamenii hrănindu-se din harul Lui, iar harul și adevărul dat prin legea lui Moise tot prin Iisus Hristos au venit. Iar pentru a întări spusele sale, Sfântul Evanghelist Ioan precizează: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.(Ioan 1.18).

Găsim în aceste cuvinte simple dar deosebit de profunde fundamentul dublei naturi a Mântuitorului, Fiul cel Unul-Născut și totodată, Cel Care este de la începuturi în sânul Tatălui, Acela care L-a făcut cunoscut prin întruparea în Fecioara Maria și care era întru început la Dumnezeu; Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut

Sunt suficiente aceste cuvinte și s-ar putea scrie tomuri de cărți despre nemărginirea Dumnezeului nostru dar mai ales despre bunătatea Lui care și-a trimis Unicul Său Fiu în lume pentru a lua trup de om și a deschide omului porțile zăvorâte ale Raiului.

Așa se explică modestia prorocului Ioan care întrebat fiind cine este, mărturisește sincer că nu este el Hristosul ci doar glasul celui care strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului, precum a zis Isaia prorocul. Ioan se consideră pe sine doar cel menit să predice profeția făcută de Isaia, fără să-și atribuie nici un merit în propovăduirea pocăinței spre iertarea păcatelor.(Luca 3.3.)  Mai mult chiar, Ioan atrage atenția păcătoșilor să se îndrepte, pentru că altfel vor păți cea ce pățesc pomii care nu fac roade bune, care se taie și se aruncă în foc. Predicând venirea Împărăției lui Dumnezeu prorocul îi avertizează că el îi poate boteza numai cu apă spre pocăință, dar Cel care vine și este mai puternic decât el, vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, dar dacă nu se vor pocăi cum le cere el, să nu se aștepte să primească mântuirea.

Din mesajul lui Ioan adus la noi de Sfântul Evanghelist Matei asistăm la suprapunerea a două planuri fundamentale în mântuirea omului, primul cel al pocăinței adevărate, urmat de trecerea prin focul dumnezeiesc al Cuvântului care, are lopata în mână și va curăța aria Sa și va aduna grâul în jitniță, iar pleava o va arde cu foc nestins.(Matei 3.11)

Înspăimântător, nu?

Adevărat, dar este esența credinței, criteriile de judecare a omului după ce va pleca din această lume trecătoare, punte de trecere între Grădina Edenului din care a fost alungat Adam, spre Împărăția lui Dumnezeu sau moartea veșnică cum scrie tot Sfântul Evanghelist Ioan în Apocalipsa. Depinde de fiecare dintre noi ce cale alegem, pocăința propusă de Ioan sau menținerea în păcat cum făceau fariseii și saducheii care veneau la Ioan să se boteze, dar nu se lăsau de faptele lor rele.

Botezul Domnului nu are loc în orice moment ci în cel marcat de începerea activității mesianice a Mântuitorului, când acesta a împlinit 30 de ani iar potrivit legilor evreilor avea dreptul să ia cuvântul în public. Pentru a delimita și mai mult cele două etape din viața lui Iisus, prima când a fost copil fiind dus de mama lui  în fiecare an la templu și momentul din care începe să predice Cuvântul lui Dumnezeu, după Botez Iisus este dus de Duhul în pustie unde va posti timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți după care va fi ispitit de diavol de trei ori. Puterea dumnezeirii se face simțită în El, reușind să se opună diavolului care i-a cerut să se închine lui. Atunci L-a lăsat diavolul și iată îngerii, venind la El, Îi slujeau. Matei 4.11. În acel moment, Iisus aflând că Ioan a fost întemnițat de Irod a plecat în Galileea, împlinind astfel profețiile.

Dar mai înainte de a duce oamenilor Cuvântul, Iisus merge la  Iordan și îi cere lui Ioan să-l boteze și pe el cum făcea cu toți oamenii. Era oare nevoie de asta? Ioan rămâne surprins și încearcă să-L oprească să intre în apele Iordanului spre a fi botezat: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?

Iisus îi dă un răspuns simplu, dar plin de profunzime: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.

Avea oare nevoie Iisus Domnul să fie botezat cu apă de Ioan. Răspunsul ni-l dă Sfântul Evanghelist Ioan:

Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Ioan 1.32-34

Dacă facem legătura între cele două Evanghelii putem găsi taina Botezului Domnului în cuvintele evangheliștilor, iar importanța lui este covârșitoare. Prin botez omul se purifică, apa având această proprietate miraculoasă. Apa curăță și redă trupului puritatea , fiind un pas esențial spre purificarea sufletului care se face doar prin harul Sfântului Duh. Dar netrecând prin Botez, necurățându-ne trupul cu apa cea purificatoare, nu putem spera să coboare asupra noastră focul dumnezeiesc de care vorbea Ioan. Botezul exprimă primirea credinței fără de care omul nu poate păși spre desăvârșire, spre cunoașterea lui Dumnezeu. Numai omului botezat i se deschid căile mântuirii, din momentul Botezului îngerii vor merge la el și îi vor îndrepta drumul spre Împărăția lui Dumnezeu. Dar pentru asta omul trebuie să se lepede de păcate și să urmeze calea Cuvântului adus de Iisus pe Pământ. Exemplul trebuie să-l luăm tot de la Iisus care a rezistat ferm la toate ispitele diavolului. Numai așa putem spera ca după ce sufletul va părăsi trupul să se deschidă Cerurile și duhul lui Dumnezeu să vină asupra noastră spre a ne călăuzi spre Împărăția Cerească.

Să ne curățim în fiecare an cu apa purificatoare din ziua Botezului Domnului iar atunci când vom gusta din ea să ne aducem aminte de păcatele noastre și să ne rugăm pentru iertarea lor. Să nu uităm că botezul cu apă deschide calea Domnului cum spunea prorocul Ioan, singurul care poate să aducă asupra noastră harul Sfântului Duh și să ne curețe păcatele în focul dumnezeiesc.

Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.  Ioan 1.29

Distribuie pe:
Mai multe Cultură
Comentarii închise.

Recomandări

Zodiile și semnificațiile lor

Unul din marile secrete ale omenirii sunt zodiile pe care, într-o formă sau alta le întâln…