Home » Interviu » “Războiul rece s-a încheiat, însă competiția pentru spațiul cosmic a rămas” – interviu cu General-Maior Dumitru-Dorin Prunariu

“Războiul rece s-a încheiat, însă competiția pentru spațiul cosmic a rămas” – interviu cu General-Maior Dumitru-Dorin Prunariu

Ce vă fac nepoții, domnule general ?

Nepoții…cresc mari și sănătoși într-o familie de aviatori cu tradiție și cu speranța noastră că această meserie va fi continuată. Cel puțin Andrei, nepotul cel mic, are acasă o escadrilă întreagă de avioane micuțe, pe care le aranjează meticulos la linia covorului și zboară cu fiecare, cunoscând deja toate figurile acrobatice posibile.

Am început ceva mai informal, deoarece, deși e un moment aniversar (se împlinesc 30 de ani de la incursiunea dvs. în cosmos) și în general vi se cere să împărtășiți amintiri din trecut, eu aș vrea să vorbim mai mult despre prezent și viitor, și vreau să vă întreb cum credeți că va arăta domeniul explorării spațiale când nepotul dvs. cel mic, Andrei, va avea vârsta pe care o avea tânărul cosmonaut Prunariu când a zburat în spațiu ?

Deci peste … 25 de ani…cred că peste un sfert de secol cosmosul și domeniul aferent acestuia va arăta puțin diferit față de cum arată acum la doar 50 de ani de cosmonautică pilotată. Să sperăm că atunci în viitor o misiune spre planeta Marte va fi deja efectuată, o misiune internațională, o misiune complexă. De asemenea cred că Luna va fi deja re-explorată și exploatată deja ca furnizor de resurse naturale. Omul va zbura departe, și nu doar omul ci și aparatele construite vor zbura mult mai departe, vor fi coborât deja pe asteroizi și vor fi făcut investigații complexe asupra compoziției materiei acestora care ne oferă informații esențiale asupra modului în care s-a format sistemul nostru solar. În plus, telescoape puternice vor fi pătruns mai departe, în inima universului și ne vor fi furnizat deja date suplimentare despre locul nostru în univers și evoluția sa.

Care sunt în prezent principalele provocări tehnologice și de securitate a programelor spațiale civile și militare ?

Dintotdeauna spațiul cosmic a avut o întrebuințare duală, civilă și militară. Inițial programele spațiale au fost dezvoltate cu intenții vădit militare, în primul rând pentru a culege informații despre potențialul inamic. Perioada Războiului Rece s-a terminat, dar competiția pentru spațiul cosmic, desigur într-o formă nouă, modernizată, a rămas. E drept că spațiul cosmic civil reprezintă un domeniu de reală cooperare internațională între toate puterile spațiale ale lumii și nu numai între ele, un domeniu în care problemele globale ale planetei se caută a fi rezolvate utilizând tehnologii spațiale. Zona militară însă este o zonă de competiție permanentă, o zonă în care marile puteri și superputeri încearcă să domine pentru a putea controla ceea ce se întâmplă pe pământ, pentru a controla economia lumii, pentru a asigura securitatea națiunilor lor oricând este necesar și împotriva oricui. Iar din această competiție inerent că apar și provocările.

Cum credeți că vor evolua lucrurile într-un orizont de timp previzibil și asupra cărora dintre ele specialiștii vor trebui să se axeze prioritar ?

Când vorbim despre cosmos la modul general, principala prioritate este de a-l păstra curat, capabil de a fi folosit pe perioade lungi de timp atât pentru explorare cât și pentru diverse aplicații practice. Sustenabilitatea de lungă durată a activităților spațiale este un complex de noțiuni (dezvoltate de Organizația Națiunilor Unite, dar și separat de diferite agenții spațiale și organizații internaționale) și de măsuri care urmează să fie luate astfel încât spațiul cosmic să fie menținut utilizabil. Deșeurile cosmice reprezintă o problemă care pune în pericol activitatea prezentă și viitoare a numeroase aparate cosmice pilotate sau nepilotate. În acest sens ONU a elaborat deja o serie de norme pentru a împiedica producerea acestor deșeuri în continuare. De asemenea problema modului în care se desfășoară activitățile în spațiul cosmic, problema interferenței în comunicații între sateliți reprezintă o prioritate, deoarece în aglomerarea existentă în prezent acest lucru se produce ușor. Tot din cauza aglomerării au început să se producă ciocniri între sateliți. În 2009 un satelit american Iridium și un satelit rusesc abandonat s-au ciocnit absolut întâmplător în spațiu și au produs o cantitate mare de deșeuri cosmice. Aceste lucruri trebuie evitate printr-un management performant pe bază de reguli noi a activității în spațiul cosmic. Din punct de vedere militar fiecare stat puternic încearcă să își asigure o independență în obținerea de informații din spațiul cosmic asupra întregului glob pământesc. Există inițiative asupra menținerii și utilizării spațiului în scop pașnic, așa cum este prevăzut și în Tratatul Spațiului din 1967, adoptat de Adunarea Generală a ONU. Acesta lasă însă niște portițe pentru dezvoltări de tehnologii, pentru experimentări în spațiul cosmic care la vremea respectivă nu au fost menționate în textul Tratatului, iar acum în cadrul Conferinței de la Geneva se discută intens asupra căilor, metodelor de a menține spațiul cosmic nemilitarizat sau într-un echilibru de forțe astfel încât să nu se producă o confruntare în viitor.

Pentru că ați amintit de nemilitarizarea spațiului cosmic… iată, într-un recent interviu acordat revistei noastre, ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitry Rogozin își exprima îngrijorarea că gestionarea defectuoasă a strategiei anti-rachetă ar putea duce la mutarea arsenalului militar în spațiu. Comitetul ONU pe care îl conduceți dvs. militează pentru utilizarea spațiului în folosul umanității. Dar sunt pregătiți specialiștii din cadrul ONU și pentru gestionarea unei astfel de perspective ?

În cadrul ONU, activitățile spațiale sunt abordate prin intermediul a două organizații. Comitetul pentru utilizarea pașnică a spațiului extra-atmosferic, al cărui președinte sunt până în 2012, este centrat pe probleme de dezastre naturale, de ajutorare a țărilor în curs de dezvoltare prin tehnologii spațiale, de utilizare a datelor pentru cunoașterea schimbărilor climatice, meteorologie, studiul asteroizilor, monitorizarea deșeurilor cosmice. Problemele de natură militară din spațiul cosmic, dar nu numai din spațiu, sunt discutate în cadrul Conferinței pentru dezarmare de la Geneva. Este o organizație cu obiective specifice care nu interferează cu cele ale Comitetului de la Viena care se ocupă doar de problemele pașnice, civile, ale utilizării spațiului cosmic. Sunt însă și obiective comune cum ar fi păstrarea spațiului cosmic în afara confruntărilor militare și aplicarea prevederilor Tratatului Spațiului, și cum spuneam se încearcă prevenirea unor situații problematice.

Din acest an România e membru al Agenției Spațiale Europene. Credeți că atunci când vom sărbători 50 de ani de la zborul primului român în Cosmos vom avea șansa de a vă vedea în compania unor tineri cosmonauți români ? Sau va trebui să ne limităm doar la asigurarea de programe și tehnologie ? Întreb aceasta deoarece și aici e nevoie de bani mulți, bani pe care nu cred că România îi are…

Programele spațiale nu sunt definite doar prin cosmonautica pilotată. Aceasta este atributul doar a unor organizații cosmice puternice. SUA și Federația Rusă au fost până în 2003 singurele capabile să trimită oameni în spațiu extra-atmosferic. Din 2003 acestora li s-a alăturat și China. Dar, desigur, programele spațiale se dezvoltă. În momentul de față 38 de state au proprii cosmonauți care au zburat fie la bordul navetelor rusești, fie la bordul celor americani. Din toamna lui 2011 navetele americane își vor înceta activitatea. Astfel că timp de câțiva ani, până când USA vor avea din nou o navetă proprie, toate echipajele internaționale vor zbura la bordul navetelor Soyuz după o programare prealabilă. Menționez că aceste navete au doar trei locuri, deci programele spațiale pilotate vor progresa mai greu. Un cosmonaut european va avea șansa să zboare cam o dată la un an și jumătate, chiar doi ani. Desigur, România, care – așa cum ați spus – a devenit membru deplin al Agenției Spațiale Europene, are dreptul să participe la programele de selecționare de cosmonauți. Dar lista de așteptare este lungă și din păcate UE nu are mijloace proprii de a trimite oameni în spațiul cosmic. În acest context, chiar dacă cineva ar reuși să fie inclus în detașamentele de pregătire, după terminarea instrucției va trebui să aștepte mai bine de un deceniu până îi va veni rândul să zboare în spațiu. Dacă vreți, părerea mea personală este că în următorii 20 de ani sunt șanse minime să avem un nou cosmonaut român.

Aș vrea să încheiem acest interviu cu o predicție des vehiculată (pe care aș vrea să o interpretăm “spațial”): rasa galbenă va stăpâni planeta. În 2016 – conform celor mai recente previziuni, China va deveni lider economic mondial, un lider care investește masiv și tăcut în domeniul spațial. Ce șanse sunt ca uriașul Orientului Îndepărtat să devină principalul competitor al Statelor Unite și în acest domeniu ? Dar șanse de a deține în câteva decenii supremația mondială ? Pentru că, cine va gestiona spațiul, va gestiona lumea…

China este o putere mondială în plin avânt. Îmbinarea conducerii pe principii socialiste cu o economie de piață, sau măcar parțial descentralizată, este o combinație interesantă care se vede, cel puțin în cazul Chinei, că dă rezultate foarte bune. Pentru prima dată din istoria clasamentelor Forbes, în acest an cel mai puternic om din lume a fost declarat președintele Chinei și nu cel al Statelor Unite. E bine să avem în vedere că pe lângă productivitatea economiei chineze, avem și o competitivitate tehnologică într-o continuă creștere an de an. Din punct de vedere al explorării spațiale China încearcă să recupereze distanța dintre ea și puterile cosmice tradiționale. Cum spuneam, din 2003 are proprii cosmonauți (până acum șase chinezi au zburat deja în spațiu), mijloace proprii. Începând de anul viitor va începe asamblarea unei stații cosmice proprii în jurul pământului, apoi va începe explorarea Lunii în regim automat. A anunțat deja că în 2020 va aduce  cu mijloace proprii mostre de pe satelitul natural al Pământului pentru a le analiza științific. Probabil apoi va urma și un program “Om pe Lună”. De asemenea, China participă la o serie întreagă de experimente internaționale pentru pregătirea unor misiuni mult mai îndepărtate, pe asteroizi sau chiar pe Marte. Deși deocamdată merge pe un program propriu cu puternice conotații naționale și cu reduse colaborări în domeniu cosmonauticii, mai ales a celei pilotate, eu cred că încet-încet China se va deschide și va colabora cu alte națiuni ale lumii. Este totuși greu să ajungi din urmă și să depășești America unde anual se investesc 18 miliarde de dolari în programele spațiale civile și încă alte 20 de miliarde în cele militare. Dar China face eforturi pentru a-și asigura tehnologia necesară care să îi permită să ia decizii strategice independente din punct de vedere militar, acolo unde este cazul, și să obțină informații asupra întregii planete prin intermediul tehnologiilor spațiale. Dacă predicția e corectă sau nu, doar viitorul ne va arăta.

 

Interviu realizat de Gabriela Ioniță

© 2011 CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress