Acasă Cultură Baia, decembrie 1467

Baia, decembrie 1467

În luna decembrie, toți românii ar trebui să comemorăm un moment cu mari reverberații în trecutul neamului nostru, menit să fie cunoscut  și marcat printre cele mai de seamă pagini de istorie.

Cine nu știe că Ștefan cel Mare a ajuns pe tronul Moldovei chiar în Săptămâna Patimilor din anul Domnului 6965 (1457), și a intrat victorios în Cetatea de Scaun din Suceava în ziua răstihnirii Domnului, sâmbătă seara luând parte împreună cu boierii din Sfatul Țării, poporul și oastea care i-a adus biruința, la slujba de înviere ținută de Mitropolitul Theoctist la Biserica Mirăuți din capitala Moldovei.

Cel care avea să devină cel mai mare erou al neamului său a plecat de la Târgoviște cu o oaste formată din vreo șase mii de călăreți, o parte fiind primiți în ajutor de la vărul său Vlad feciorul lui Drago, singurul român care a făcut parte printre fondatorii Ordinului Dragonilor condus de regele Sigismund al Ungariei, care i-a adus de altfel și numele, transformat apoi de răvoitorii noștri în Dracul și în vampir, lucru pe care nu ar trebui să-l acceptăm. Cei mai mulți dintre oșteni au fost aduși de boieri credincioși tatălui său, care au pribegit în Țara Românească fiind nemulțumiți de politica lui Petru Aron, cel care și-a ucis fratele la Reuseni.

Prima confruntare cu moșul său, a avut loc la Doljești, lîngă Siret, în ziua de 12 a lunii lui răpciune (aprilie). Învins de trupele de cavaleri bine pregătite ale tânărului Ștefan, Petru Aron bate în retragere. După două zile, acesta încearcă o nouă rezistență la Orbic, undeva în zona Neamțului, dar fiind învins pleacă în pribegie în Țara Leșească, pe atunci un regat puternic format din Polonia Mare, Polonia Mică, Lituania, Rusia Roșie și Podolia.

Bioruindu-și rivalul, Ștefan se îndreaptă victorios spre Suceava, dar mai înainte se oprește la conacul cumnatului, său boierul Șendrea din Dolhești, de unde a organizat ceremonia de încoronare ce a avut loc în sâmbăta Paștelui în localitatea Direptate aflată pe valea Siretului, în apropiere de Dolhasca. Să dăm cuvântul cronicarului Grigore Ureche să descrie cu vorbele lui din acea vreme  modul cum tânărul Ștefan a fost uns ca Voievod al Moldovei:

Deciia Ștefan vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și altăp curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări , la locul ce se cheamă Direptatea și i-au întrebat pre toți:este-le cu voie tuturor să le fie domn? Ei cu toții au strigat într-un glas: Întru Mulți Ani de la Dumnezeu să domnești! Și decii cu toții l-au ridicatu domn și l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul Theoctistu. Și de acolo luo Ștefan vodă steagul Țării și se duse la scaunul Sucevei.

Însoțit de mitropolit, boieri, armată și popor, tânărul Voievod care abia trecuse de 20 de ani, se îndreaptă spre Cetatea de Scaun. De aici vor merge cu toții pentru a lua parte la slujba de înviere ținută de un Sobor de arhierei în frunte cu Mitropolitul Theoctist la biserica Mirăuți, construită de Petru Mușat în  apropierea Cetății ca biserică a Mitropoliei Moldovei, unde, ceva mai târziu, voievodul Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

În acel an binecuvântat pentru toți românii, învierea Domnului avea să aducă cu sine învierea Țării Moldovei care, sub conducerea acestui mare și înțelept Voievod va cunoaște o întindere și o dezvoltare cum nu a mai avut niciodată, iar politica și faptele sale de arme vor impresina întreaga Europă.Țara era sfâșiată de luptele pentru putere duse vreme de un sfert de veac între urmașii lui Alexandru cel Bun, care au slăbit-o în așa măsură încât a ajuns la bunul plac al vecinilor care se înfruptau din ea după bunul lor plac.

Venind pe scaunul tatălui său ucis mișelește de Petru Aron la Reuseni în noaptea de 15 spre 16 brumărel 6959, tânărul Ștefan nu a venit cu planuri de război ci mai degrabă cu gânduri de pace. De la început a oferit iertare tuturor boierilor care l-au slujit pe moșul său, a trimis salvconducte în Țara Leșească pentru a-i încuraja pe pribegi să se întoarcă în țară, asigurându-i că nu vor păți nimic, ba chiar la întoarcere le-a oferit dregătorii mai înalte decât au avut înainte. El știa ce rol are elita fără de care nu poți guverna o țară.Iar pe deasupra și-a format o oaste de mercenari la Curte după modelul celor din Apus, cunoscuți drept Vitejii Măriei Sale, care au avut un rol hotărâtor în marile sale bătălii de mai târziu.

Oferind poporului pacea, voievodul s-a ținut de cuvânt.În primii zece ani ai domniei sale nici un cap de boier nu a căzut în ciuda afirmației făcute de cronicar că ar fi fost mânios și de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat. De altfel istoria a consemnat doar două pedepse capitale date de Voievod, prima după bătălia de la Baia, iar a doua cu patru ani mai târziu, ambele binemeritate de cei care și-au trădat țara și poporul.

Departe de a fi o fire războinică, tânărul Ștefan a fost mai degrabă o fire predispusă către pace, fiind preocupat să urmeze politica bunicului său Alexandru cel Bun care a adus Moldovei mai bine de un sfert de veac de liniște și prosperitate. Nu el ci alții au provocat războiae, iar Voievodul a fost silit să se apere, să vegheze la  hotarele Moldovei și libertatea poporului său.

Așa se explică faptul că prima sa mare bătălie nu a fost dusă cu păgânii ci tocmai cu creștinii, Moldova fiind invadată și jefuită de oștile conduse de regele maghiar Matia Corvin, fiul cel mic a lui Iancu de Hunedoara.

Influențat de grofii maghiari, poate și de propriul orgoliu,  tânărul rege al Ungariei care avea 24 de ani, pornește spre Moldova din Brașov în ziua de 11 brumar 6975 (noiembrie 1467). Aduce cu el oști numeroase, dar și înalți demnitari ai Regatului maghiar între care Mihail Orszag, palatinul Ungariei, Ioan Pongracz și Nicolae Csupor, noii voievozi ai Transilvaniei, Ștefan Bathory și alții, iar pe deasupra doi pretendenți la tron , Petru Aron și un anume Berindei, cu care voia să-l înlocuiască pe Ștefan. Se pare că era mai degrabă un plan de împărțire a Moldovei a cărui începuturi vin din vremea lui Alexandru cel Bun, Polonia disputându-și Ținutul de Sus cu Cetatea Albă, iar Regatul maghiar Ținutul de Jos cu Chilia. Ștefan le-a ieșit înainte doar cu oastea de la curte formată din 12.000 de călăreți, între care și acea oaste de elită Vitejii Măriei Sale.

Dușmanii pornesc spre Oituz, apoi pe Valea Trotușului iar în 19 ale lui brumar ajung în târgul Trotuș unde fac tabără și rămân o săptămână pentru refacerea trupelor hărțuite zilnic de oștile Moldovei. La plecare, pe 25 a lunii lui brumar, ungurii se poartă mai rău decât păgânii. Au ars din temelii târgul Trotuș, apoi înaintează spre Tazlău pe care îl jefuiesc și îl incendiază și merg mai departe spre Bacău.

Ștefan nu le poate face față fiind nevoit să continue atacurile de hărțuire. Lovindu-i pe unguri în flancuri le provoacă pierderi grele, timp în  care va trimite soli la Cracovia pentru a cere ajutor Craiului Cazimir cu care a încheiat un tratat de alianță.Dar Craiul s-a dovedit a fi surd, în afara unor scrisori trimise regelui Ungariei nu a făcut nimic pentru a-și respecta înțelegerile convenite în scris cu Voievodul Moldovei.

După ce pun foc Bacăului oștile maghiare vor ataca Romanul sau Târgul de Jos cum i se spunea atunci. Cetatea de lemn care proteja târgul a fost ușor de cucerit, iar după ce l-au ocupat, oștile maghiare mai fac un scurt popas până în ziua de 7 a lunii undrea (decembrie), când vor porni din nou în urmărirea moldovenilor. Dar nu înainte de a jefui și incendia târgul.

Ștefan îi atrage pe unguri undeva mai sus de Roman, pe înălțimile de la Muncel, lăsându-le impresia că se pregătește pentru marea bătălie. Dezinformat de zvonurile lansate de Voievodul Moldovei, Matia Corvin nu acceptă să dea lupta în așa zisul loc ales de Ștefan și se va abate cu oștile sale spre Târgul Neamț pe care ungurii l-au jefuit, apoi i-au pus foc.În acest timp nu contenesc atacurile în flancuri ale moldovenilor care vor produce pierderi grele, dar mai ales vor obosi oastea adusă de regele Ungariei. Iar pe deasupra a venit și iarna, cu zăpezi și ger cum sunt în nordul Moldovei, care îngreunau și m ai mult înaintarea invadatorilor.

De la Târgul Neamț ungurii se îndreaptă spre Baia urmând ca de aici să se îndrepte spre Suceava. Fără să vrea au intrat singuri în capcana întinsă de Ștefan cel Mare care a ales de la început Baia ca loc pentru bătălia finală.Fosta cetate a lui Dragoș era situată pe un platou întins, fiind expusă cu ușurință atacurilor din toate părțile.Râul Moldovei aflat în apropiere era un obstacol care îngreuna retragerea spre munți. Alte argumente pentru care Ștefan a ales acel loc și moment pentru bătălia finală  erau oboseala și pierderile pricinuite dușmanilor, platoul deschis care îi oferea posibilități să-i atace din toate părțile și să-i urmărească pe cei care ar scăpa cu fuga, dar și faptul că astfel ar proteja Suceava de jafurile ungurilor. Iar un atac dat noaptea prin surprindere nu le-ar fi permis să-și folosească numeroasa artilerie adusă de unguri până la Baia.

Oastea maghiară formată cam din 60.000 de oșteni ajunge în Baia în ziua de 14 a lunii lui undrea(decembrie). Regele își stabilește reședința în centrul târgului, acolo unde se împreună cele două ulițe care ocolesc biserica catolică, după cum au scris cronicarii. Grofii și comandanții se așează împrejurul pieței centrale a târgului pentru a fi cât mai aproape de rege. Oastea s-a împrăștiat prin târg, iar cei care nu au încăput și-au ridicat corturi la margine.

După ce au ocupat Baia, din porunca regelui, ungurii trec la treabă, ridicând în jur fortificații de apărare din lemn și din lut.Cum oștenii erau vlăguiți de oboseală după zilele de marș și mai ales atacurile moldovenilor, palisadele au fost destul de slab construite. Lăsându-se seara oștenii se pun la masă, dar și pe chefuit.

Dacă nu ar fi intervenit o întâmplare banală victoria lui Ștefan ar fi fost totală. Ungurii în frunte cu regele lor chefuiau de zor când în tabără este adus ca prins un secui pe nume Sythotus. Acesta venea la Baia să vadă bunurile și moșiile rămase moștenire soției sale căreia i-au murit părinții. În drum a întâlnit întâmplător oastea lui Ștefan care era camuflată într-o pădure aflată în apropiere de Baia. Ba chiar a reușit să afle de la niște soldați că moldovenii vor năvăli în Baia la miezul nopții pentru a-i măcelări pe unguri. Astfel elementul surpriză a dispărut..

Aflând de planul lui Ștefan regele se scoală nemâncat de la masă și dă poruncă comandanților să ia armele și să pregătească trupele de apărare.  Redau doar câteva cuvinte din cele scrise de Antonio Bonfini, cronicarul personal al regelui  Matia Corvin, care a luat parte la bătălie:

Matia se sculă nemâncat de la masă, îi adună îndată pe toți nobilii, ostașii și comandanții călăeților, le spuse ce primejdie îi aștepta și dete poruncă să ia fiecare armele. Așează posturi pe toate ulițele și la toate porțile, la intrarea în târg dispune cohortele pretoriene, Două sute de veterani și pe cei cu armătură grea îi așează înaintea locuinței sale, ca să împiedice atacul dușmanilor din cele două uliți ce se împreună acolo, Trupele le împărți prin toate ulicioarele.

Prin iscoadele trimise în târg Ștefan a aflat că regele maghiar știa planurile sale dar nu renunță la atac. Era singurul loc unde putea opri dușmanul pentru a apăra Suceava de la un dezastru. Atacul pornește în toiul nopții. Protejați de întuneric, la porunca Voievodului oștenii săi descalecă de pe cai și înconjoară târgul cu fortificațiile făcute de unguri. A fost o strategie înțeleaptă, fără bagajele pe care le cărau cu ei, călăreții se deplasau mai ușor și mai ales nu făceau zgomot reușind să ajungă la fortificații fără să fie simțiți de dușmani.La un semnal, pun foc fortificațiilor dar și caselor din târg făcute din lemn, care altfel ar fi fost incendiate de unguri la plecare cum au făcut și în celelalte târguri.Focul pus pe neașteptate provoacă panică și învălmășeală.

După descrierea făcută de cronicari bătălia a fost cumplită. Loviți din toate părțile, ungurii au fost nevoiți să se apere pentru a-și salva viața și nu pentru a învinge. La lumina flăcărilor ce răbufneau în noapte, moldovenii înaintează pe ulițele înguste ale târgului . Orânduiți în două formații de luptă în pătrat, o strategie nouă în acea vreme, folosită doar de trupele de elită ale mercenarilor apuseni, dar pe care Ștefan o cunoștea, moldovenii pătrund din toate direcțiile în Baia forțând trecerea spre piața centrală unde se afla regele. În învălmășeala cumplită care s-a creat, pe toate ulițile târgului Baia se dădeau lupte corp la corp, folosindu-se săbii, sulițe și chiar arcuri cu săgeți. Deși au adus cu ei un număr mare de tunuri ungurii nu și-au putut folosi artileria, o mare parte din ea fiind abandonată pe mâna moldovenilor.

Într-o scrisoare adresată după bătălie Craiului Cazimir, Ștefan cel Mare îi scrie:

Și am năvălit asupra lor și a început lupta între noi de seară până în zori și ne-am luptat piept la piept și,mărite rege, mila lui Dumnezeu și norocul Măriei tale au fost de partea noastră. Și astfel au căzut de sabie multe capete ale demnitarilor, ale căpitanilor oștirii, ale ostașilor puternici, pe care  nici măcar cu numele singur nu-i pot înșira.

Până și Matia Corvin a fost în pericol să piară. Înconjurat de trupele sale de elită, regele e nevoit să lupte ca un oștean, pe jos, pentru a-și apăra viața. Este rănit de o sabie la braț și a primit două săgeți în spate.Cu greu este scos pe o targă de oamenii săi din învălmășeala creată.

Uliță cu uliță Baia cade pe mâna moldovenilor. Din unul din cele mai mari și mai frumoase târguri ale Moldovei rămân doar mormane de cadavre și de cenușă din care mai ieșeau flăcări răzlețe, cadavre de oameni și de cai arși împrăștiate peste tot, ulițele fiind pline de bălți de sânge. Un măcel cum nu s-a mai întâlnit.

Numai datorită trădării vornicului Crasnăș regele a reușit să scape fiind scos din Baia pe o targă, înconjurat de mai mulți nobili și oșteni din trupele sale de elită. Iar odată cu regele a fost lăsată să fugă și o parte din oastea adusă de el în Moldova.

Conduși de un moldovean trădător, ungurii s-au retras în munți. Se spune că s-au îndreptat spre Târgu Neamț, iar de aici spre Petru Vodă și Gura Largului, de unde au luat cursul Bistricioarei până ce au ajuns la Gheorgheni. Pe drum sunt întâmpinați cu pietre și chiar cu săgeți de localnici dornici să se răzbune pentru jafurile făcute. Muntenii au tăiat arbori cu care au blocat drumurile îngreunându-le astfel înaintarea și sporind pierderile suferite în urma atacurilor date de trupele trimise de Ștefan să-i urmărească.  Cronicarul polonez Jan Dlugosz descrie expresiv retragerea ungurilor:

Partea mai mare a armatei ajungând în munți și găsind drumul închis cu arbori prăvăliți, după ce își arse carele și alte bagaje și după ce îngropă în păm ânt 500 de tunuri, ca să nu pună mâna moldovenii pe ele, scapă cu fuga. Și dacă regele Ungariei n-a fost prins și omorât aceasta se datorește binefacerii unui moldovean, căruia Ștefan voievod, descoperind înșelăciunea, îi taie capul.

Regele Matia purtat pe targă ia drumul Transilvaniei urmat de o mică oaste care cu greu se regrupează, ceilalți împrăștiați peste tot. Cu oastea care i-a rămas, Voievodul i-a  urmărit pe dușmani in retragerea prin munți spre Transilvania. Din ordinul regelui ungurii abandonează nu numai tunurile ci și prăzile și alte bagaje grele pentru a putea fugi mai ușor. O asemenea înfrângere ei nu au mai suferit de multă vreme.

În bătălia de la Baia Ștefan a pierdut mulți viteji. Numărul moldovenilor care ar fi căzut în luptă s-ar fi ridicat la 6.000 de oameni, după afirmațiile lui Bonfini, ceea ce ar însemna jumărate din oastea Moldovei. Chiar dacă cronicarul regelui Matia a exagerat până și cifrele ca să acopere înfrângerea rușinoasă suferită de rege, totuși Ștefan nu putea ierta trădarea ce a avut loc, care a dus la un număr mare de pierderi din rândul vitejilor săi cât și a faptului că numai așa au putut scăpa regele Ungariei și o parte din oaste din încercuire.

Să nu mai spunem că la un moment dat și voievodul a fost în pericol să fie prins de ungurii care fugeau din cetate. Fiind și el pe jos, în focul bătăliei a fost surprins de un grup de călăreți unguri la care nu se aștepta. Se spune că Ștefan s-a urcat repede într-un arin aflat la îndemână, iar ungurii care erau speriați nu l-au observat, continuându-și fuga pentru a scăpa cu viață. După bătălie, în locul arinului Voievodul va pune să se ridice o biserică ce dăinuie și în zilele noastre. O formă folosită de Voievod de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru izbândă.

De aceea voievodul a fost îndreptățit ca după bătălie să facă cercetări pentru a găsi vinovatul. Îl află tocmai în persoana marelui vornic, dregătorul cu cel mai înalt rang în acea vreme după marele logofăt, care era și rudă cu Ștefan fiind însurat cu o nepoată de-a acestuia, Anușca, fiica lui Ioachim Arbore, pârcălabul Cetății Neamț, frate vitreg a Voievodului. Află că acesta vrând să se răzbune pe Ștefan pentru că nu i-a dat dreptate într-o pricină de judecată cu niște răzeși cărora din lăcomie boierul voia să le ia și spuza de pământ pe care o aveau, marele vornic nu a intrat în luptă cu corpul lui de oaste sperând ca moldovenii să piardă bătălia și pe tron să se întoarcă Petru Aron. Trădarea marelui vornic a adus pierderi mari oastei Moldovei și nu s-a rezumat la o simplă răzbunare pe voievod. De aceea a fost firesc să fie pedepsit, iar alături de el și ceilalți boieri care l-au urmat. Dacă ne raportăm la numărul trădătorilor, 24 boieri mari și 40 boieri mici, putem aprecia dimensiunile trădării, sub comanda acelor boieri aflându-se   probabil cel puțin un sfert din oastea cu care Voievodul a atacat Baia. Boierii mari au fost decapitați, iar boierii mici au fost trași în țeapă.Tot atunci a fost prins și unul din pretendenții la tron, Berindei care a fost închis într-o ocnă de sare părăsită, cheile fiind aruncate într-o fântână.

În timpul bătăliei cu Matia Corvin, Ștefan a suferit și o mare pierdere. În 25 a lunii lui brumar din anul Domnului 6965, în timp ce el îi hărțuia pe unguri, soția sa Evdochia de Kiev își dă sfârșitul în timpul unei nașteri. Cu toată durerea cumplită pe care o avea, Marele Voievodul  a pus pe prim plan țara, iar după ce și-a jelit soția care a fost înmormântată în lipsa lui, probabil la biserica Mirăuți din Suceava, el a continuat luptele cu ungurii, pregătindu-se pentru marea bătălie de la Baia. Oare câți oameni ar mai face astfel?

Ceea ce trebuie evidențiat este faptul că deși a avut o oaste de cinci ori mai mică, fără artileria pe care au avut-o ungurii, cu această bătălie cu care Ștefan și-a început faptele de glorie, a înscris o pagină gloriasă în istoria neamului nostru. Să nu uităm că și Regatul maghiar în acea vreme era puternic, în afară de Ungaria el cuprindea și țările vecine care erau supuse coroanei maghiare indiferent de statutul pe care îl avea fiecare.

Abia spre sfârșitul anului, Matia Corvin reușește să iasă din Moldova, de Crăciun aflându-se la Nicolești, de  unde este dus la Brașov unde ajunge plin de răni. După ce Ștefan cel Mare l-a prins pe ucigașul tatălui său, relațiile sale cu Matia Corvin încep să se înbunătățerască, iar în cele din urmă cei doi ajung aliați și prieteni. Dar istoria s-a scris mai întâi cu valuri de sânge care au curs în noaptea de 14 spre 15 a lunii undrea din anul Domnului  6965.Umbre ale trecutului care vin spre noi învăluite în bezna tot mai întunecată a istoriei. Să avem curajul să le scoatem la lumină și să le mulțumim pentru sacrificiul lor.

 

Distribuie pe:
Mai multe Cultură
Comentarii închise.

Recomandări

Marele Pandur în an aniversar

Îngerii Domnului tocmai au terminat de înfășurat două veacuri din covorul nemărginit al ti…