Home » Sănătate » Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială

17 mai a fost Ziua Mondială de Luptă împotriva Hipertensiunii Arteriale. Pentru anul 2012 activităţile de celebrare s-au desfăşurat sub sloganul „Un stil de viaţă sănătos – o tensiune arterială normală”. Scopul campaniei a fost de a informa populaţia cu privire la beneficiile unui stil de viaţă sănătos, pentru menţinerea tensiunii arteriale la valori normale.

Obiectivele campaniei se referă la promovarea unor modele sănătoase ale stilului de viaţă şi informarea popula­ţiei cu privire la necesitatea consultului medical de specialitate, în vederea tratării acestei afecţiuni şi prevenirii complicaţiilor.
Mesajele campaniei: „Fii atent la greu­tatea corporală!”; „Mănâncă sănă­tos!”; „Fă mişcare zilnic!”; „Măsoară-ţi regulat tensiunea !” sunt legate de principalii determinanţi ai stării de sănătate. O pătrime din populaţia globului este hipertensivă, 6% din decesele înregistrate pe glob fiind atribuite hipertensiunii arteriale.
Cu o prevalenţă de 44,5%, Româ­nia se situează printre ţările din Europa cu prevalenţe crescute ale hiper­tensiunii arteriale. Valori similare sau mai mari s-au înregistrat în Bulga­ria (44,5%), Ungaria (45,5%), Croaţia (46,7%), iar cele mai reduse în Danemarca (34,5%), Franţa (35,7%) sau Olanda (36,6%).
Conform studiului SEPHAR (2005), circa 40% din populaţia României suferă de hipertensiune arterială, una din două persoane adulte ştie ce valori ale tensiunii are şi cunoaşte compli­caţiile pe care le poate da această afecţiune, iar 1/5 din totalul populaţiei cu hipertensiune respectă întocmai tratamentul şi îşi măsoară tensiunea arterială. Factorii determinanţi ai stării de sănătate în relaţie cu hiperten­siu­nea arterială sunt fumatul, consumul de alcool, obezitatea, consumul de legume şi fructe, România situându-se pe locul 11 între ţările raportoare din Europa, cu o frecvenţă de 12,4% a populaţiei de 12-24 ani care fumează zilnic, iar cu procentul de 20,5% persoa­ne care fumează zilnic, din populaţia generală, România se plasează pe locul 9 (dintr-un total de 12 ţări europene raportoare).
Frecvenţa de 11,79% a persoa­nelor de 15 ani care consumă un litru/capita de alcool, plasează România pe locul 6 (dintr-un număr de 13 ţări europene raportoare). În ceea ce priveşte greutatea corporală, frecvenţa persoanelor de 18 ani obeze în România este de 7,1%, valoare ce plasează ţara noastră pe locul 11 – ultimul (dintr-un număr de 11 ţări europene raportoare). La populaţia de 15 ani, frecvenţa consumatorilor de vegetale/legume a fost de 54,1% (locul 8 în ierarhizarea unui număr de 12 ţări europene raportoare), iar frecvenţa consumatorilor de fructe: 45,6%, prin aceasta plasându-ne pe penultimul loc, într-o ierarhie de 11 state euro­pene raportoare.
Principala cauză a creşterii numă­rului bolilor cardiovasculare în Româ­nia o reprezintă modificarea stilului de viaţă din ultima perioadă, creşterea consumului de alimente cu încărcătură calorică mare, ceea ce favorizează înmulţirea cazurilor de obezitate şi tulburări metabolice. Totodată, inciden­ţa mare a fumatului, sedentarismul şi sporirea stresului cotidian sunt factori care îşi pun amprenta asupra sănătăţii inimii. Un rol important îl ocupă şi lipsa unor programe naţionale coerente de educaţie, de prevenire şi de creştere a calităţii serviciilor medicale în sensul re­ducerii incidenţei bolilor cardiovas­culare.
Bolile cardiovasculare se transmit din generaţie în generaţie. În cadrul bolilor cardiovasculare există un deter­minism genetic important. Asta în­seam­nă că, dacă o persoană are rude de sânge cu boli cardiovasculare, riscul ca şi aceasta să prezinte la un moment dat o problemă cardiovasculară este mai mare decât la o persoană fără astfel de antecedente.
Există tendinţa de creştere a incidenţei bolilor cardiovasculare la vârstele tinere, dar segmentul de popu­laţie afectată preponderent rămâne cel situat după vârsta de 45-50 de ani. Se menţine acea diferenţă de circa 10 ani între debutul afecţiu­nilor cardiace la bărbaţi faţă de femei. Până la menopauză, inimă femeilor este protejată de hormoni feminini şi astfel se explică de ce bolile cardiovas­culare apar la femei mai târziu decât la bărbaţi. Cu toate acestea, în total, numărul cazurilor de boli cardiovas­culare este mai mare la femei decât la bărbaţi. Astfel, în ţara noastră se înregistrează, la 100.000 de locuitori, 1.000 de cazuri de hipertensiune arterială la femei şi 585 la bărbaţi, 420 de cazuri de cardiopatie ische­mică la femei şi 272 la bărbaţi. Balanţa se înclină în partea bărbaţilor în cazul accidentelor cerebrovasculare, înregis­trân­du-se 28 de cazuri la 100.000 de bărbaţi şi 18 la 100.000 de femei.
Hipertensiunea este, de obicei, asimptomatică mult timp. Este bine ca, după vârsta de 40-45 de ani, să se măsoare periodic valorile tensiunii arteriale. Cardiopatia ischemică sau boala cardiacă ischemică se manifestă tipic prin durere în mijlocul pieptului (retrosternală), iniţial apărută la efort, cu timpul şi în repaus. Durerea în piept poate fi însoţită de greaţă, transpiraţii reci, greutate în respiraţie. Dacă du­rerea nu cedează în maximum 5 mi­nute spontan sau după administrare sublinguală de nitroglicerină, persoana respectivă trebuie să se adreseze de urgenţă unui serviciu medical.
Insuficienţa cardiacă se manifestă prin episoade de dificultăţi în respiraţie care apar noaptea şi trezesc bolnavul din somn, greutate în respiraţie la eforturi din ce în ce mai mici, nevoia de a dormi cu capul cât mai sus, umflături la nivelul membrelor inferioare. În cazul fibrilaţiei sau flutterului atrial, semnele care ar trebui să trimită pacientul la medic sunt palpitaţiile.
Numărul oferit de ultimele statistici privind incidenţa hipertensiunii arte­ria­le în ţară noastră este de 6,9 milioane de bolnavi. Unii hipertensivi sunt diagnos­ticaţi şi trataţi, alţii sunt nedepistaţi sau depistaţi atunci când apar complicaţiile. Incidenţa bolii creş­te cu înaintarea în vârstă, după 55 de ani probabilitatea ca un pacient să facă hipertensiune arterială fiind de 90 la sută. Vorbim despre hipertensiune la valori mai mari de 140 mm Hg pentru cea sistolică şi de 90 pentru cea diastolică. Valorile optime ale tensiunii sunt sub 120 cu 80-85. Societatea Americană de Cardiologie defineşte un stadiu prehipertensiv, atunci când valorile tensionale se încadrează între 120-140 cu 85-90. Dintre aceşti bolnavi se vor recruta viitorii hiperten­sivi. De aceea, prima măsură care se ia este corectarea factorilor de risc.
Tensiunea arterială este presiunea exercitată de către sânge asupra pere­ţilor arterelor atunci când inima bate (tensiune arterială sistolică) şi atunci când inima se odihneşte (tensiune arterială diastolică). Se măsoară în milimetri coloană de mercur (mmHg).
Tensiunea arterială (TA) crescută sau hipertensiunea arterială sistemică (HTA) înseamnă creşterea presiunii în arterele sistemice. Arterele sunt vasele care transportă sângele de la pompa cardiacă la toate ţesuturile şi organele corpului uman, fără de care acestea nu pot primi oxigenul şi nutrienţii necesari pentru a-şi desfăşura activitatea. În lipsa acestei presiuni în artere nu ar fi posibilă circulaţia sângelui în orga­nism, dar o creştere excesivă a sa este defavorabilă.
Hipertensiune nu înseamnă tensiu­ne emoţională excesivă, deşi stresul poate creşte temporar tensiunea arte­rială.
În prezent se consideră că TA opti­mă este sub 120/80 mmHg. Se acceptă ca valori normale şi cele situate între 120/80 mmHg şi 139/89 mmHg. Dacă TA este 140/90 mmHg sau mai mult, se consideră hiperten­siu­ne arterială. Tensiunea arterială sistolică, care este primul număr, reprezintă presiunea din artere când cordul se contractă şi pompează sânge în artere; tensiunea arterială diasto­lică, al doilea număr, reprezintă presiu­nea din artere în momentul în care cordul se relaxează, după contracţie.
În consecinţă, aceasta din urmă reflectă presiunea minimă la care arte­rele sunt expuse. Frecvenţa cardiacă normală este 60-80/min., în condiţii de repaus.
Valorile TA se pot schimba de la un minut la altul, cu modificarea posturii, efortul sau somnul.
Hipertensiunea arterială este adesea diagnosticată în prezenţa unor valori ale TA>140/90 mm Hg. Pacienţii cu diabet zaharat (DZ) sau boală renală, care au o TA>130/80 mm Hg, trebuie consideraţi a avea un risc crescut şi trataţi corespunzător.
Condiţia esenţială pentru controlul TA este măsurarea corectă a valorilor sale. Echipamentul necesar, indiferent de tip, trebuie inspectat regulat şi controlat.
Persoana care măsoară TA trebuie instruită periodic în privinţa tehnicii de măsurare, iar pacientul, poziţionat şi pregătit corespunzător. Este recoman­da­tă metoda auscultatorie (cu stetos­copul). Persoana căreia i se măsoară tensiunea ar trebui să stea confortabil într-un fotoliu, cel puţin 5 minute în linişte, cu braţul la nivelul inimii. Cafea­ua, efortul, fumatul trebuie evitate cel puţin cu 30 de minute înaintea exami­nării. Măsurarea TA în picioare este indicată periodic, în special la pacienţii care riscă scăderea TA atunci când se ridică brusc, mai ales dacă relatează simptome compatibile cu această situaţie.
Manşeta tensiometrului trebuie să acopere aproximativ două treimi din lungimea braţului (aproximativ 12-13 cm lungime). Cel puţin două măsu­ră­tori sunt necesare şi înregistrată media acestora. Se determină valorile TA la ambele braţe, iar la pacienţii tineri şi la membrul inferior.
Dacă TA este sub 120/80 mmHg, este necesară o verificare a TA la 2 ani; dacă TA este între 120/80 mmHg şi 139/89 mmHg – la 1 an sau mai frecvent, în funcţie de alţi factori de risc cardiovascular sau afectarea orga­nelor-ţintă. Diagnosticul de hiperten­siune arterială se stabileşte în 1-2 luni, fiind necesare 3 determinări. Pentru situaţia în care se găsesc valori mult crescute ale TA (>180/110 mm Hg), evaluarea completă şi tratamentul trebuie instituite imediat.

© 2012 CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress