Navigare

• Acasă
• Arhiva
• Cuvânt înainte
• Redacţia
• Distribuţie
• Secţiuni
  • Cover story
  • Editorial
  • Politica externa
  • Interviu
  • Politica interna
  • Economie
  • Idei în mers de Mircea Malita
  • Români în lume
  • Idei contemporane
  • Sanatate
  • Tehnologie
  • Ultimul cuvânt
  • Politici regionale
  • Mari corporatii
  • În lume
  • English
  • Scenarii 2030

Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70,
 

Lunile anterioare

Lunile anterioare februarie 2010decembrie 2009noiembrie 2009iunie 2009aprilie 2009martie 2009februarie 2009decembrie 2008noiembrie 2008octombrie 2008septembrie 2008iunie 2008mai 2008aprilie 2008martie 2008decembrie 2007noiembrie 2007octombrie 2007septembrie 2007iulie 2007iunie 2007mai 2007martie 2007februarie 2007decembrie 2006octombrie 2006septembrie 2006iulie 2006iunie 2006aprilie 2006martie 2006februarie 2006decembrie 2005noiembrie 2005octombrie 2005septembrie 2005iulie 2005iunie 2005mai 2005aprilie 2005martie 2005februarie 2005decembrie 2004octombrie 2004septembrie 2004iulie 2004iunie 2004mai 2004aprilie 2004martie 2004ianuarie 2004noiembrie 2003octombrie 2003aprilie 2003
 

Autor

Autor acad. Mircea MALIŢAAda MESEŞANAdrian MIHALACHEAdrian SORESCUAlain MARTELAlex TISMANAAlex TODERICIUAlexandra ŞTEFAlexandru DONAlexandru TODERICIUAlexandru-Dan TODERIAlin POPESCUAlin THEODORUAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmalia POPEANGĂAmy GOODMANAna-Maria TĂNASAndra TEODORUAndreea POPESCUAndreea VASSAndrei ŢĂRAndrei BĂDINAndrei MIROIUAndrei MIROIU, Radu Andrei STOICAAndrei ŢĂRANUAndrei THEODORESCUAngela BRODYAngelica LAZĂRAnthony McArthurAnton CARAGEAAnton COMĂNESCUArthur SUCIUArthur SUCIU, Radu CArtiom GORBACIOV ASR Principele Radu Barbara EHRENREICHBo EKMANBogdan CIOCĂNELBogdan George RĂDULEBogdan V. BANUCătălin BACadran PoliticCătălin ALBUCătălin BĂRBULESCUCezar DOBREClaudia CRISTESCUClaudiu LUCACIClaudiu PĂDUREANCodru VRABIEConstantin LUPUConstantin NIŢĂConstantin PREDACora MUNTEANCoralia Denisa NOVECorina DRAGOMIRESCUCornel CODIŢĂCREDDCristian BANUCristian BRĂTESCUCristian TRONCOTĂCristina NEDELCUDADan BARBUDan Horaţiu POPADan MiheţanDan THEODORUDaniel BIRODaniel BUTIDaniel CRISTEA ENACHDavid M.Diana DUMITRUDiana ILIESCUDoris WEBERDouglas HayninDr Farrukh SaleemDr Valentin IFdr. Marina HERGHELEGdr. Melania DRĂGHICIDr. V. Iftenie, dr. dr. Virgil MATEESCUDrago HEDLDragoº TÃBDragoş Alexandru BĂNDragoş DINCĂDragoş TĂBĂRANEl Hassan bin TalalEmil POPESCUEugen PopescuFernando NORIEFlorea MIUFlorin CONSTANTINIUFlorin STANG.P.Gabriel HÎNCEANGabriel SOPANDAGabriela IONITAGabriela IONIŢĂGeanina CRETUGeorge ANGLIŢOIUGeorge BAKERGeorge HAMILTONGheorghe ZBUCHEAIgor ANTONOVIoan TIMOFTEIon BULEIIonut GAIDAUIonuţ APAHIDEANUIonuţ GAIDĂUIulia Elena ŢUŢUIANUIulia VASSIulian CHIFUIulian FOTAIulian POPESCUIustina MACOVEIJ. C.Jim HightowerJonathan SCHELLJorg MULLERKalman Mizsei şi NicKrasimir PETROVLaura GAFENCULaurenţiu CONSTANTINLavinia GRIGORELuiza MURESANUManuela BĂDĂLUŢĂMarina HERGHELEGIUMarius GHILEZANMark THOMPSONMark WILBURMarshall AuerbackMichael COHENMihaela DUMITRUMihaela ENACHEMihaela VASIUMihai VINTILĂMihai-Victor STOIANMihnea GRAURMilan CulibrkMircea MALIŢAMircea THEODORESCUMiron MANEGAMiruna SCÂNTEIENina GEORGESCUOana Claudia IACOBOana Claudia IACOB, Oana IACOB, Bogdana Ovidiu SOLONARPedja OBRADOVIC şi DPhillip C. SaundersPompiliu COMŞAProf. Cornel CODITARadu ARGHIRRadu BRĂILEANURadu CUCUTĂRadu GEORGESCURadu MIHĂILEANURadu Sebastian UNGURRadu, Principe de HoRaluca ŞERBĂNESCURaluca ŞTIREANURaul MARIANRaul MARIAN şi ArthuRăzvan MUSTEARedactiaRomeo RAICURoxana IONICIRoxana MAZILUSebastian HULUBANSilviu PETRESimina RADU-BUCURENCSimona PirlacSimona SOAREStanislav SECRIERUStanislav SECRIERU, Stefan StanciugeluTheodor VULPETim JUDAHTimothy Garton ASHTom NILSONVictor MAIERViorel DOGARUViorel DOLHAViorica ANTONOVVirginia MIRCEAVirginia MIRCEA, AndVirginia MIRCEA, CriVlad ANTONESCUVladimir Tismăn
 

Patriarhul Kiril – între modernitatea europeană şi naţionalismul conservator rus

Gabriela IONIŢĂ

La finele lunii ianuarie, delegaţii Consiliului Bisericii Ruse au decis, iar clopotele Catedralei Hristos Mântuitorul au vestit ruşilor ortodocşi că au un nou patriarh. Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad, care a ocupat şi postul de locţiitor sau „păzitor al scaunului patriarhal”, a fost ales cel de-al XVI-lea  Patriarh al Moscovei şi Întregii Rusii, cu 508 voturi din 702. Restul de 168 de voturi au fost acordate mitropolitului Kliment de Kaluga şi Borovsk.


Diferenţa mare de voturi din­tre cei doi candidaţi s-a dato­rat şi faptului că Mitropolitul Filaret de Minsk şi Slutsk, aflat şi el pe lista scurtă a candidaţilor, s-a retras din cursă cu două ore înainte de votul final, cerând ca voturile sale să fie date în favoarea Mitropolitului Kiril.
Deşi cu un rezultat previzibil, ale­ge­rea Întâi Stătătorului Bisericii Creştin-Ortodoxe a Rusiei n-a fost lipsită de un oarecare suspans, întreţinut mediatic cu abilitate, dar şi de conflicte de culise mai puţin mediatizate. Însăşi desele apariţii ale Mitropolitului Kiril de Smolensk şi Kaliningrad pe diverse canale media au generat vii dispute între susţinătorii şi opozanţii acestuia. Analiştii ruşi au remarcat chiar simili­tudini între alegerile electorale din 2007-2008 şi această competiţie pentru tronul Patriarhiei ruse. S-a speculat chiar o influenţă politică asu­pra rezultatului alegerilor, ca urmare a presupusei susţineri a Mitropolitului Kiril de către Vladimir Putin şi Dmitri Medvedev. Deşi nici premierul Putin şi nici preşedintele Medvedev (cu atât mai puţin, dat fiind că înainte de no­minalizarea sa ca succesor, Mitro­po­litul Kiril l-a susţinut oficial pe Sergey Ivanov) nu au sugerat oficial că ar avea vreo preferinţă în acest sens. Cert este însă că rezultatul alegerilor a fost pe placul majorităţii ruşilor creştin-ortodocşi. După întronizarea cu fast imperial, Patriarhul Kiril va trebui să decidă care sunt cele mai bune căi de valorizare a importantei moşteniri lăsate de predecesorul său, Aleksei al II-lea.

Cooperarea cu Vaticanul – „absolut esenţială”

De altfel, Patriarhul Kiril îşi are propria contribuţie la această moş­tenire. Considerat cel mai talentat dintre episcopii generaţiei sale, cu o minte deschisă şi o inteligenţă scli­pitoare, influenţa sa a crescut constant mai ales în perioada în care a fost „ministrul de externe” al Patriarhiei de la Moscova. Perioadă căreia datorează importantul portofoliu de relaţii la vârful ierarhiilor Bisericilor surori din Europa şi Asia, dar şi pe cele din cadrul Bisericii Romano-Catolice. Dacă dez­vol­­tarea relaţiilor cu Bisericile creştin-ortodoxe din Europa pare de la sine înţeleasă, una din deciziile importante pe care Patriarhul Kiril le va lua va fi cea privind relaţiile cu Vaticanul. Po­trivit specialiştilor în domeniu, ale­ge­rea sa deschide reale perspective pen­tru restaurarea relaţiilor de prietenie între Roma şi Moscova. După cum se ştie, regretatul patriarh Aleksei al II-lea a respins în mod repetat tentativele Vaticanului de a organiza o vizită în Rusia a Papei Ioan Paul al II-lea. Mai mult, relaţiile dintre Moscova şi Roma au atins un punct critic atunci când Alek­sei al II-lea a acuzat Biserica Romano-Catolică de prozelitism pe teri­toriul Rusiei. Noul Patriarh al Moscovei are relaţii bune cu Vaticanul, şi chiar s-a întâlnit în decursul timpului de trei ori (aprilie 2005, mai 2006 şi decembrie 2007) cu  actualul conducător al Bisericii Romano-Catolice, Papa Be­ne­dict al XVI-lea. Condiţii în care aşteptările privind o schimbare în bine a relaţiilor dintre cele două Biserici sunt îndreptăţite. Cu atât mai mult cu cât însuşi Patriarhul Kiril recunoaşte într-un recent interviu că „sporirea influenţei Bisericii Creştin-Ortodoxe Ruse înseamnă şi dezvoltarea relaţiilor pe plan extern, iar între acestea cooperarea cu Vaticanul este «absolut esenţială»”.
În ceea ce priveşte relaţia dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Română, după întâlnirea cu Mitropolitul Kiril la funeraliile Patriarhului Aleksei al II-lea, Prea-Fericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat: „Dincolo de controversa situaţiei jurisdicţionale din Republica Moldova, există şi alte aspecte care pot să ne apropie şi să constituie un început pentru o cooperare mai intensă. Avem nevoie de o mărturie comună în Europa de astăzi, avem ne­voie de o mărturie comună, în general, în lume, chiar la nivelul organismelor internaţionale. Consi­de­răm că nu subordonarea, ci respectul reciproc creează relaţii trainice, credibile şi demne pentru ambele părţi”.

Statul – partener sau stăpân?

La fel de important este, potrivit analiştilor, şi modul în care noul patriarh va poziţiona Biserica Rusă în raport cu autorităţile statale. Sub acest aspect însă nu sunt aşteptate schim­bări de anvergură. Se preco­nizează că sub conducerea noului patriarh va exista o consolidare a tendinţelor conser­vatoare ale naţionalismului rusesc şi în acord cu o politică fermă de la Kremlin împotriva Occidentului. De altfel, în cercul de apropiaţi ai Patriarhului Kiril se află nume impor­tante ale elitei intelectuale ruse aso­ciate ideologic naţionalismului conser­vator. În plus, oricât de deschis spre modernizare şi spre dorinţa de a avea în stat un partener şi nu un stăpân se dovedeşte a fi noul patriarh, o schim­bare a mentalităţii conform căreia Biserica trebuie să fie întâiul sprijinitor al statului în demersurile sale, oricare ar fi ele, şi de protejare a „tuturor ruşilor“ prin orice mijloace are şanse minime de concretizare. În fapt, sunt semne clare că Patriarhul Kiril a înţeles cu exactitate care este rolul său, de vreme ce chiar în timpul competiţiei pentru tronul Patriarhiei, la unison cu declaraţiile premierului Putin, a înfierat Occidentul ca principal vinovat în criza economico-financiară a momentului. O astfel de atitudine a Bisericii susţine un anumit tip de discurs bazat pe o retorică imperialistă a autorităţilor de la Moscova. Or, atunci când un astfel de discurs se datorează, fie şi parţial, propriei neputinţe a cârmuitorilor de a depăşi frustrările istorice şi problemele economice actuale din ce în ce mai pregnante, o astfel de poziţionare a Bisericii va aduce prejudicii relaţiei cu marea masă a enoriaşilor căreia discursurile naţionaliste nu-i rezolvă pro­blemele majore, agravate de actua­la criză, dar datorate programelor sociale ineficiente, infrastructurii depă­şite, birocraţiei şi corupţiei la toate nivelurile. Creşterea credibilităţii şi influen­ţei Bisericii Ruse la ea acasă necesită cu precădere o poziţionare me­diană între autorităţi şi societatea civilă.

Luminarea Rusiei botezate

De asemenea, este cunoscut că Biserica Rusă are mari probleme dato­rate creşterii numărului adepţilor islamului şi budismului, ca urmare a imigranţilor veniţi din fostele republici sovietice majoritar musulmane şi a imigranţilor chinezi prezenţi în număr din ce în ce mai mare în Estul înde­părtat al Rusiei. În plus, populaţia de naţionalitate rusă se confruntă cu o scădere masivă a indicelui demografic. Dacă la această trecere în revistă adăugăm şi migraţia creştinilor orto­doc­şi către diferite secte religioase e lesne de înţeles de ce Patriarhul Kiril a declarat „război” în mod deschis orică­ror forme de prozelitism, men­ţio­nând că datoria Bisericii, într-o ţară prin tradiţie creştină, e să-i convingă pe cei „rătăciţi” să (re)vină la dreapta cre­din­ţă. Din cei 80% de ruşi care se declară creştini ortodocşi, doar 10% sunt şi practicanţi ai religiei. Nu întâmplător, şeful reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă instituţiile europene, Episcopul Hilarion de Viena şi Austria, crede că noul Patriarh va avea o sarcină extrem de dificilă: „să aducă la Bise­rică enormele mase de oameni care se consideră ortodocşi, dar nu duc o viaţă conform credinţei, iar uneori nici măcar nu cunosc elemen­tele credinţei”. „Cuvintele spuse de scriitorul rus Nikolay Leskov - «Rusia a fost botezată, dar nu luminată»”, vizavi de Botezul Rusiei de acum 1020 de ani - “sunt încă valabile astăzi” a mai adăugat Episcopul Hilarion într-un inter­viu acordat unei publicaţii mosco­vite. Evident, aceasta presu­pu­ne un plan de misionariat de lungă durată. Însă printre atuurile evidente ale Patriarhului Kiril se numără şi vârsta (62), astfel că orizontul de planificare a acţiunilor Bisericii Ruse se extinde mult, aspect care n-ar fi fost posibil prin alegerea unui patriarh în vârstă. Apoi, Biserica secolului al XXI-lea, oricare ar fi aceasta, se doreşte a fi o instituţie vie, capabilă să se adapteze la noi provocări, locale, regionale şi globale, de unde şi necesitatea unei conduceri dinamice, active şi deschise spre modernizare. Imaginea construită în timp de Patriarhul Kiril este departe de ceea ce în mod curent caracte­ri­zează o persoană cu vederi dogmatice rigide, îşi doreşte formarea unei elite a inteligenţei ruse de factură ortodoxă, este un orator bun şi spre deosebire de multi înalţi ierarhi comunică bine cu media şi prin intermediul acesteia. Toate acestea vor oferi Bisericii Creştin-Ortodoxe a Rusiei şansa stabilirii unor canale de comunicare viabile cu pro­priul cler şi socitatea civilă rusă, dar şi şansa de a-şi face auzit cuvântul în relaţiile pe plan extern, după cum preconizează experţii în teologie.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 63

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Trimite un comentariu

Nume*

Email (Adresa email nu va fi publicată.)*

Website

Abonează-te la comentarii

 încarcă o imagine nouă

* câmpuri obligatorii

Număr curent

Linkuri

• Poezii - O voce din mulţime
• Gabriela Ioniţă
• Andreea VASS

Semnal editorial

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodeşte ca fiinţă, ca neam, dar şi cu FRUMU­SEŢEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi şi gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de laşităţi, inerţii, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibraţia ver­su­rilor, directeţea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niştea cea bună”, cum ar spune Sfin­ţii Părinţi. Citeşti în revolta şi durerea poetei un mănunchi admirabil de calităţi: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalităţii şi, mai ales, o inimă creştină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până şi-n visele lui, dar şi pentru copilul din Gaza, cu sufletul şi trupul chircite sub şenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viaţa lui, ale unui „război-viaţă”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâşiat. Şi toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esenţa lacrimii creştine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Login: