Acasă Mediu Am mers în Japonia pentru a salva pădurile din România

Am mers în Japonia pentru a salva pădurile din România

un articol de Antoniu Bumb

Despre păduri, pălincă, urși și un jurnalist… kamikaze, în Japonia

Sticla cu pălincă

26 ianuarie – 2019 – ora 16, aterizez pe Haneda, unul dintre cele două aeroporturi ale orașului Tokio, răvășit de oboseală după o călătorie de peste 20 de ore. Coadă măricică la controlul bagajelor. Primul lucru la care mă gândesc este dacă o să mă lase scrupuloșii vameși japonezi să intru în țara lor cu cei 2 litri de țuică de prune pe care doream să-i fac cadou colegilor de la organizația de mediu cu care urma să mă întâlnesc. (Țuica e produsă la  Roșia Montană, cunoscătorii știu de ce e important acest detaliu:). Mă rugaseră, expres, să le duc un strop din licoarea magică după ce unul dintre ei vizitase România pentru a investiga, la fața locului, povestea lemnului vândut de Holzindustrie Schweighofer (HS) pe piața niponă. Cam 10 minute le-au trebuit vameșilor să decidă dacă se cuvine sau nu să intru pe teritoriul lor cu ciudata beutură alcoolică ”îmbuteliată” într-o sticlă de apă minerală. S-au sfătuit între ei, și-au chemat și superiorul, totul cu o seriozitate imperturbabilă. Au decis brusc că e totul e ok după ce au vărsat, din greșeală, bună parte din sticlă, în timpul controlului olfactiv (razele x se dovediseră neconcludente).

M-am amuzat și mi-am zis că este un semn bun: le pasă japonezilor ce produse intră în țara lor. Dacă își fac atâtea griji pentru posibila ilegalitate a 2 litri de țuică, poate că vestea despre cantitățile uriașe de lemn ilegal ce le invadează piața îi va îngrijora și mai tare.

Pe scurt, m-am aflat timp de o săptămână în Japonia, împreună cu EIA (Enviromental Investigation Agency), partenerii Declic din Washington. Ne-am întâlnit cu directorii celor mai importante 5 companii nipone ce cumpără lemn de la Schweighofer. Le-am prezentat rezultatele a 4 ani de investigații care arată clar, cu dovezi de neocolit, că mare parte din lemnul exportat de firma austriacă este ilegal. Cu alte cuvinte, yenii japonezi alimentează o vastă rețea criminală din România.

O rețea de neînțeles

De la primele discuții cu mai marii companiilor nipone mi-am dat seama că cel mai greu urma să-mi fie să-i fac să înțeleagă corupția, așa cum e ea la noi. Da, știau termenul, dar parcă mintea lor nu-l putea digera așa cum încercam să îl explic eu. Nu reușeau să înțeleagă pe deplin înfrățirea în hoție din țara noastră. O rețea criminală din care fac parte înalți funcționari, zeci și sute de mici și foarte mici birocrați de la toate nivelurile și mii de nefericiți cu drujba care-și primejduiesc libertatea și viața pentru a avea ce pune pe masă. Este o rețea prea complexă, neverosimilă. Am fost privit în ochi, cu neîncredere, de directorul pe sustenabilitate al primei companii cu care ne-am întâlnit. Mi-a spus așa: ”…cu tot respectul, îmi vine greu să cred că ceea ce îmi spuneți dumneavoastră aici se întâmplă într-o țară din Uniunea Europeană”. Cu aceeași neîncredere și îndoială ne-au primit și reprezentanții următoarelor două companii cu care ne-am întâlnit. Politicoși, ascultători, dar nedumeriți: în UE să se întâmple așa ceva? Pe scurt, le plăcea prea mult ideea că Europa e un partener sigur de afaceri, cu care nu trebuie să-și bată capul. Plus că japonezii au imens de multă încredere în Guvern și în aparatul de stat.

A fost momentul în care m-am temut că am cam bătut drumul degeaba până în Japonia. Apoi totul s-a schimbat brusc. La fel de brusc cum au decis și vameșii să mă lase cu țuica în țară. Reacțiile sceptice ale celor cu care ne întâlneam s-au sucit cu 180 de grade. Iată cum s-a întâmplat. Evenimentul central al deplasării în Japonia a fost o conferință despre ilegalitățile din industria forestieră românească. Am numărat în sală peste 60 de participanți, jurnaliști, activiști de mediu din Japonia, oameni din aparatul de stat. Dar și oameni de afaceri, pe o parte-i știam deja din zilele trecute, cu alții urma să ne întâlnim în ultima parte a săptămânii. Și niște oaspeți surpriză!

 KAMIKAZE!

În prima parte a conferinței, Dave Gehl, partenerul nostru de la EIA, a prezentat ani buni de investigații, dovezi clare că lemn ilegal din România ajunge în Japonia. Facts and figures, cum zic americanii. Imposibil de ocolit, dacă ești de bună credință. În prezentarea mea am încercat să umplu golul de cunoștințe despre România. (Cum era de așteptat, japonezii știu totul despre Dracula, au auzit și de Nadia Comăneci. În rest, mai nimic. Nu știu nici de Simona Halep, deși aceasta se „bate” cu campioana lor, Naomi Osaka, pentru locul I în WTA).

Nu mi-a făcut deloc plăcere să vorbesc despre corupția cruntă din țara mea. Nici să arăt imagini cu păduri devastate sau cu sate descompuse de sărăcie. Dar am considerat important să scot din mintea publicului că în UE curge doar lapte și miere, să îi ajut să înțeleagă un fenomen amplu care face posibil furtul masiv de lemn. Mai face posibile și violențe de nedescris la adresa pădurarilor și a celor ce încearcă să apere pădurea.  Am prezentat și niște slide-uri cu pădurari bătuți și cu Ministrul pădurilor vizitând la spital una dintre victime. Am văzut cum ochii alungiți ai celor din public par să iasă din orbite de uimire. Unii dintre ei se întâlniseră cu acel ministru și primiseră asigurări că lemnul din România e 100% legal…  Am lăsat partea frumoasă pentru final. Mi-am încheiat prezentarea cu imagini din pădurile pe care dorim să le salvăm, cu urși, lupi, râși și alte animale care trăiesc în sălbăticie. A impresionat audiența, mai mult decât orice, această fotografie făcută chiar de mine. Faptul că în România poți să ieși la cules de ciuperci și să te întâlnești cu Moș Martin le-a părut fabulos japonezilor. Mai ales că eram viu și nevătămat, în fața lor. Cum era să le explic că atunci când sunt în natură mi-e teamă să mă întâlnesc cu oameni, nu cu urși?

Apoi a luat cuvântul reprezentantul Schweighofer, Michael Hauptmann, directorul diviziei Sustenabilitate. S-a arătat șocat că numele Schweighofer este pus în același context cu activități criminale. (Poate nu știa că HS este cercetat în România și Ucraina pentru pagubă de zeci de milioane de euro aduse celor două state). Mi-a spus, direct, că am exagerat nepermis. A mai adăugat că „Principiul fundamental al companiei HS este de a respecta întotdeauna legea şi reglementările în vigoare din ţările în care operează.” Deci nu profitul cu orice preț…

Ceea ce a urmat este aproape suprarealist. A luat cuvântul…pardon, nu a luat cuvântul, a furat microfonul un profesor universitar venit tocmai de la Brașov pentru a le spune celor din Japonia că tot ce am prezentat noi acolo sunt minciuni cumplite, că ne defăimăm țara, că pădurea noastră crește în fiecare an. Deși lucrează în silvicultură, profesorul Valeriu Norocel nu știe, se pare, că statisticile oficiale consideră pădure și tăietura proaspătă ce urmează să fie replantată și tufișurile de orice fel, deci cam tot ce se vede colorat în verde din satelit. Tăiem păduri seculare, rămânem fără păduri virgine, dar ne mândrim, din postura de profesor universitar, că avem record la tufișuri și mărăcini.

A mai fost prezent în sală, tot pentru a apăra interesele României, un jurnalist de la Kamikaze. Cel puțin așa s-a prezentat, un kamikaze în slujba adevărului.  A împărțit reviste și semințe de arbori celor din sală. S-a declarat îngrijorat că acțiunile Declic și EIA ar putea distruge exportul de lemn și ar lăsa fără slujbe mii de oameni. Deși se declară jurnalist, domnul Alexandru Căuțiș nu cunoaște, se pare, statisticile  care spun că expansiunea HS în România a lăsat fără locuri de muncă zeci de mii de oameni care lucrau în micile fabrici de cherestea. În altă ordine de idei, am contactat Kamikaze și am aflat că jurnalistul nu a reprezentat revista la conferință. Apariția lui acolo nu are nici o legătură cu publicația. Întreb și eu… atunci pe cine a reprezentat?

O cascadorie eșuată

A fost vorba de o cascadorie nereușită a departamentului de PR de la Schweighofer. Le mulțumesc personal pentru serviciul făcut. A fost cusut cu ață albă faptul că distinsul profesor și jurnalistul ”kamikaze” erau acolo pentru a susține compania austriacă. Nu am dovezi că este așa, dar îmi e clar că cei din Japonia au înțeles și ei asta. Iar faptul că o companie cumpără jurnaliști și profesori pentru a le apăra interesele nu dă bine, mai ales într-o țară în care onoarea are altă valoare decât la noi.

Așa a început să bată vântul din cealaltă direcție. A doua zi ne-am întâlnit cu reprezentanții Agenției Guvernamentale Forestiere din Japonia. Fuseseră la conferința noastră și erau bulversați. Ne-au anunțat că Agenția va face publice, până în vară, concluziile unei investigații guvernamentale despre riscul achiziționării materialelor lemnoase din România. Câteva ore mai târziu, la întâlnirea cu conducerea companiei Sojitz am primit o altă veste bună: vor da un ultimatum HS. Dacă compania austriacă nu implementează, până în 2020, trasabilitate reală pe toate sursele de lemn, Sojitz va înceta să cumpere marfă de la ei. O zi mai târziu, o altă companie uriașă din Japonia, Itochu, ne-a spus același lucru, fără a menționa, pentru moment, o dată limită avansată celor de la HS. Este un început bun.

Ce este trasabilitatea lemnului

Am lăsat pentru final cel mai important lucru. Nu cred că Holzindustrie Schweighofer își va face mâine bagajele și va pleca din România pentru că EIA și Declic ar cere asta. Au interese prea mari aici. Ceea ce cerem firmei austriece este să oprească comerțul cu lemn provenit din exploatări ilegale. În acest moment HS se mândrește că a implementat un sistem de urmărire GPS a lemnului care arată clar de unde provine bușteanul. Dar aproximativ 60% din lemnul comercializat de HS este cumpărat de la diferite depozite, care NU au un asemenea sistem. Acolo se „spală” lemnul furat, depozitele preiau tot riscul și singura dovadă că acel lemn este din surse legale este o hârtie ștampilată. Până acum această hârtie era suficientă pentru piața din Japonia. Sperăm că lucrurile se vor schimba cât mai curând.

HS ar trebui să impună (și poate  să facă asta) aceleași standarde de urmărire a lemnului și depozitelor de la care preiau marfă. Nu au făcut asta până acum, dar lațul se strânge: sunt anchetați în două țări europene pentru mită și măsluire a licitațiilor și au probleme tot mai mari cu clienții internaționali. Să ne aducem aminte că, tot în urma unei campanii Declic,  Leroy Merlin a renunțat să mai cumpere de la Schweighofer. La fel Spar și Brico Dépôt, în Austria. Suntem optimiști că vor urma acest exemplu și companiile nipone. Compania austriacă și partenerii din România vor fi astfel obligați să implementeze sisteme reale de urmărire a lemnului. Va fi un pas substanțial pentru salvarea pădurilor.

Cum te poți implica tu

De peste trei ani căutăm cele mai eficiente modalități de a salva pădurea. Uneori nu este suficient să protestezi, să blochezi drumurile forestiere sau să huidui autoritățile. Pentru că, în cazul de față, autoritățile sunt implicate în marele jaf. Ne-am adresat clienților HS, organismelor internaționale de certificare, am pus în lumină ilegalitățile prin muncă de investigație. La fiecare acțiune am reușit să limităm proporțiile dezastrului și credem că suntem pe drumul cel bun pentru a scoate România din mâinile mafiei lemnului.

Este important să continuăm pe acest drum, dar  investigațiile, campaniile de informare a comunității internaționale,  sunt activități costisitoare. Nu am putea să continuăm fără ajutorul generos al celor ce le pasă de păduri. Îți mulțumim dacă ești donator recurent. Îți mulțumim și dacă devii acum apăsând butonul de mai jos.

Schimbarea societății în care trăim depinde de fiecare dintre noi. La fel și dezvoltarea platformei independente declic.ro. Nu acceptăm sprijin financiar din partea companiilor sau a altor entități ce doresc să influențeze misiunea și valorile noastre.

Sursa: DECLIC

5 (100%) 3 votes
Mai multe Mediu
Comentariile sunt închise.

Recomandări

Middle East: A New Mega-War Is Unfolding Right Before Our Eyes

Iran is leading a new bloc, with Turkey and Qatar, intent on remaking the greater Middle E…