”România post-criză”, al treilea raport din seria „Reprofesionalizarea României” produs de Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID) are meritul de a oferi o viziune deschisă spre viitor. Ideea centrală, ca și în volumele anterioare, este:  mizați pe profesioniști pentru a vedea dincolo de necazurile momentului, pentru a deschide un nou orizont.

Volumul reprezintă o culegere de studii științifice aplicate care aduc în atenția cititorului teme actuale și de perspectivă referitoare la economie, educație și cercetare, agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, demografie, schimbări climatice și energie, cultură și civilizație. Capitolele au ca autori pe acad. Mircea Maliţa, acad. Cristian Hera, acad. Victor Giurgiu, profesorii universitari Daniel Dăianu, Adrian Curaj, Vasile Gheţău, Ioan Dan Gheorghiu, cu un studiu introductiv semnat de dr. Călin Georgescu. În final sunt formulate sintetic șase priorități naționale pentru viitorul Românie, sugerând adoptarea noului model strategic al dezvoltării durabile.

Criza globală a dezvăluit unele vulnerabilități specifice ale economiei și societății românești, cu efecte poate mai dramatice decât în alte țări. Drama pe care o trăim la nivel național scoate în evidență necesitatea ca, dincolo de soluțiile imediate, de avarie, să ne formăm o imagine coerentă asupra direcției către care ne vom îndrepta, asupra țintelor pe care putem și trebuie să le atingem. Volumul de față încearcă să umple acest gol conceptual și să propună prioritizarea liniilor de dezvoltare pornind de la particularitățile României și potențialul sau real. Concluziile sunt fundamentate știintific de către autori, fiecare dintre aceștia, profesioniști în domeniile lor. 

“Cheia succesului rezidă în factorul uman”

Noul volum din ciclul Reprofesionalizarea României a fost lansat, ca și cele precedente, în cel mai înalt for de știință și cultură, la Academia Română pe 25 mai 2010. Cu acest prilej ideile cuprinse în cele 104 de pagini ale cărții au fost dezbătute, analizate, comentate de participanți și supuse judecății publice.

Întâlnirea a fost prezidată de acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române și Preşedinte al Consiliului Director al IPID. În cuvântul de deschidere, Domnia Sa a precizat că rapoartele editate de IPID „cuprind informaţii esenţiale despre un sistem care ar trebui să funcţioneze în România”.

Analistul politic Emil Hurezeanu, moderatorul evenimentului, a trecut în revistă conținutul și impactul celor trei volume lansate începând cu anul 2008. El a argumentat că titlul ultimului dintre acestea poate părea paradoxal dar “în realitate, în ţările unde nu se vorbește degeaba, se discută deja de etapa care urmează”. O viziune post-criză este tocmai ce lipsea în momentul actual României.

Călin Georgescu, directorul executiv IPID și iniţiatorul proiectului ”Reprofesionalizarea României”, a vorbit despre mesajul pozitiv al volumului și orientarea sa către un viitor care să fie construit, de data aceasta, pe principiile sănătoase ale dezvoltării durabile. “Cheia succesului rezidă în factorul uman. O populaţie bine educată și bine informată este și chezășia funcționării instituţiilor democrației.” Vorbitorul a subliniat importanţa unui efort de conciliere naţională, pornind de la ideea că solidaritatea nu se clădește la ordin, iar „atunci când ceri noi sacrificii unei populaţii deja chinuite şi umilite timp de mai multe decenii, trebuie să îi arăţi și o perspectivă.”

“Această criză ne relevă cu brutalitate că suntem într-o fundătură”

În luarea sa de cuvânt, Ștefan Varfalvi, președintele Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR), a vorbit despre deschiderea patronatelor române spre dialog pentru depășirea situaţiei de criză, evidentiind dorinţa de a avea și în guvern parteneri de discuţie la fel de buni ca cei din sindicate.

Președintele CNS Cartel Alfa, Bogdan Hossu a subliniat necesitatea ca România să își construiască propriile repere pentru viitor, deoarece acordul cu FMI rezolvă doar problemele momentului. Liderul sindical a exprimat speranța că mesajele acestei cărţi vor motiva și acțiunea actorilor politici și a lansat un avertisment: ”o populaţie înfometată este un pericol pentru însăși democraţie”.

Mircea Geoană, presedintele Senatului, și-a exprimat parerea că  România se află într-o criză structurală profundă care depăşeşte un simplu ciclu economic.  “Această criză ne relevă cu brutalitate că suntem într-o fundătură”, a opinat vorbitorul, menţionând că scopul principal al dezbaterii privind viitorul României trebuie să fie redefinirea modelului de dezvoltare.

Ioan Dan Gheorghiu, directorul general al Institutului de Studii și Cercetări Energetice (ISPE), a vorbit despre responsabilitatea industriei energetice privind promovarea unor soluţii tehnologice noi, mai eficiente și mai curate. ”Prin institutul pe care îl conduc rescriem întreaga strategie energetică a României ținând seama de efectele schimbărilor climatice. Politicile în domeniul energiei nu trebuie să fie proiectate pe un ciclu electoral ci să fie trans-partinice și trans-electiorale, de regulă pe un orizont de 10-15 ani.”

”Clasa politică să creeze profesioniștilor spațiul de acţiune”

Dan Puric, actor si regizor, a comparat România de astăzi cu o corabie găurită care se află în furtună. “Trebuie reparată corabia, astupate găurile, pusă busola. Prin reprofesionalizare România trebuie să devină imună la intemperii. Iar clasa politică trebuie să le creeze profesioniștilor spațiul de acţiune.”

În finalul dezbaterilor, Radu Coșarcă, jurnalist și specialist în comunicare, și-a exprimat  convingerea că Romania trebuie să reînvețe să-și prețuiască elitele pentru că specialiștii sunt cei care pot scoate România din criză. El a subliniat responsabilitatea mass-media de a aborda subiecte de substanţă pentru a îmbunătăți informarea societății.

Speranța și dorința inițiatorilor proiectului este ca mișcarea pentru ”Reprofesionalizarea României” – susținută de comunitatea științifică, de sindicate și de patronate – să stimuleze dezbaterea publică și să transmită cu perseverență acest mesaj al societății civile către clasa politică.  

CASETA 1

Priorități naționale pentru România post-criză

1. Însușirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile ca bază conceptuală a planificării strategice și politicilor publice. Trecerea treptată de la modelul de creștere bazat pe consumul excesiv și nerațional de resurse la realizarea unui echilibru dinamic între dezvoltarea economică și menținerea unui mediu natural curat și sănătos în forme ce pot fi înțelese și acceptate de societate.
2. Stabilirea unui profil de țară specific și punerea în valoare a avantajelor competitive reale ale României în special prin sprijinirea formării și consolidării capitalului național în forme compatibile cu reglementările europene, întărirea regimului proprietății, încurajarea inițiativei antreprenoriale eco-eficiente în producție și servicii pornind de la nevoile și resursele locale, în mediul urban ca și în cel rural, afirmarea și extinderea unor nișe de excelență.
3. Modernizarea structurilor statului cu precădere prin întărirea instituțiilor și procedurilor democratice, instaurarea domniei legii, unice pentru toți, depolitizarea și profesionalizarea funcțiilor executive la toate nivelurile, asigurarea transparenței și responsabilității, garantarea efectivă a drepturilor și libertăților cetățenești.
4. Accentuarea importanței capitalului uman pentru dezvoltarea României în secolul XXI prin alocarea prioritară a resurselor, indiferent de constrângerile ce pot interveni în alte sectoare, pentru învățământ și formare profesională, sistemul de sănătate, asistență și incluziune socială, cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare, precum și pentru măsuri de redresare demografică.
5. Inițierea unor dezbateri naționale – cu participarea factorilor politici, comunității științifice și academice, mediului de afaceri, partenerilor sociali și societății civile – care sa aibă ca rezultat adoptarea de măsuri legislative și politici publice vizând implementarea conceptului de dezvoltare durabilă, identificarea de noi resurse, inclusiv prin parteneriate public-privat, atragerea de investiții și stimularea unor formule asociative pentru crearea de locuri de muncă stabile și bine remunerate și pentru îmbunătățirea calității vieții.
6. Promovarea unei politici externe active, coerente și demne în cadrul UE și NATO precum și în relațiile cu alte state, în special cu cele vecine, urmărind interesele bine cumpănite ale României și împlinirea vocației sale de dialog și conciliere pe plan regional și internațional. Întărirea siguranței naționale și a capacității de apărare a țării.

(”România post-criză. Reprofesionalizarea României III”, București, mai 2010 – pag. 103)

CASETA 2

”România post-criză. Reprofesionalizarea României III” – sumar

• Dr. Călin Georgescu, Trezirea la realitate
• Acad. Mircea Malița, Criza și culturile nesustenabile
• Prof. Daniel Dăianu, Întoarcerea la rațiune este necesară
• Prof. Lucian-Liviu Albu, Economia la răscruce? Dar știința economică?
• Prof. Adrian Curaj, Ce fel de Românie vrem?
• Acad. Cristian Hera, Agricultura și dezvoltarea durabilă
• Acad. Victor Giurgiu, De la declin la progres în silvicultură
• Prof. Vasile Ghețău, Cadrul demografic
• Prof. Ioan Dan Gheorghiu, Schimbările climatice conduc la o nouă strategie energetică
• În loc de concluzii. Priorități pentru România post criză

Editor : Amb. Sergiu Celac

Text integral: http://www.ipid.ro/rr3_docs/rr3.pdf

Roxana MAZILU

 Gallup Organization a publicat in luna iunie 2010 raportul analitic Monitoring the social impact of the crisis: public perceptions in the European Union  - Wave 4 (mai 2010), pe un esantion de 25.000 de cetateni europeni din care extrag mai jos principalele concluzii.

Ce informatii veti gasi mai jos?

I. Perceptia publica europeana despre saracie

II. Gradul de dificultate financiara

III. Perceptia publica privind posibilitatea de a-si permite serviciile medicale generale si de asistenta sociala in ultimele 6 luni

IV. Asteptari privind situatia financiara a familiilor in urmatoarele 12 luni

V.  Perceptia publica privind capacitatea de a face fata financiar situatiei in urmatoarele 12 luni

VI. Perceptia publica privind posibilitatea pastrarii locuintei actuale in urmatoarele 12 luni

VII. Perceptia publica privind situatia angajarilor

VIII. Ingrijorari provocate de starea finantelor personale la batranete: pensii

I. Perceptia publica europeana despre saracie

• Tendinte de crestere a saraciei: 60-75% din respondenti  considera ca saracia a crescut la nivel local, national si la nivelul UE in ultimele 12 luni.
• La nivel local:

o   60% din cetatenii intervievati afirma ca saracia a crescut in zonele lor locale.

o   doar 8% considera ca saracia a ramas la nivel constant.

• La nivel national:

o   75% din respondenti considera ca saracia a crescut in tara lor.

o   Doar 8% considera ca saracia a ramas la nivel constant

• La nivel european:

o   60% din cetateni considera ca saracia a crescut la nivelul UE.

o   Doar 7% considera ca saracia a ramas la nivel constant.

I.1 Comparatii intre raspunsurile primite la nivelul statelor membre

Romania este pe locul 3 in UE-27 in ceea ce priveste cel mai ridicat procent al populatiei (49%) care considera ca saracia a crescut puternic sau semnificativ in zonele lor locale, dupa Bulgaria si Grecia. La nivelul UE procentul mediu este de 24%.  

Nivel LOCAL

• Procentul respondentilor care considera ca saracia a crescut (puternic si moderat) in ultimele 12 luni variaza intre 22% in Suedia si 85% in Grecia.
• Tari cu cele mai ridicate procente ale populatiei care considera ca saracia a crescut puternic: Bulgaria (52%), Grecia (50%), Romania (49%), Ungaria (41%).
• Tari cu cele mai reduse procente ale populatiei care considera ca saracia a crescut puternic: Suedia (4%), Danemarca (6%), Olanda (7%), Luxemburg (8%), Finlanda, Austria, UK (9%).
• 6 din 10 suedezi si aproximativ 50% din danezi si olandezi au afirmat ca nivelul de saracie din zona lor a ramas neschimbat.
• Cel mai mare procent al populatiei care considera ca nivelul saraciei a scazut in ultimele 12 luni s-a inregistrat in Cehia (27%), Irlanda (26%), Polonia (21%), UK (17%).

Nivel NATIONAL

Romania este pe locul 2 in UE-27 in ceea ce priveste procentul populatiei (65%) care considera ca saracia a crescut puternic in tara, dupa Grecia. La nivelul UE procentul mediu este de 38%.

• Cu exceptia Poloniei, in toate statele membre ale UE-27, mai mult de 50% din populatie considera ca saracia a crescut (puternic sau moderat) in tara lor in ultimele 12 luni.
• Tari cu cele mai ridicate procente ale populatiei care considera ca saracia a crescut puternic: Grecia (74%), Romania (65%), Portugalia (61%), Spania (60%), Bulgaria (57%), Ungaria (56%)
• Cel mai mare procent al populatiei care considera ca nivelul saraciei a scazut in ultimele 12 luni s-a inregistrat in Irlanda (29%) si Cehia (27%).

Nivel UE-27

Romania este pe locul 17 in UE-27 in ceea ce priveste procentul populatiei (28%) care considera ca saracia a crescut puternic la nivel european. La nivelul UE procentul este de 37%.

• Tari cu cele mai ridicate procente ale populatiei care considera ca saracia a crescut la nivel european: Portugalia (92%), Luxemburg (91%), Franta (90%).
• 71% dintre romani considera ca la nivel european saracia a crescut.
• Cehia si Irlanda (28-29%) raman in topul tarilor care considera ca nivelul saraciei la nivel european a scazut in utimele 12 luni.

In mai 2010,  fata de martie 2010, mai multi romani considera ca saracia la nivel local (+9 puncte procentuale – pp), national (+10 pp) si european (+13 pp) a crescut.

Consideratii socio-demografice

• Perceptia asupra cresterii saraciei la nivel local si national este mai accentuata in randul persoanelor peste 24 ani decat in randul celor cu varsta intre 15 si 24 ani.
• Procentul persoanelor cu varste de peste 54 ani care au declarat ca nu cunosc evolutia saraciei la nivel european este mai mare decat procentul corespunzator celorlalte categorii de varsta.
• Cei care nu si-au terminat inca studiile considera, intr-o proportie mai mare (20%) decat cei care si-au terminat studiile (9-10%) ca saracia a scazut la nivel local, national si european in ultimele 12 luni.
• Un procent mai mare al celor care sunt angajati (peste 60%), decat al celor care nu sunt angajati (58%), considera ca saracia a crescut la nivel local. La nivel national si european, tendinta se mentine.
• Un procent mai mare al femeilor (77%) decat al barbatilor (73%) considera ca saracia a crescut la nivel national.

I.2 Estimarea procentului de populatie saraca in tarile respondente

Romania este pe locul unu in UE-27 privind procentul populatiei (69%) care considera ca 1/3 din populatia tarii este saraca. La nivelul UE procentul este de 30%.  

• Majoritatea cetatenilor europeni considera ca saracia este un fenomen raspandit in tara lor.

o   30% din respondenti au declarat ca 1 din 3 persoane din tara lor este saraca.

o   Cei mai pesimisti respondenti (considera ca 1/3 din populatia tarii lor este saraca) vin din Romania (69%), Bulgaria (62%), Ungaria (59%).

o   La polul opus sunt respondentii din Danemarca, Suedia, Luxemburg si Finlanda. (procent <10%).

• Proportia respondentilor care considera ca saracia este un fenomen extins in tara lor (adica afecteaza cel putin 20% din locuitori) este mai mare in tarile din Europa de Est si de Sud- Est decat in tarile nordice si in anumite tari din Europa Centrala.

o   86% dintre romani si unguri considera ca cel putin 20% din locuitorii tarii lor traiesc in saracie, fata de doar 16% dintre danezi, 29% dintre suedezi si 35% dintre olandezi.

• Fata de martie 2010, in mai a crescut cu 5 pp procentul populatiei din Romania care considera ca cel putin 20% din populatia tarii traieste in saracie (primul loc in UE la cele mai mari cresteri procentuale).
• Perceptii de scadere a saraciei in tara lor s-au inregistrat in: Cehia (-19 pp), Slovacia (-7 pp) si Germania (-5 pp).

Consideratii  socio-demografice:

• Femeile, respondentii cu un nivel mediu sau scazut de educatie si lucratorii (manual worker) sunt mai pesimisti privind nivelul saraciei din tara lor.
• Barbatii, persoanele cu varsta intre 15 si 24 ani, studentii full-time, cei cu grad ridicat de educatie, angajatii sunt mai optimisti, estimand o pondere a persoanelor sarace de cel mult 10% din populatie.

II. Gradul de dificultate financiara:

II.1 Dificultati financiare in ultimele 12 luni

Romania este pe primul loc in UE-27 la procentul persoanelor (43%) care au declarat ca in ultimele 12 luni au ramas cel putin o data fara bani sa plateasca facturile si sa cumpere bunurile zilnice de consum. La nivel european procentul este de 17%.

• 17% din cetatenii europeni intervievati au declarat ca cel putin o data in ultimele 12 luni nu au avut bani sa plateasca facturile si sa cumpere bunurile zilnice de consum.
• In topul tarilor cu cele mai mari procente au fost: Romania (43%), Letonia (37%), Lituania (33%), Bulgaria (33%).
• La polul opus s-au situat: Luxemburg, Danemarca si Austria (doar 7%).
• Fata de martie 2010, in mai s-au constatat reduceri ale acestor procente in Polonia (-5 pp), Cipru (-6 pp), Cehia (-5 pp) si Belgia (-10 pp). In Romania, procentul a ramas constant (43%).
• S-au inregistrat cresteri in Franta (+1 pp), Portugalia (+1 pp), Slovacia (+1 pp).
• Cei mai afectati au fost: femeile (19% fata de 15% in cazul barbatilor), persoanele cu varsta intre 24 si 54 ani, cei cu nivel redus/mediu de educatie  si lucratorii.

II.2 Dificultati financiare la momentul intervievarii (mai 2010)

Romania ocupa locul 6 in UE-27 in randul tarilor cu cel mai mare procent al populatiei care declara ca au dificultati financiare (38%). La nivelul UE, procentul este de 20%.

• 20% din cetatenii europeni au declarat ca la momentul interviului (mai 2010) aveau dificultati in a tine pasul cu facturile casnice si cu rambursarea creditelor. Pentru 15% dintre ei, acest lucru reprezinta un efort continuu.
• Topul tarilor cu cea mai mare pondere a populatiei cu dificultati financiare: Grecia (58%), Letonia (48%), Portugalia (46%), Bulgaria (44%), Malta (41%), Romania (38%).
• In Romania, acest procent a crescut de la 32% in martie 2010 la 38% in mai 2010.
• 10% dintre romani au afirmat ca au probleme financiare serioase.
• Tarile din Europa Centrala si de Nord sunt cele mai bine pozitionate la acest capitol Danemarca, Olanda, Austria, Suedia, Luxemburg, Finlanda.
• Categoriile sociale cele mai afectate sunt persoanele cu nivel redus de educatie, lucratorii manuali si  cei din categoria de varsta 25-54 ani.

 III. Perceptia publica privind posibilitatea de a-si permite serviciile medicale generale si de asistenta sociala in ultimele 6 luni

• In ceea ce priveste costul serviciilor medicale generale

o   11% din cetatenii europeni considera ca in ultimele 6 luni a devenit mult mai dificil.

o   18% considera ca a devenit oarecum mai dificil.

o   Romania ocupa locul unu in UE la procentul mare al populatiei (60%) care considera ca este mult mai dificil de tinut pasul cu aceste cheltuieli. Aceasta este urmata de Grecia (54%) si Letonia (52%).

o   10% sau mai putin din respondentii din Danemarca (8%), Suedia (8%) si Austria (10%) considera ca este mai dificil sa suporte aceste costuri.

• In ceea ce priveste costurile pentru ingrjiirea copilului:

o   Dintre respondenti, cei mai multi (58%) considera ca aceste costuri nu s-au modificat.

o   28% dintre ei considera ca este mai dificil de suportat aceste costuri.

o   In topul tarilor cu cele mai mari procente ale populatiei care considera ca aceste costuri sunt mai dificil de suportat se numara: Grecia (72%), Romania (52%), Portugalia (50%), Bulgaria (46%).

o   10% sau mai putin din respondentii din Suedia (2%), Danemarca (6%), Olanda (7%), Finlanda (10%) considera ca este mai dificil sa suporte aceste costuri.

• In ceea ce priveste costurile pentru ingrijirea pe termen lung a lor si a rudelor

o   Dintre respondenti, mai mult de o treime considera ca este mult mai dificil sa tina pasul cu costurile.

o   Romania ocupa locul 4 in UE dupa Grecia (40%), Letonia (38%)  si Portugalia (37%), cu un procent de 36% din populatie care considera ca este mult mai dificil sa faca fata acestor costuri.

o   La polul opus se afla Suedia si Danemarca (2-3%)

• Fata de martie 2010, procentul romanilor care considera ca le este mult mai greu sa suporte costurile serviciilor medicale si de asistenta sociala a crescut cu 11 pp.
• Perceptia de crestere a dificultatii de a face fata acestor costuri este mai accentuata in cazul celor mai in varsta, a lcelor mai putin educati, al lucratorilor, al femeilor, al celor din zonele urbane si rurale fata de zonele metropolitane.

IV. Asteptari privind situatia financiara a familiilor in urmatoarele 12 luni

• 28% din cetatenii europeni se asteapta ca situatia financiara a familiilor lor sa se deterioreze (fata de 23% in martie 2010), 52% considera ca situatia lor financiara va fi stabila, iar 17% anticipeaza o imbunatatire in urmatoarele 12 luni.
• Romania si Grecia sunt in topul tarilor europene in care populatia se asteapta la o inrautatire a situatiei financiare (73%, respectiv 69%).
• In cazul Romaniei, din martie 2010 pana in mai 2010, procentul aproape s-a dublat: de la 37% la 73%.
• Tarile nordice (Danemarca, Finlanda, Suedia) inregistreaza cele mai mici procente ale populatiei care considera ca situatia financiara se va inrautati, respectiv 9%, 12%, 14%.
  • Cu cat respondentii sunt mai tineri, mai bine educati, cu atat gradul de optimism este mai mare:

o   17% din cei cu varsta 15-24 ani considera ca situatia lor financiara se va inrautati fata de 34% din cei cu varsta peste 54 ani

o   28% din cei cu nivel mediu/superior de educatie considera ca situatia lor financiara se va inrautati fata de 35% dintre cei cu un nivel scazut de educatie

• Barbatii sunt mai optimisti decat femeile (19% fata de 14% procentul celor care intrevad o imbunatatire a situatiei lor financiare).
• Populatia din zonele metropolitane este mai optimista privind imbunatatirea situatiei financiare decat cei care locuiesc in zonele urbane sau rurale (20% – 17% – 14%).
• Somerii sunt cei care se asteapta cel mai putin la o imbunatatire a situatiei lor financiare in urmatoarele 12 luni.

V.  Perceptia pubplica privind capacitatea de a face fata financiar situatiei in urmatoarele 12 luni

• In ceea ce priveste posibilitatea aparitiei unor cheltuieli neprevazute in valoare de 1.000 euro:

o   Cea mai mare parte a cetatenilor europeni sunt preocupati de aparitia unor cheltuieli neprevazute in valoare de 1 000 euro. 24% din respondenti considera ca acest risc este ridicat.

o   Mai mult de 8 din 10 romani, portughezi, letonieni considera ca exista riscul (ridicat, moderat sau scazut) de a nu putea face fata unor cheltuieli neprevazute de 1 000 euro in urmatoarele 12 luni.

o   Aproape 50% dintre romani cred ca exista un risc ridicat de a nu putea face fata unei asemenea cheltuieli. Situatia este asemanatoare cu cea din Bulgaria (47%). Romania ocupa locul 2 in UE, dupa Letonia, la procentul mare al populatiei care considera ca acest risc este ridicat. Procentul este aproape dublu fata de cel la nivel european: 24%.

o   Cele mai bine pozitionate tari sunt Danemarca, Suedia, Olanda, Austria, Belgia, Luxemburg, Finlanda, Germania, in care mai mult de jumatate din respondenti au declarat ca nu exista niciun risc de a nu putea face fata unei cheltuieli neprevazute de 1000 euro sau de a nu putea plati pentru bunurile si serviciile esentiale necesare in urmatoarele 12 luni.

• In ceea ce priveste riscul de a ramane in urma cu platile curente

o   Mai mult de 4 din 10 cetateni europeni considera ca exista un risc (ridicat, moderat sau scazut) de a ramane in urma cu platile curente (facturi, alimente sau alte bunuri zilnice de consum) in anul urmator chestionarului.

o   Doar 7% din respondenti considera ca acest risc este ridicat, iar 53% au declarat ca nu sunt deloc ingrijorati de abilitatea lor in viitor de a face fata cheltuielilor de zi cu zi.

o   Romanii (77%), lituanienii (69%), grecii (66%) apreciaza ca exista cel putin un risc scazut de a nu putea sa-si plateasca facturile zilnice, alimentele si alte bunuri zilnice de consum.

o   Romanii (24%) ocupa primul loc in randul respondentilor care estimeaza un risc ridicat de a nu putea suporta asemenea cheltuieli curente.

• In ceea ce priveste riscul de a nu putea plati chiria/rata la locuinta la timp

o   Mai mult de 4 din 10 cetateni europeni considera ca exista un risc (ridicat, moderat sau scazut) de a nu-si putea plati chiria sau rata la timp.

o   74-75% din respondentii romani, portughezi si greci considera ca exista riscul (ridicat, moderat sau scazut) de a nu-si putea plati chiria sau rata in urmatoarele 12 luni.

o   Procentul scade sub aproximativ o cincime pentru respondentii din Danemarca, Suedia, Olanda si Austria.

• In ceea ce priveste riscul de a nu putea plati creditele de consum la timp

o   Aproape jumatate din respondenti considera ca exista un risc (ridicat, moderat sau scazut) de a nu-si putea plati creditele de consum la timp.

o   Romanii si grecii sunt in topul respondentilor care considera ca exista riscul (ridicat, moderat sau scazut) de a nu realiza rambursarea (82%, 78%) la timp.

• Fata de rezultatele chestionarului din martie, in mai 2010, in Romania s-au inregistrat cresteri importante ale procentelor populatiei care considera ca  exista riscul de a nu putea face fata financiar urmatoarelor situatii: cheltuieli neprevazute de 1.000 euro (+6 pp), plati curente (+15 pp), plata chiriei/ratei la locuinta (+14 pp), rambursarea creditelor de consum la timp (+13 pp).
• Impactul social este mai accentuat in cazul persoanelor cu un grad de educatie scazut, in cazul femeilor care s-au aratat mai ingrijorate decat barbatii (47% fata de 40%) ca vor ramane in urma cu platile si in cazul persoanelor care locuiesc in zonele urbane fata de cele care locuiesc in cele metropolitane si rurale (64% fata de 58-59%).

VI. Perceptia publica privind posibilitatea pastrarii locuintei actuale in urmatoarele 12 luni

• Doar 6% din cetatenii europeni considera ca in urmatoarele luni ar fi posibil sa schimbe locuinta deoarece nu si-ar mai permite costurile.
• 76% din europeni au afirmat ca este foarte putin probabil ca circumstantele financiare sa ii oblige sa isi schimbe locuinta.
• 16% dintre greci si 14% din letonieni considera ca exista o mare probabilitate sa paraseasca locuintele actuale in urmatoarele 12 luni din cauza circumstantelor financiare. La polul opus se situeaza austriecii, care in proportie de 90% considera ca nu va fi nevoie sa isi schimbe locuinta in urmatoarele 12 luni.

VII. Perceptia publica privind situatia angajarilor

• In ceea ce priveste pastrarea actualului job in urmatoarele 12 luni

o   77% dintre respondentii europeni erau increzatori ca vor putea pastra actualul job in urmatoarele 12 luni.

o   37% dintre respondentii romani – locul 3 dupa lituanieni si estonieni – s-au aratat pesimisti in privinta pastrarii actualului loc de munca in urmatoarele 12 luni.

o   Cel mai scazut nivel de pesimism s-a inregistrat in tarile nordice si in tarile din Europa Centrala, ca de ex. Olanda, Austria, Luxemburg.

o   Aproape o treime (32%) din respondentii care avusesera dificultati financiare in ultimele 12 luni sunt si cei mai pesimisti in privinta pastrarii jobului in urmatoarele 12 luni.

o   Exista o relatie directa intre nivelul de educatie al respondentilor si nivelul de incredere ca isi vor pastra jobul.

• In ceea ce priveste gasirea unui nou job in urmatoarele 6 luni, in caz de disponibilizari

o   Aproximativ 50% din respondentii europeni s-au aratat pesimisti in privinta gasirii unui nou loc de munca in urmatoarele 6 luni, in caz de disponibilizari.

o   Cei mai pesimisti respondenti au fost cei din Grecia, Spania, Italia si Irlanda.

o   40% dintre greci s-au aratat extrem de pesimisti privind sansele lor sa isi gaseasca un nou loc de munca.

o   La polul opus se afla cetatenii din Finlanda, Suedia, Belgia, Austria si Danemarca: intre 58% si 66% din respondenti s-au aratat optimisti ca vor gasi un alt loc de munca in 6 luni

o   Pe o scara de la 1 la 10 a increderii in gasirea unui nou loc de munca, Romania obtine un scor de 4.7, sub media europeana de 5.5, pozitionandu-se insa mai bine decat tari ca Irlanda, Italia, Spania, Grecia. In top se afla Danemarca si Finlanda cu un scor de 6.9, urmate de Austria si Suedia, avand un scor de 6.8.

• Din martie pana in mai 2010, in Romania, Grecia si Cehia s-au observat cresteri ale procentelor respondentilor neincrezatori in posibilitatea de a gasi un nou loc de munca (+8%, +7%, +8%).
• Gradul de pesimism al respondentilor privind sansele sa isi gaseasca un nou loc de munca in urmatoarele 6 luni, in cazul concedierii, este in relatie directa cu varsta si in relatie inversa cu nivelul de educatie.

VIII. Ingrijorari provocate de starea finantelor personale la batranete: pensii

• Aproximativ trei sferturi din cetatenii europeni anticipau pensii mai mici in viitor sau credeau ca vor trebui sa isi amane data iesirii la pensie sau sa economiseasca bani pentru cand vor imbatrani.

o   27% din cetateni se asteapta la pensii mai mici.

o   26% considera ca vor trebui sa economiseasca mai mult pentru batranete, iar 20% cred ca se vor pensiona mai tarziu decat planificasera.

• Mai putin de 20% din respondentii din aproape toate statele membre au declarat ca nu cred ca pensiile le vor fi afectate de evenimente economice si financiare.
• Respondentii din Grecia (51%), urmati de Germania (42%) si Romania (39%) sunt in topul celor care se asteapta la pensii mai mici. In Romania procentul a crescut fata de anul 2009 cu 19 pp.
• O atitudine proactiva au demonstrat-o respondentii din Franta, Slovacia, Belgia, Cehia, prin faptul ca au mentionat ca fie se vor pensiona mai tarziu decat planificasera (31% Franta), fie vor economisi mai mult (39% Slovacia, 37% Belgia, 34% Cehia).
• Aproximativ 50% din cetatenii europeni erau ingrijorati ca nivelul venitului lor la batranete nu va fi suficient cat sa le permita sa duca o viata decenta (54%).

o   Aproximativ trei sferturi din respondentii romani si greci erau ingrijorati de acest lucru. 40% din romani si 37% dintre greci s-au aratat foarte preocupati de acest aspect.

o   1/3 din respondentii din Letonia, Ungaria, Bulgaria si Portugalia s-au aratat foarte pesimisti.

o   Cei mai optimisti au fost danezii, 42% din respondenti nefiind deloc ingrijorati de venitul lor la batranete.

o   Pe o scara de la 1 la 10, Romania ajunge in topul tarilor europene la gradul ridicat de preocupare privind veniturile la batranete (7,6), urmata de Grecia si Portugalia cu 7,3, respectiv de Bulgaria cu 7,1.

o   Din iulie 2009 pana in mai 2010, in Romania, procentul celor preocupati de veniturile la batranete a crescut de la 61% la 73%, in Grecia de la 62% la 73%, in Portugalia de la 61% la 70%, in Spania de la 53% la 65% si in Cehia de la 50% la 64%.

• Cei mai putin ingrijorati s-au aratat a fi cei care erau deja la pensie sau aproape de pensie (55-64 ani) si membrii celui mai tanar grup de varsta (15-24 ani).
• Persoanele care nu lucrau sau care erau studenti s-au aratat mai ingrijorati decat cei care erau angajati.  
• Procentul respondentilor foarte ingrijorati ca venitul lor la batranete nu va fi suficient pentru a le permite sa traiasca decent descreste progresiv cu cresterea gradului de educatie al respondentilor.
• Femeile sunt mai ingrijorate de acest lucru: 23% din ele s-au aratat foarte ingrijorate fata de numai 17% din barbati.

Andreea PAUL (VASS)

                                                                                                             I.Micu, Apocalipsa – Pământul, Apa și Focul

                                                                                                        ( www.edituramagia.com, New York )

Necesitatea apariției manifestului  ”Internaţionala Pământului” rezultă din faptul că la nivelul Planetei Albastre nu există un organism care să se gîndească la viitorul genetic al Civilizaţiei Noastre. Organismele internaţionale  actuale prin protocoalele lor de colaborare  nu prezintă garanţia asigurării unei politici coerente de viitor ci doar corectarea  unor deficienţe punctuale, cel mai adesea politice, economice sau teritoriale. Somnul Civilizației Noastre în patul intereselor punctuale va duce inevitabil la nașterea monstrului Potopul de Foc, fie de foc cosmic, fie de rezultatele focului pământesc prin fumul poluării.

 Platforma ideologică a manifestului ”Internaţionala Pământului” a rezultat din descifrarea parțială a Bibliei  cu ajutorul calculatoarelor şi compararea acestora, prin similitudine,   cu elemente furnizate de cercetările științifice şi de realităţile sociale ale zilelor noastre.

   Scopul propus al manifestului ”Internaţionala Pământului” este acela de a indentifica pericolele care pîndesc Civilizaţia Noastră,  a propune soluţii şi a lupta  împotriva  ameninţărilor cu un probabil și posibil  sfîrşit  apocaliptic din anul 2033.

     Apocalipsa biblică tratează probabilitatea „sfîrşitului”  pe de o parte din punct de vedere al unei ameninţări cosmice, Apocalipsa cosmică, iar pe de altă parte din punct de vedere al activității umane, Poluarea.

 Apocalipsa cosmică

   Apocalipsa biblică (cap.8.10) semnalează o situaţie cosmică ipotetică ce nu depinde de activitatea umană şi anume apariţia din „cer” a unei stele (citat: „steaua se numea Pelin”), care probabil  va ciocni Pămîntul în iarna anului 2033 după Calendarul biblic, epicentrul acestei ciocniri va fi în oceanul Pacific, în „groapa” insulelor Mariane. De altfel astronomii moderni au calculat şi confirmat traiectoria unui meteorit care se va apropia de Terra cam în aceia perioadă (să fie oare „steaua biblică Pelin”?). Dacă, teoretic posibil, ciocnirea va avea loc în ocean, urmările ar fi catastrofale pentru Planeta Albastră, calculînd şi numai efectul prăbuşirii în ocean a bolidului cosmic aprins de frecarea cu atmosfera, ştiut fiind faptul că de pe la 700 de grade Celsius apa se descompune în oxigen şi hidrogen la care se va  adăugă presiunea enormă de impact şi scufundarea „bolovanului” încins în apă. Dacă ciocnirea va avea loc,  catastrofa inimaginabilă (echivalentă cu forța a 65.000 de bombe atomice similare cu cea care a distrus Heroșima) va duce la o zdruncinare de caracter a indivizilor care se vor salva, făcînd posibilă apariţia genomului uman cu 50.945 de gene energetice mai multe decît cele ale genomului actual, adică apariţia  omului viitorului (sau A Treia Venire biblică), care va trăi încă 1.000 de ani după noi conform Calendarului biblic.

Soluţii:

1.Energetice. Cine poate proiecta şi realiza în actualele condiţii tehnologice ale Civilizaţiei Noastre un vector cosmic care să fie capabil să scoată din inerţia de mişcare  meteoritului  “Pelin” către direcţia Terra? Credem noi că nimeni avînd în vedere cunoştiinţele şi putinţele energetice actuale dar şi timpul prea scurt cît a mai rămas pînă probabil în anul 2033. Noi vă propunem o variată de salvare, teoretic posibilă.

  Propunerea noastră esteTrapulsia ca fenomen energetic cu efect de tragere. Încă nestudiată sub această denumire pe Terra. Trapulsia se naşte ca urmare a acţiunii forţelor centripete şi centrifuge a vîrtejurilor şi ar putea asigura producerea unor cămpuri electromagnetice rotitoare, care să provoace în vecinătatea meteoritului o mişcare de rotire al acestuia în jurul axei proprii. Rotirea  la rîndul ei provoacă acceleraţie gravitaţională proprie, astfel încît bolidul cosmic ori să  fie atras de Soare unde să se prăbuşească şi ardă în focul solar, sau sub influienţa atracţiei universale să fie respins sau captat ca satelit de către Terra.  Cît priveşte Trapulsia şi principiile ei ca  sistem energetic nou, necunoscut pămîntenilor aşa cum rezultă din descifrarea textului biblic şi comparaţia cu sisteme energetice cunoscute pe Terra, vă stăm la dispoziţie cu ceeia ce cunoaştem noi pînă acum în premieră mondială. Trapulsia va însemna în viitor  salvarea Civilizaţiei Noastre de pericolul cosmic şi va duce la depăşirea actualului sistem energetic bazat majoritar pe consumuri de combustibili fosili epuizabili sau nucleari extrem de periculoşi. 

  2.Fireşti, Resemnarea. Determinînd cu precizie epicentru ciocnirii s-ar putea asigura, dincolo de o anume rază critică, adăposturi subterane, echivalente cu “Arca lui Noe” sau cu marile construcţii ale antichităţii care au salvat vieţi şi documente în baza cărora a fost posibilă relansarea vieţii pe Terra după Potopul de apă din anul 4507î.e.n.. Deşi timpul rămas este prea scurt pentru o asemenea acţiune folositoare cît de cît la masa de miliarde de oameni ai Terrei, se poate încerca. Inconvenientul de bază al Resemnării este principiul imoral “scapă cine poate”, deşi în cazul unei asemenea catastrofe supraveţuitorii nu ar putea fi judecaţi. Optăm totuşi pentru dezvoltarea Trapulsiei ca principiu de bază al salvării, înlocuitor al Propulsiei, fără să negăm importanţa realizării adăposturilor şi buncărelor anticosmice ca cel de la Casa Poporului din România, dar cîţi oameni se pot salva în ele, fie ei chiar elite ale societăţii?

Poluarea

Apocalipsa biblică (cap.16.1) face referire la pericolul pe care îl prezinză activitatea umană pentru ecosistemul Terra, indentificînd  7 mari factori poluanţi asemuiţi cu cei „7 ingeri” din textul biblic. Dezvoltarea Civilizaţiei Noastre se bazează pe foc şi vibraţii în urma  cărora rezultă fum, praf, coloizi şi  câmpuri electromagnetice ale căror efecte însumate la scara planetei nu sânt controlabile. Politica economică a întregii omeniri de care depinde sfîrsitul subiectiv al lumii ar trebui să se schimbe pentru a înlătura factorul  om din această ecuaţie.  

1. Influienţa rachetelor asimilată de textul biblic cu cel dintîi înger  (Apocalipsa cap.16.2) 

  Atenţia oamenilor de ştiinţă este de mult atrasă de straturile superioare ale atmosferei care posedă proprietăţi electrice şi unde aerul rarefiat se află în stare încărcată, la presiuni foarte scăzute. Începând de pe la înălţimea de 70 de km în sus se găsesc în mod natural mulţi electroni liberi şi ioni, rămăşiţe încărcate de atomi şi molecule, ceva asemănător cu atmosfera dintr-o veche lampă electronică uriaşă. Compoziţia fizico-chimică  naturală a acestor straturi superioare ale atmosferei este influienţată direct de resturile de combustibil ars ale rachetelor care le străbat, prin aceia că modifică local, pe verticală, presiunea aerului superrarefiat crescând  numărul de particole pe metru cub care se ciocnesc şi care vin în contact cu radiaţia cosmică. Modificarea compoziţiei fizico-chimice duce la naşterea în acele straturi a unor energii suplimentare ca urmare a  ciocnirii particolelor induse prin poluarea de către rachete, energii care se transformă  în primul rând în căldură şi în al doilea rând în energie electrostatică suplimentară. Creşterea uşoară a temperaturii în straturile superioare ale atmosferei este transmisă către scoarţa terestră,  ridicând încet dar sigur, pe măsura poluării, temperatura globală la nivelul solului. Energia electrostatică suplimentară modifică însă echilibrul relativ dintre sarcinile electrice negative şi pozitive existent în mod natural în straturile superioare ale atmosferei. Modificările electrostatice transmise înspre straturile mai joase ale atmosferei, măresc prin acest fenomen intensitatea   descărcărilor electrice în timpul ploilor. Mărirea intensităţii descărcărilor electrice, peste pragul natural, duce la apariţia unor “găuri electrostatice” pe verticală ce se întind pînă la altitudinea aureolelor polare, cu efecte dezastruoase asupra stratului de ozon care este atras în aceste găuri şi apoi se pierde în vidul cosmic.

Soluţii:

 a.Renormalizarea rachetelor.  Cea mai simplă soluţie ar fi desigur oprirea lansărilor rachetelor de oricefel spre cosmos, lucru imposibil deocamdată datorită nevoii tehnologice de sateliţi şi de cercetare a spaţiului cosmic. Pentru micşorarea influienţelor rachetelor asupra straturilor superioare ale atmosferei noi propunem două soluţii practice la care Dumneavoastră puteţi adăuga şi altele. În primul rînd trebuie emise norme de construcţie a rachetelor şi în funcţie de masa de transport să  se realizeze prima treaptă a rachetei astfel ca ea să funcţioneze numai în straturile dense ale atmosferei. După ieşirea din straturile dense ale atmosferei şi pînă la depăşirea straturilor atmosferice superrarefiate din Ionosferă şi în special şi în special după depăşirea altitudinii maxime posibile al stratul  ionosferic superrarefiat Heavisaide, arderea combustibilului să fie oprită, vehicolul cosmic să străbată spaţiul acesta cu motoarele oprite, numai din inerţie, după care să se iniţializeze a doua treaptă a rachetei, care să asigure transportul pînă la destinaţie a vehicolului cosmic. În al doilea rînd pentru străbaterea straturilor dense ale atmosferei  este necesară emiterea unor norme de combustibil de tipul normelor Euro de la autoturisme. Dacă deţinătorii de tehnologie spaţială bazată pe rachete sînt responsabili faţă de ecosistemul Terra, ar trebui să iniţializeze imediat, din proprie iniţiativă, studii pentru eleiminarea influienţei negative ale funcţionării motoarelor rachetelor asupra straturilor dense joase, sau superrarefiate de altitudini  superioare, ale atmosferei.

b. Înlocuirea rachetelor cu trachete. Dicţionarul limbi romîne sau al limbilor altor popoare nu conţine termenul de trachetă. Tracheta, termen introdus aici ca un neologism al l.române, va fi considerată în viitor ca fiind un vector de tracţiune de forma unui  anumit  loc geometric, asemănător cu “farfuriile zburătoare”, care funcţionează ca urmare a acţiunii de compunere a forţelor centripete şi centrifuge în timpul desfăşurării unor vîrtejuri rotitoare. Trachetele şi Trapulsia ca principiu de funcţionare nu sînt încă cunoscute pe Terra, dar din decriptarea textului biblic cu ajutorul calculatoarelor vă asigurăm că alte civilizaţii extraterestre le-au folosit cu succes în cucerirea spaţiului Cosmic. Nu dorim ca descoperirea Trapulsiei să fie o nouă cursă a distanţărilor statale, pe principiul că cel care va realiza primii trapulsori va stăpîni lumea. Dorim ca sistemul energetic nou al Trapulsiei să salveze Civilizaţia Noastră de la pieire cosmică sau de la autodistrugere. 

2. Influienţa fumului,  prafului şi a coloizilor asimilat celui de al doilea inger (vezi fig.11) (Apocalipsa cap.16.3)

   Ionosfera Pămîntului este cel mai adesea comparată cu un generator electric uriaş. Producerea  curenţilor ionosferici dă o lumină electrică originală în ţinuturile polare, aşa numita aureolă multicoloră. Urmărind formele bizare ale aureolelor polare, se observă căile curenţilor electrici care încep la înălţimea de 100-150km şi ajung chiar la 1000 – 1100km. deasupra scoarţei terestre. Globul terestru împreună cu Ionosfera, poate fi comparat  uneori şi cu un enorm condensator sferic în care suprafaţa conducătoare a uscatului sau a apei poluate cu coloizi, serveşte drept una dintre armăturile condensatorului cosmic de care este legat omul, Ionosfera drept cea de a doua armătură, iar ca dielectric foloseşte straturile atmosferice, de altitudini egale cu lungimile de undă ale biocîmpului uman cuprinse în general între 100 şi 400 de km. Între aceste armături se formează un imens cîmp electric în care a apărut şi s-a dezvoltat viaţa, în care trăim noi.    Activitatea tehnologică a Civilizaţiei Noastre, duce la emisia unei cantităţi mari de particole în atmosferă care dezechilibrează constanta dielectrică naturală a izolatorului atmosferic. Norii rezultaţi din evapoarrea apei poluate cu coloizi ca un component local al izolatorului atmosferic, se încarcă electric suplimentar acaparând şi particolele de fum şi praf ionizat. Acest fenomen duce la un dezechilibru electric al atmosferei din ce în ce mai accentuat, cu fenomene meteorologice imprevizibile, cu furtuni ce  degenerează în  tornade şi uragane dar şi cu descărcări electrice de mare intensitate din cauza electricităţii electrostatice care însoţeşte particolele poluante.

Soluţii:

   La ora actuală sînt reglementate multe norme antipoluare, cel mai adesea cînd ne referim la poluare avem în vedere emisiile de fum, praf şi coloizi, norme care se respectă sau nu. Numai emisia cantitativă ca atare în atmosferă a fumului şi prafului sau al coloizilor în apă poate fi calculată şi reglementată prin norme antipoluare. Principala problemă al acestui tip de poluare care nu poate fi stabilită şi respectată deocamdată prin norme este factorul însoţitor, electricitatea electrostatică sau poluarea electrostatică. Nu cunosc în lume că ar fi impuse norme în acest scop, nu am văzut încă lîngă coşurile de fabrică funcţionînd electroscoape care să măsoare valoarea columbiană a acestui agent poluant emis în atmosferă. Propunerea noastră este aceia de a fi studiată poluarea electrostatică însoţitoare  introdusă în atmosferă de către fum, şi de către coloizi în apă şi eleborarea în baza acestui studiu a unor norme şi tehnologii de reducere pînă sub valoarea  pragului critic al poluării electrostatice.

3.Influienţa câmpurilor electromagnetice artificiale, al treilea înger (fig.8)  (Apocalipsa cap.16.4,5,6,7)

   În Ionosferă, la diferite înălţimi, s-au descoperit straturi mai deosebite, care reflectă puternic undele radio dar care reţin şi radiaţia cosmică să nu ajungă pe scoarţa terestră. Aceste straturi se află la înălţimile de 70 pînă la 400km şi sînt puternic şi direct influienţate de dezvoltarea necontrolată a cîmpurile electromagnetice datorate telecomunicaţiilor şi mai ales a telefoniei mobile, prin aceea că duc la mărirea energiei electromagnetice reflectată natural spre pământ. Poluarea cu cîmpuri electromagnetice induce în straturile atmosferice superioare şi un lucru mecanic suplimentar datorită undelor electromagnetice de foarte înaltă frecvenţă care ajung la sateliţii de telecomunicaţii şi care apoi sânt reflectate spre pământ. Energia suplimentară sumată la nivel planetei indusă prin acest fenomen  în straturile superioare ale atmosferei este din ce în ce mai mare şi capătă un caracter dominant printre ceilalţi factori poluanţi. Apare o caracteristică electromagnetică de ansamblu a atmosferei care favorizează, dincolo de anumite valori critice, intrarea ei în rezonanţă cu vânturile magnetice galactice  care străbat sistemul Solar şi inclusiv scoarţa terestră, a vînturilor solare proprii ajunse în vecinătatea Pămîntului, fenomene care provoacă marile dezechilibre climaterice pe care deja le simţim, vânturi magnetice care pot absorbi în vidul cosmic cantităţi mari de aer “magnetizat”, cel mai adesea cantităţi mari de Ozon care se pierd în spaţiul sideral, cu efecte imprevizibile pentru viitorul vieţii pa Terra.

Soluţii:

   Soluţiile în cazul acestui tip de poluare ar fi simple: oprirea emisiilor de cîmpuri electromagnetice în spaţiu şi împachetarea echivalentelor lor de transmisie  numai prin cabluri de conducţie informaţională, lucru imposibil ţinînd seama de actualul nivel de dezvoltare al Civilizaţiei noastre. Pentru găsirea soluţiilor practice ar trebui iniţiat un studiu de ansamblu al atmosferei terestre şi a determina gradul de suportabilitate electromagnetică şi pragul critic al valorii acesatui tip de poluare. O dată stabilită valoarea pragului critic se pot lua măsuri de reducere a agenţilor poluanţi şi repartizarea unor cote de cîmpuri electromagnetice statale peste care să nu se mai emită autorizaţii de funcţionare radio, televiziune, telemobile, etc.

4. Influienţa vibraţiilor, al patrulea înger în ordinea dezastrelor (Apocalipsa cap.16.8,9)

   Un alt factor de bază, de fapt cel care a determinat adaptarea vieţii pe Pămînt şi în ultimă instanţă a omului, este magnetismul terestru. Noi locuim pe un magnet uriaş constituit de globul terestru. Ca orice magnet,  are doi poli şi linii de forţă pe care nu le simţim, nu le conştientizăm.  Polul magnetic pentru emisfera Nordică se află în peninsula Bootia (lîngă ţărmul Canadei), la peste 100km de polul geografic. Polul Sud este situat în Antartica. Pe scoarţa terestră, urmare a activităţii umane, au apărut vibratori încastraţi cum ar fi totalitatea utilajelor, vibratori mobili cum ar fi vehicolele de orice fel de pe străzi şi autostrăzi, dar şi un alt fel de vibratori, bazaţi pe reacţie, bunăoară avioanele iar  pentru cucerirea Cosmosului  sânt utilizate rachetele care dezvoltă forţe de împingere uriaşe. Oricât de bine ar fi echilibrat Pământul pe orbită, la nivelul scoarţei terestre, unde funcţionează utilajele încastrate sau mobile şi de unde decolează avioanele sau se lansează rachetele,   energia vibraţiilor este absorbită şi înmagazinată,  influienţând chiar poziţia axei magnetice faţă de axa geografică prin aceia că intră în rezonanţă cu acţiunea forţelor atracţiei universale care are tendinţa de a torsiona spaţiul. Vibraţiile sumate înspre interiorul pământului duc şi la  apariţia unor fenomene geologice imprevizibile cum ar fi cutremurele de mari intensităţi însoţite de valuri de apă uriaşe.

Soluţii:

   Nu este posibilă la ora actuală reducerea substanţială a vibratorilor artificiali decît o dată cu epuizarea combustibilor fosili, lucru nedorit şi care ar aduce Civilizaţia Noastră din acel moment la un fel de primitivism imobil, după care în timp am ajunge amintiri istorice la fel ca vechile civilizaţii. Şi totuşi, ca o primă soluţie ar fi încurajarea transportului în comun care să fie mai ieftin şi mai plăcut decît transportul individual. Aici un rol important ar avea factorul de socializare umană care să depăşească conştient pragul de comoditate şi individualitate actual. A doua soluţie ar fi realizarea trapulsorilor ca motoare asincrone verticale electrofluidice, nepoluante, fără consum de combustibili fosile, cu funcţionare relativă nevibratoare pe autostrăzi cu covor de rulaj electromagnetic. Trebuie să credem într-un asemenea viitor dacă ne unim forţele şi scăpăm de pericolul cosmic din anul 2033!

5. Poluarea demografică asimilată cu cel de al cincilea înger (Apocalipsa cap16.10,11).

  Ipoteza Micu, o ipoteză ca multe altele, arată că omul este prin similitudine un aparat de emisie-recepţie prin intermediul pielii cu rol de antenă, a unor câmpuri electromagnetice produse instantaneu de constantele bioelectrice ale propriului corp (biocâmpul uman de fapt). Lungimile de undă ale biocîmpurilor sînt foarte mari, cuprinse între 70 şi 500km, undele sînt absorbite şi apoi reflectate spre pământ de către stratul atmosferic Heavisaide. Constantele bioelectrice prin similitudine sînt date de circuitul Rezistenţă-Condensator al masei biologice, care dă constanta de timp şi de către tensiunea electrică de ordinul milivolţilor rezulttată în urma diviziunii celulare şi care alimentează circuitul propriu Rezistenţă-Condensator. Nimeni încă pe pământ nu a calculat ce înseamnă mărirea necontrolată a numărului acestor staţii de emisie-recepţie (adecă a miliardelor de oameni de pe pămînt), ce influienţă electromagnetică ancestrală pot avea asupra ecosistemului Terra, când în mod nomal, fără a provoca dezechilibre electromagnetice, pot funcţiona instantaneu  maxim  666  milioane de asemenea staţii (nuărul fiarei din textul biblic), astăzi numărul lor fiind de zece ori mai mare.

Soluţii:

   Venim şi aici şi spunem că cel mai simplu ar fi să reducem staţiile de emisie denumite în acest contest oameni. Nu se poate, reducerea a fost testată în secolul trecut, în cel de al doilea război mondial şi nu pentrucă reducerea nu ar putea fi realizată, condiţii tehnice şi cuţite sînt, ci pentrucă vărsarea sîngelui pe pămînt induce o tensiune electromagnetică suplimentară  care provoacă cîmpuri electromagnetice biologice rebele cu efecte necontrolabile asupra psihicului uman, sau mai simplu păcate care aduc blesteme sau ilegalitatea, cum vreţi dumneavoastră să acceptaţi. Desigur pentru viitor o soluţie educativă ar fi pleningul familial, încurajarea lui prin oferirea de către stat a unor gratuităţi informaţionale sau pecuniare. Soluţia educativă de viitor este posibilă numai împreună cu o soluţie dogmatică. Conceptele religioase dealungul vremurilor şi-au făcut datoria şi au asigurat cadrul moral în care specia umană a ajuns astăzi la 6,6 miliarde de indivizi pe care îi suportă ecosistemul Terra. Intervenţia violentă şi credibilă a dogmelor în politica demografică a omeniri astăzi dăunează Pămîntului, deşi au avut rolul  istoric de păstrătoare a moralei. Credem noi că este nevoie de înţelegere şi binecuvîntare de către religiile lumii a posibilităţilor de suportabilitate umană a ecosistemului Terra în încurajarea pleniningului familial.

   Din alt punct de vedere, al tensiunii bioelectrice care alimentează circuitul rezistenţă-condensator care prin similitudine este Omul,  ea este produsă în timpul diviziunii celulare, consumatoare în ultimă instanţă de hrană şi elemente ale confortului.

   Ţinînd seama de acest consum individual, vă prezentăm un breviar de calcul pentru România iar dumneavoastră, după statistici, veţi constata singuri unde ne situăm pe o scară mondială a bunăstării şi ce ar trebui făcut. Calculul poate fi extins şi asupra populaţiei oricărei ţări sau asupra întregii omeniri.

Date iniţiale:

- Romînia are rotunjit 22.000.000 circuite biologice RxC sau prin similitudine locuitori.

- un circuit echivalent RxC sau un om cu alte cuvinte are o nevoie zilnică de 3 kg. de necisităţi standard. Necisitatea standard este compusă din cantitatea de combustibil biologic, respectiv din cantitstea de mîncare şi utilităţi pentru preparare ei, cheltuieli de mediu, cheltuielile cu educaţia, îmbrăcămintea, în general cu asigurarea unei dotări minime de supravieţuire decentă a unui individ.

- valoarea unui kilogram de necesităţi standard este în medie de 5 dolari USA, indiferent de locul unde se consumă pe glob.

Calcul cantitativ şi valoric pentru un individ

Necesar zilnic:

1 x 3kg = 3kg necisităţi, cantitativ

3kg x 5$/kg = 15 $ necesităţi, valoric

Necesar lunar

3kg x 30zile = 90 kg, cantitativ

90kg x5$/kg = 450$, valoric

Necesar anual

3kg/zi x 365 zile = 1095 kg/an, cantitativ

1095kg/an x 5$ = 5475$/an, valoric.

   Calculul pentru un individ din cei 22 de milioane nu ţine seama că acel individ trăieşte în România sau într-o altă ţară. Vrem să admitem sau nu, aceasta este cifra medie anuală care caracterizează consumul necesar cantitativ şi valoric al unui om care trăieşte astăzi pe Terra. Pentru calculul necesarului cantitativ şi calitativ mediu a unei populaţii de 22 de milioane nu trebuie decît să înmulţim cifrele consumului individual cu numărul populaţiei şi vom avea cifre reale de referinţă a consumului necesar, astfel:

Necesar global pentru 22 milioane de locuitori:

1095kg/an x 22milioane = 24.009.000.000kg  consum anual de necesitţi (24 miliarde de kg anual)!

24.009.000.000kg x 5$ = 120.004.500.000$ USA, consum valoric annual (120 miliarde de dolari annual).

   Vă rugăm să comparaţi acest consum mediu normat cu oricefel de alte date statistice şi să trageţi Dumneavoastră concluziile care se pot trage, pentrucă realitatea nevoii anuale de un consum cantitativ de cca 24 de miliarde de kg în ţară este reală şi majoritar ar trebui produsă în ţară şi nu importată. La costul valoric normat de 120 de miliarde de dolari cît consumă anual o populaţie de 22 de milioane, credem noi că nimeni pe Terra sau în Galaxie nu te poate ţine fără să produci intern majoritar produsul consumabil sau echivalentul lui la schimb pe piaţa internaţională.

6.Poluarea politică, al şaselea înger (sau „Curva cea mare”, vezi şi Apocalipsa cap.17.1,2, etc.), (Apocalipsa cap.16.12.13.14.15.16) 

   În descifrarea textului biblic şi asemănarea lui cu realităţi ale zilelor noastre, am ajuns la concluzia că interesul economic şi politic de a oferi o repartizare corectă şi proporţională a produsului intern brut este scăzut şi că  există mari discrepanţe determinate, credem noi incorect, de  aplicarea în soocietatea umană a teoriei darwiniste după care peştele mare înghite peştele mic sau a supravieţuirii celui mai puternic, lucru care duce inevitabil la contradicţii sociale, revolte, războaie şi apariţia terorismului şi a anarhiei.   

  Se poate lua în calcul chiar un cataclism nuclear  provocat sau nu de  terorişti, provocat sau nu de state sau cine ştie, poate de accidente, poluare asupra căruia nu voi insista pentrucă sînt bine cunoscute diversele scenarii politice care desbină şi stăpînesc popoarele în numele cine ştie a cărei teorii sau economii, ameninţînd cu războaie din ce în ce mai sofisticate.

Soluţii:

   Este foarte greu de emis soluţii de valoare atunci cînd economicul determină politicul naţional, transnaţional sau internaţional, pentrucă vedeţi Dumneavoastră, depinde de care parte priveşti lucrurile într-un conflict determinat biblic de “ochiul dracului” sau social de  “bani”. Bine ar fi ca să se poată realiza o societate ideală, în care toată lumea să muncească, să rîdă sau să plîngă de prea mult bine, dar oare s-a proiectat o asemenea societate, în afara comunismului care vedem bine cum a sfîrşit?

7. Efectul global, al şaptele înger şi probabill şi îngerul de final de lume (Apocalipsa cap.16.17,18,19,20,2),

    Particularizînd şi mai mult problemele atmosferei şi a ecosistemului vom alege şi nu întîmplător la stratul atmosferic HEAVISAID. Stratul Heavisaid, ca o cupolă deasupra pământului (cerul), aparţine Ionosferei şi este un strat atmosferic de altitudini variabile în ciclul zi-noapte, de la 100km dimineaţa la ora 3 la cca. 400km după masă la ora 15. În acest strat  presiunea atmosferică este relativ foarte mică, cuprinsă aproximativ între 0,0002 pînă la 0,00009 mmHg. Temperatura acestui strat variază aproximativ între -10 grade Celsius şi +85 de grade Celsius. În general, acest strat este compus din azot molecular, dar în el se mai găseşte şi  o mare parte a radiaţiei Cosmice, particole alfa, beta, radiaţii X, resturi de atomi, electroni etc. Stratul Heavisaide  în general, poate fi considerat scutul protector al vieţii, în el reţinîndu-se o mare parte din radiaţiile luminii care  ajunse pe Pămînt ar distruge viaţa. Dar acest strat mai reflectă şi undele radio, permiţînd doar anumitor frecvenţe foarte înalte, să îl străbată spre sau dinspre Cosmos. Prin forma fizică de “cer”, de “cupolă” deasupra pământului  sau de “lentilă cerească”, în condiţii nepoluante asigură o protecţie termică, electromagnetică şi radiantă  propice unui ecosistem normal, în care trăim şi poluăm noi.  Sumarea factorilor poluanţi enumeraţi mai sus duce  la deteriorarea compoziţiei stratului atmosferic Heaviside şi o dată cu aceasta la accentuarea “efectului de seră”, punând în pericol chiar dezvoltarea pe mai departe a Civilizaţiei Noastree.

Soluţii:

a.Realizarea sub egida Internaţionalei Realiste a unei reconcilieri între curentele filozofice de sorginte idealistă cu realităţile lor conceptuale dogmatice şi cele de sorginte materialistă cu realităţile lor conceptuale ştiinţifice, pentru a permite Civilizaţiei Noastre să inventarieze adevăratele pericole morale sau tehnice distructive care o urmăresc din ceruri sau de pe Pământ, aşa cum spune Biblia sau aşa cum constată Ştiinţa.

b.Urmare a reconcilierii filozofice mondiale trebuie înţeles şi înfăptuit un ecumenism global, indiferent de ideologie sau confesiune, care cuprinde  o forţă uriaşă de mase umane căora să le fie transmis   suportul moral al necesităţii luptei pentru salvarea Civilizaţiei Noastre.

 c. Respectarea condiţiilor de mediu descrise la factorii poluanţi specifici, cu alte cuvinte respectul faţă de condiţiile de viaţă pe care  le oferă ecosistemul Tera într-un Univers ori prea rece ori prea cald pentru pielea noastră.

*

*       *

*

Facultativ:

Globalizarea – Condemografia – noua ordine mondială pînă în anul 2033

   Ipoteza unei catastrofe cosmice sau terestre în urma căreia să dispară Civilizaţia Noastră, este adusă tot mai mult în actualitate atît prin descifrarea şi reinterpretarea textelor biblice cît şi prin observaţiile făcute asupra rezultatelor poluării la nivelul ecosistemului terestru. 

  Studiind cu atenţie parapsihologică şi sociologică tendinţele de grupare şi regrupare a populaţiilor Pămîntului sub influienţa banilor ca “panaceu universal”, şi comparînd fenomenul grupării şi regrupării populaţiilor, prin similitudine, cu “descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se îăntîmple în curînd…” descoperire făcută public în Apocalipsa biblică de către “Ioan  celor şapte Biserici”, vom observa că, cel puţin din punct de vedere  demografic a fost prevăzută apariţia Condemocaţiilor către “sfîrşitul biblic al omenirii”.

Citat din BIBLIE, în APOCALIPSA LUI IOAN, cap.1.3:

“Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aprope”.

 Şi întradevăr, “vremea este apropae”, pentrucă, în capitolul Calendarul Biblic din  Realismul Ştiinţific şi Religios, se arată că la, ATENŢIE!, 2.000 de ani după Isus Hristos, adică în anul 2033, dacă Isus a trăit 33 de ani aşa cum rezultă din descifrarea textelor biblice cu ajutorul calculatoarelor,, o stea numită ”Pelin” se va desprinde din Ceruri şi va ciocni Pămîntul în groapa insulelor Mariane, din Pacificul de sud.

   Oricît de fanatici credincioşi sau păgîni am putea să fim unii dintre noi, cu toţii trerbuie să pricepem că Biblia este în primul rînd un “manual de sociologie” unic în felul lui şi că în paginile acestui manual găsim referiri la pieirea omenireii “asteia” dar şi şanse la supravieţuirea ei, dar cum anume?!

   Fără patimă şi fără polemică Ştiinţele, Religiile şi Filozofiile  de pretutindeni trebuie să ofere decidenţilor politici ai Civilizaţiei Noastre datele teoretice de care dispun, acum cînd încă nu este prea tîrziu, pentru a se putea face  totul pentru salvarea ei!

Definiţii

   Condemografia, ca fenomen demografic, este un neologism  introdus în premieră mondială în acest context pentru a da un sens real şi actual celor “şapte Biserici” biblice.

    Condemografia este formată din toată flora şi fauna, inclusiv oamenii, care trăiesc şi activează cu caracteristicile lor dinamice, cantitative şi calitative,  alcătuind împreună ecosistemul Pământ.

   Condemografia regională este alcătuită la un moment dat din existenţa socială, cu specificităţile ei, de pe o regiune întinsă a scoarţei terestre,  aflată în baza unui cvasicon descris de o dreaptă elastică, cu un capăt în punctul fix din stratul atmosferic Heavisaide (reprezentînd vîrful cvasiconului, la altitudinea medie de 250.000de metri), şi care se deplasează cu celălalt capăt sprijinindu-se pe o curbă închisă la sol sau pe ape, generic denumită graniţă regională.

Fără o semantică precisă, Condemografia poate fi asemănată cu Globalizarea.

Condemografiile, ca tendinţe megademografice

   Din punctul de vedere  regional,  vom deosebi cel mai adesea o tendinţă de rearanjare demografică megalitică, prin similitudine cu cele “şapte biserici” din textul biblic, după cum urmează:

Condemografiile  regionale,  cuprind o suprafaţă mare din teritoriul planetaei, cu populaţie eterogenă numeroasă, alcătuită din suma naţiunilor reprezentate de comunităţile umane din unităţile teritoriale integrate, în care au avut, în general, aceiaşi conştiinţă a identităţii istorice , culturale, religioase şi lingvistice.

  În Condemografiile regionale  interesele economice comune ale populaţiilor, vor determina ca naţiunile să devină Condemografii  locale, integrate în regiune.

Condemografia Euro – Rusă este formată din populaţiile naţionale şi apartrite care trăiesc în Europa şi Rusia europeană şi se caracterizează prin aceia că dispune de o tehnologie crio-nucleară avansată, de resurse energetice clasice suficiente pentru a continua modul de producţie tehnologic şi economic din prezent, chiar şi în varianta revenirii la primitivism (probabil după anul 2033).

  Condemografiaa Euro – Rusă nu este sensibilă ameninţărilor termo-nucleare externe pentrucă, la rîndul ei, dispune de forţă termo-nucleară suficientă pentru descurajare. Un război cu această Condemografie este absurd, riscînd distrugerea parţială a formelor de viaţă de pe Pământ.  În general este închisă investiţiilor străine, tehnologia proprie fiind suficientă. Tendinţă de disociere de acţiunile Condemografiei Nord – Americane.

Moneda viitoare: Euro, în creştere.

Condemografia Asiatică, este formată din populaţiile, în general de rasă galbenă sau derivată, din Rusia asiatică, Asia, Oceania şi Australia şi se caracterizează prin aceia că dispune de forţă de muncă manufacturiară suficientă pentru a rezista în cazul revenirii societăţii umane la primitivism în urma unei catastrofe mondiale, de origine cosmică sau umană.

   Condemografia Asiatică, în plină dezvolatre manufacturieră la nivelul începutului de mileniu, este mare consumatoare de resurse energetice clasice  şi dispune de tehnologie termo-nucleară clasică suficientă pentru descurajare.  Producţia de bunuri materiale clasice este excedentară. Prezintă siguranţă investiţionară clasică şi este deschisă investiţiilor străine, orientîndu-se, în acest sens, tot mai mult spre colaborare cu Condemografia Euro – Rusă. Are o mare afinitate absorbantă pentru resursele energetice ale Condemografiei Musulmane. Tendinţă de îndepărtare  de Condemografia Nord – Americană.

Moneda viitoare: acumulări de aur şi euro, în creştere.

Condemografia Musulmană, formată din pupulaţiile musulmane indo-arabe, africane, malaeziene şi  peloponeziene, se caracterizează prin resurse energetice excedentare suficiente pentru a fi folosite ca arme economice de autoapărare  concomitent cu armele termo-nucleare clasice de care dispun.  Prezintă tendinţe de independenţă şi dezvoltare economică piramidală specializată pe tehnologia specifică bogăţiei în hidrocarburi. Deschisă investiţiilor în domeniul hidrocarburilor, prezintă tendinţa de colaborare excesivă cu Condemografia Asiatică şi de colaborare normală cu Condemografiaa Euro – Rusă, cu tendinţa de izolare faţă de politica actuală a Condemografiei Nord-Americane.

Moneda viitoare: petrolul şi Euro în creştere, Dolarul în staţionare.

Condemografia Africană şi amer-indiană, formată din populaţiile africane stabile sau cvasistabile, populaţiile cvasi-migratoare şi apatrite, resturi de populaţii indiene istorice de pe întreg mapamondul,  se caracterizează prin tendinţa spre emancipare excesivă involuntară, trecînd peste etape istorice de dezvoltare, direct din cvasiprimitivism în era calculatoarelor, cu consum mare de resurse în detrimentul producţiei şi productivităţii muncii, fenomen care duce la conflicte clasice locale sau interstatale. Nu dispune de tehnologie nucleară proprie sau de o tehnologie clasică de vîrf specifică. Deschisă investiţiilor de orice fel, rămîne deocamdată în adormire tehnologică, neinteresantă global investitorilor datorită “vampirismului” de resurse proprii. Moneda viitoare: Euro şi Dolarul, în staţionare.

Condemografia Nord – Americană, formată din populaţiile SUA, Canada şi vecinătăţile lor directe, se caracterizează prin resurse energetice şi bogăţii naturale limitate pentru nivelul de dezvolatare tehnologic propriu. Dispune de tehnologie termo-nucleară clasică avansată, care a permis, pentru o bună perioadă istorică, să-şi impună o politică internaţională dominantă, cu mari consumuri financiaro-economice fără acoperire, care se resimt din plin în zilele noastre pe întreg mapamondul. Nu dispune de tehnologie crio-nucleară avansată, cauza pierderii supremaţiei mondiale, preluată  de către Condemografia Euro-Rusă şi Condemografia Asiatică. Intrarea în criza economico-financiară manifestată în Condemocaţia Nord-Americană se resimte parţial în toate domeniile Condemografiilor mutuale cu  ea. Revenirea economico-financiară a Condemografei Nord – Americane este în strînsă legătură cu schimbarea radicală a politicii şi strategiei de apărare prin descurajare, cu lovituri de democratizare la distanţă, extrem de costisitoare şi insuportabile pe cap de locuitor. Păstrarea actualei strategii de apărare, datorită împovărării excesive pe cap de locuitor, ar putea duce la disoluţia puterii centrale şi la o federalizare excesivă, atingînd chear posibilitatea desmembrării statale şi pierderea zonelor de influienţă americane actuale.

 Moneda viitoare: Dolarul, în scădere.

Condemografia Sud-Americană, formată din populaţiile americane din sudul SUA, din Mexic pînă în Ţara de Foc, se caracterizează prin resurse energetice suficiente şi pentru export. Condemgrafie închisă istoric, prezintă riscul de derapare în forme de organizare economico-financiare de sorginte populistă. Nu dispune de tehnologii avansate. Este deschisă investiţiilor de orice fel. Prezintă afinităţi hispanice faţă de Condemocaţia Euro – Rusă,  cu posibilitatea unei colaborări exagerate cu aceasta, care ar duce în final la izolarea totală faţă de Condemografiea Nord – Americană, cu probabilitatea apariţiei unui conflict intercondemografic american devastator. Este de reţinut probabilitatea apariţiei conflictului Intercondemografic American ca răspuns la politica loviturilor de democratizare Nord – Americane în zonele de manifestare a Condemografiei Euro – Ruse şi a celei Musulmane. Conflictul va fi întreţinut şi purtat  de puterea armelor  financiare imense a celor din urmă, penetrate economic şi bancar la nivelul întregii lumi, conflict  pentru care Condemografia Nord – Americană  nu este pregătită.

Moneda viitoare: acumulări de aur, Dolari şi Euro

Condemografiia Globală, se formează prin fenomenul de globalizare a tuturor Condemografiilor regionale şi se caracterizează prin sumare de tehnologii clasice avansate împreună cu tehnologiile  termo- şi -crio-nucleare, tehnologiile militare transformîndu-se în tehnologii de menţinere a ordinei publice locale .

Condemografia Globală, formată prin globalizarea Condemografilor regionale,   deşi nu are încă un statut propriu,  traversează o criză de sistem prin aceia că nici o Condemografie, Euro – Rusă, Asiatică, Musulmană, Africană sau Sud-Americană, din raţiuni economice şi datorită acumulărilor de tehnologii şi producţii militare interne capabile să distrugă fiecare în parte Pămîntul , nu mai este dispusă să recunoască superioritatea niciunei alte Condemografii, respectiv a celei Nord – Americane, impusă prin politici de descurajare şi lovituri de democraţie la distanţă. Nivelul tehnologic existent într-o parte sau alta a Condemografiei Globale face absurdă ameninţarea cu forţa şi/sau revendicarea de superiorităţii admiţînd numai coexistenţa paşnică şi colaborarea.  Se impune ca o necesitate înţeleasă regîndirea şi restructurarea substanţială a tuturoar organismelor internaţionale şi regionale, mai ales cea  a O.N.U.

Moneda viitoare: Euro, Aurul, Dolarul  şi mixtă, în staţionare.

Condemografiile locale integrate, sînt comunităţi umane coexistente în cadrul Condemografilor regionale, comunităţi indentificate cel mai adesesea sub denumirea de naţiuni,  caracterizate prin unităţi teritoritoriale specifice, numite ca atare state, cu amintirea conştiinţei identităţii istorice şi culturale, prin unitatea lingvistică de comunicare, şi cu o credinţa religioasă predominantă în propriul teritoriu.

Observaţie:

În contextul integrării Condemografiilor locale în cadrul Condemografiei regionale proprii, se manifestă o tendinţa de reconciliere după următoarele 4 principii de bază:

1. Unitatea teritorială specifică Condemografiei locale, devine o zonă de tranziţie şi de interferenţă demografică şi economică cu vecinătăţile teritoriale locale precum şi cu cele de la distanţă.

2. Amintirea conştiinţei identităţii istorice şi culturale  se transformă în multiculturalism pentru a îndepărta inerţia naţională provocatoare de conflicte interumane.

3. Unitatea lingvistică  se transformă în multilingvism pentru a înlesni comunicarea locală şi universală.

4. Unitatea religioasă predominantă să accepte ecumenismul global, pentru a înlătura pericolele conflictelor interconfesionale, recunoscînd universalitatea şi omniprezenţa dumnezeirii ca principiu al existenţei şi al ordinii universale, dezlegată de egocentrismul revendicat la nivelul confesional.

Exemplu:

Condemografia locală ROMÂNIA

Este o unitate teritorială specifică situată pe suprafaţa descrisă de o generatoare cu punctul fix situat  în stratul atmosferic Heavisaide, aproximativ deasupra oraşului Sighişoara, la altitudinea medie de 250km., care se mişcă cu celălalt capăt pe curba formată de graniţele teritoriale actuale.

Problema istorică nerezolvată: curba formată de graniţele actuale este o curbă convenţională, păstrînd în interiorul ei elemente de intersecţie demografică al altor Condemografii  locale, ca cea magheară, ucraineană, sîrbă, etc., interferenţe care pot duce la conflicte politice specifice condemografice.

Rezolvare: acceptarea conştientă a aplicării celor 4 principii reconciliante, aşa cum sînt enumarate în observaţia de mai sus.

Concluzii:

   Datorită acumulării tehnologice suficiente, de tehnologie termo- sau –crio-nucleare, este absurd ca cineva pe glob să mai fie impresionat de ameninţări cu ordinea impusă în interiorul, în exteriorul sau între Condemografii, pentrucă orice acţiune cu forţa duce la dilema de a fi sau a nu mai fi viu, nu la dilema copilărească în acest contest, de a cîştiga sau a pierde.

   Noile forme de război au specific global şi teritorial, cum ar fi războiul financiar, războiul resurselor energetice, meteorologic, psihologic, etc.

   Cine investeşte în atributele războaielor clasice, din start este un perdant, pentrucă războiul clasic distruge numai teritorial şi cîştigă numai fabricanţii de tehnică militară, ori în tendinţa noii ordini mondiale – Condemografiile, avînd un caracter  regional, dispun de o forţă prea mare ca să poată fi învinse, fără pericolul nimicirii în masă a populaţiilor.

   Investiţiile în tehnologii militare, peste pragul critic atins astăzi pe glob, sînt absurde şi sînt bani pierduţi care pot duce la  catastrofe de sistem iremediabile. Învestiţiile în tehnologii militare trebuie să se limiteze la producţia de arme de menţinere a ordinii interne în Condemocaţii.

   Noii şi marii duşmani, fără ţară şi fără graniţe, a oricăror forme de organizare socio-economică sînt formele de populism, terorism şi anarhism şi acestea trebuie considerate crime la adresa umanităţii.

   Este necesară, o regîndire globală a tuturor necesităţilor mondiale, de producţie şi de consum în contextul Condemografiilor, în care să fie îngheţate cheltuielile militare absurde, întreg efortul global să fie îndreptat pentru salvarea Civilizaţiei Noastre de la pericolele care o pîndesc din Ceruri şi de pe Pământ pînă în anul 2033!

biolog Ana Maria MICU

Comisia Europeana ia in considerare introducerea unor cote de gen pentru a ataca problema dezechilibrului in raportul femei-barbati in cadrul consiliilor de administratie ale companiilor private si publice, in care numai 10% sunt femei. Aceasta masura este considerata a fi o masura de ultima instanta, care se va aplica in cazul in care companiile nu se vor dovedi capabile sa se adapteze in mod voluntar. Decizia de a introduce cote obligatorii de gen se va lua dupa studierea de catre Comisia Europeana a comportamentului companiilor in acest sens, prefigurata a se incheia pana la sfarsitul anului 2011.

Care ar putea fi instrumentul juridic european care sa raspunda la o astfel de provocare?

 Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona exista noi instrumente care ar putea fi utilizate. Pentru a atinge obiectivul unei piete a muncii mai echilibrate de gen in UE, se pot lua masuri de stimulare aplicabile in promovarea nediscriminarii de gen, conform cu articolul 19.
 Expertii juridici ai CE lucreaza in prezent la identificarea instrumentului legislativ cel mai bine pretat la astfel de masuri de stimulare: o directiva care sa fie apoi transpusa in legislatia nationala sau o reglementare care sa fie aplicabila imediat in cadrul celor 27 state membre.
 Nu este exclusa nici posibilitatea de interventie europeana la nivel national, ca mijloc de a garanta in mod real egalitatea de gen printre angajatii din domeniul public, desi puterile UE in aceasta zona nu sunt clar definite.

Andreea PAUL (VASS)

Traficantii de istorie sunt acei factori politici de decizie care ignora faptele istorice ale popoarelor creatoare de progres economic si social in beneficiul libertatii , prosperitatii si pacii , si care detinand monopolul alegerii obiectivelor ce trebuie urmarite , isi bazeaza deciziile si actiunile pe propriile opinii eronate despre lume justificate prin prisma obtinerii profitului de catre Marele Capital international.  Ei sunt profund antidemocratici si in consecinta sunt iresponsabili fata de propriul popor si fata de toate popoarele lumii.

Potrivit opiniei analistilor politici militari Marele Capital international nu le-a iertat liderilor de la Kremlin faptul ca intre 1917-1991 imensul spatiu al Rusiei bogat in uriase resurse naturale de energie si materii prime si cu o imensa piata de desfacere i-a fost interzis , iar din 1945-1989 la acest spatiu s-a mai adaugat si cel al Europei de Est  ( 1 ).

Ca urmare , tarile socialiste nu au mai putut fi folosite pentru scopurile de profit ale Marelui Capital international si nici ca sprijin politic si militar in lupta de acaparare de noi teritorii. In acelasi timp sistemul economic-social creat de Marea Revolutie din 1917 a insemnat rasturnarea raporturilor factorilor sociali fata de putere.  Adica a insemnat punerea in prim planul puterii a maselor.  Prof. univ. american Noam CHOMSKI spune :  “ Ideea conducerii de catre popor este considerata drept un pericol mortal pentru Marele Capital.  Democratia nu a existat in SUA.  Acolo unde a existat a fost distrusa .  Democratia americana este o iluzie “ .

In acelasi timp masurile si programele economico-sociale in favoarea maselor elaborate mai intai in URSS si apoi in celelalte tari socialiste erau de neacceptat de gandirea clasei celor bogati.  Unele dintre masurile luate in lumea socialista care au ingrozit  Marele Capital au fost :

     -    garantarea prin lege a locului de munca

-         asistenta medicala gratuita la nivel national

-         cheltuielile de intretinere si de plata a chiriei simbolice

-         accesul neingradit la invatamant , cultura si arta.

Aceste masuri din lumea socialista au exercitat o presiune asupra burgheziei occidentale care , aflata si sub presiuna miscarilor sociale din propriile tari , a fost obligata sa adopte un sistem de protectie sociala.  Desigur , in Capitalism sistemul de protectie sociala nu se poate ridica la plenitudinea celui din sistemul socialist si nu poate exista garantarea locurilor de munca.

In conditiile actualei crize a Capitalismului izbucnita in 2008 in SUA si generalizata cu rapiditate pe plan mondial , problema principala a majoritatii popoarelor lumii este salvarea supravietuirii fiintei umane care este amenintata de ascutirea inegalitatilor sociale si politice specifice sistemului social economic capitalist.

Masurile care se iau la nivel national si la nivel international de UE pentru Europa si cele care se iau de catre SUA pentru iesirea sa din criza salveaza doar Marele Capital , in timp ce pe umerii maselor muncitoare se arunca intreaga povara a crizei.  Bogatii devin tot mai bogati , iar saracii tot mai saraci.

In lume si in Europa , inca din timpul primului Razboi Mondial , sistemul capitalist incearca rezolvarea crizelor sale mai mari sau mai mici .  Insa , de fiecare data , faptul de a nu fi recunoscuta cauza crizelor care consta in contradictia antagonista intre caracterul social al productiei si insusirea privat capitalista a rezultatelor ei a determinat si determina si azi formularea unor raspunsuri eronate si imposibilitatea gasirii solutiilor pentru problemele ridicate de criza , ele amplificandu-se neincetat.      Integrarea economica , realitate a Capitalismului contemporan al carui prototip este Comunitatea Economica Europeana  (CEE) largita in Uniunea Europeana (UE) dupa metamorfozele politice din Estul Europei din 1989-1991 , strategiile si politicile promovate de tarile capitaliste membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica  (OECD) , de tarile capitaliste dezvoltate din G 7 , de Comisia Trilaterala  (SUA , CEE si Japonia) , reprezinta incercari de adaptare a relatiilor de productie capitaliste la  nivelul fortelor de productie intensificate de revolutia tehnico-stiintifica contemporana si de promovarea pe plan intern dar mai ales pe plan mondial , a intereselor celor mai puternice capitaluri de a patrunde pe piata europeana si mondiala prin actiuni initiate de Guvernele lor.

Rezolvarea definitiva a contradictiei fundamentale a Capitalismului care va pune capat crizelor mai mari sau mai mici poate avea loc numai prin recunoasterea de facto a caracterului social al fortelor de productie si trecerea lor in proprietatea intregului popor.  Prin aceasta , productiei sociale ii va corespunde si forma sociala a insusirii ei.   Ideea construirii Socialismului ca alternativa la Capitalismul perimat si anacronic a fost validata de istorie si s-a dovedit ca pana in prezent Socialismul este singurul sistem economic social care a oferit intr-un timp istoric scurt un model si o solutie de rezolvare a problemelor umane in toata complexitatea lor la nivel de mase.  Bogatia cea mai de pret a Socialismului si a maselor muncitoare a fost timpul eliberat de exploatare.   Pentru aceasta performanta  a Socialismului , pentru realizarile sale remarcabile obtinute intr-un timp istoric scurt care  in jurul anilor 1970 devenise o atractie pentru omenire si un concurent redutabil pentru Capitalismul care se sufoca si care prefigura tendinta omenirii si viitorul societatii omenesti , adica generalizarea orinduirii socialiste , Socialismul din Europa , pentru toate acestea , a primit in 1989-1991 , o grea lovitura subterana , printr-un Razboi Secret Global din partea Capitalismului perimat. ( 2 ).

Prin acest Razboi Secret desfasurat deocamdata doar in Europa , traficantii de istorie au atacat timpul istoric al socialismului si l-au deturnat din mersul lui firesc.

Aceasta lovitura nu a fost inteleasa nici de populatiile din Europa de Est si nici de populatiile din Europa de Vest din doua motive :

1. Razboiul Secret desfasurat pe timp de pace prin Operatiuni sub Acoperire este invizibil si nu impresioneaza pe nimeni , nu revolta opinia publica ;
2. El este organizat in subteran si cand este programat sa iasa la lumina este prezentat sub conceptul de Revolutie , iar acest concept are profunde rezonante pozitive in memoria umanitatii.

Razboiul Secret Global aflat inca in desfasurare este un eveniment important si unic in istorie .  Este cea mai mare inscenare , cea mai mare masinatiune pentru manipularea popoarelor.  Acest razboi anuleaza dreptul natural al popoarelor la aparare..  El transforma victimele in colaboratori fara ca acestia din urma sa-si dea macar seama. Razboiul Secret este creatia strategilor militari , a serviciilor secrete din SUA si a ramasitelor nazismului din al Doilea Razboi Mondial. Daca ideea de Revolutie se bucura de o glorie neobisnuita pentru beneficiile aduse progresului umanitatii , ideea de Razboi este respinsa in general de omenire.  Ca urmare , accesul la termenul de Revolutie este liber si nu este cenzurat.  In cazul Razboiului Secret din 1989-1991 la care ne-am referit , lucrurile devin cenzurate.  Despre Razboiul Secret au cunostinta si acces la informatiile respective doar liderii politici de stat si de guverne , miltarii de rang superior , fiind cum am mai spus opera strategilor militari , a Serviciilor Secrete si a unor ramasite ale nazismului din al Doilea Razboi Mondial.

Documente date publicitatii in 2001 au pus in evidenta rolul deosebit de important al nazistilor in regizarea revolutiilor din Europa de Est.  In vara anului 2001 serviciile secrete ale SUA au publicat 10.000 de documente despre care un oficial al justitiei americane a apreciat ca ele atesta ca Razboiul Rece a fost castigat de nazisti.  Si asta pentru ca  revolutiile din Estul Europei care au incheiat epoca Razboiului Rece au fost regizate de experti nazisti in propaganda neagra politica si psihologica.  Acesti specialisti germani , fosti colaboratori ai ministrului propagandei al celui de al 3-lea Reich , doctor Josph GOEBBELS , au fost adusi in 1946 la Departamentul de Stat al SUA de catre Henry  KISSINGER .  ( 3 ). 

Specialistii nazisti germani adusi de KISSINGER au fost pusi la lucru in cadrul Departamentului de Stat al SUA si au creat scoli in domeniu pentru sustinerea Razboiului Rece si a Razboiului Secret impotriva Socialismului.   Numeroase atrocitati din Europa de Est au purtat amprenta terorismului nazist. Operatiunile sub acoperire si atrocitatile fasciste produse cu ocazia evenimentelor din 1989-1991 au determinat ca NATO sa ceara in 2004 fostelor tari socialiste din Europa sa treaca in regim de confidentialitate toate documentele privitoare la  “Revolutiile din Europa din 1989-1991”  ( 4 ).

Razboiul Secret Global explica dece puterea SUA fiind amenintata din interiorul sau de dezechilibrele economice si sociale provocate de criza , locul oamenilor politici a fost luat de militari si de serviciile secrete.    Analize politico-militare scot in evidenta  “rolul extraordinar al factorului militar in democratia americana care demonstreaza ca SUA , cu democratia sa , se  afla intr-o epoca de criza profunda”  (  5 ).

Si in Europa nevoia de democratie este mai necesara ca niciodata , dar actiunea si imaginatia creatoare ale cetatenilor europeni pentru construirea prezentului si proiectarea viitorului sunt obstructionate de faptul ca  UE , FMI si Banca Mondiala ascund opiniei publice implicarea Statelor Unite , a CIA si a NATO  in evenimentele din 1989-1991 numite fals revolutii si in  Tranzitia din Europa care in realitate este un devastator razboi economic.

Dupa rasturnarea Socialismului din URSS si din Europa de catre traficantii de istorie , socialism cunoscut si sub denumirea de lume a doua , tarile acestei lumi in loc sa se contopeasca cu tarile lumii intai de care nu o despartea un decalaj de netrecut si pe care o egalase in multe domenii si chiar o intrecuse in unele domenii , s-a contopit cu  lumea a treia . ( 6 ).  

In felul acesta , datorita asa-ziselor Revolutii si a asa-zisei Tranzitii , prin actiunile de politica economica , sociala , culturala si psihologica aplicate din exterior lumii a doua sub forma de dictat , s-a creat o reala prapastie intre tarile Europei de Est si tarile capitaliste dezvoltate din Europa de Vest.

Experienta ultimilor 20 de ani de metamorfoze politice si economice pentru largirea Uniunii Europene , precum  si bombardarea de catre  SUA / NATO  a Jugoslaviei in primavara anului 1999 care nu putuse fi ingenuncheata pana atunci ca celelalte tari socialiste din Europa , demonstreaza ca se lucreaza asiduu la crearea conditiilor pentru ca statele europene sa nu mai poata fi guvernate de propriile lor guverne , incat acestea sa accepte ca o solutie salvatoare o guvernare suprastatala europeana , deocamdata , in asteptarea unei guvernari mondiale . Se pregatesc noi procese.   Acest rol revine Comisiei Europene care nu are nici o legitimitate democratica.  Ea si-a inceput opera cu distrugerea bazelor economice din fostele tari socialiste fixand chiar si un indicator pentru aceste tari si anume :  numarul de falimete necesar pentru admitere in Uniunea Europeana care trebuia sa fie si chiar a fost de ordinul zecilor de mii.  Toate acestea s-au realizat prin aplicarea teoriei Terapiei de Soc a lui Jeffrey SACHS , a politicii FMI si a Bancii Mondiale , cu sustinerea tacita a NATO  care nu numai ca nu s-a desfiintat cum ar fi trebuit dar s-a si extins in Europa.

Va veni cu siguranta randul celorlalte tari din Europa de Vest , Franta , Italia , Germania , etc..ale caror baze economice sunt vizate de Comisia Europeana in interesul evident al speculatorilor internationali (7)   ai Marelui Capital. 

Un factor nou fata de marile crize ale sistemului capitalist din 1929-1933 si din anii 1970 ete degringolada noii monezi EURO  ( 8 )  care ascute actuala criza izbucnita in 2008 .

Actuala criza a sistemului capitalist mondial este terenul pe care va apare un nou fascism in Europa dupa al Doilea  Razboi Mondial . 

Factorii determinanti ai resuscitarii fascismului in Europa sunt :

1. Fragilitatea democratiei burgheze capitaliste.

2. Adancirea inegalitatilor din interiorul economiilor dezvoltate.

3. Tentativa de revizuire a istoriei in asa fel incat fascismul sa fie    

    revalorizat. 

Scopul resuscitarii fascismului este dublu : mentinerea populatiei in spaima ca singura alternativa atroce la democratia burgheza subrezita  si  orbirea populatiei pentru a nu vedea subrezenia acestei democratii.  Recentul eveniment de ultragiu produs prin arderea drapelului Frantei aflat pe cladirea primariei din Villeneuve-Saint George petrecut in noaptea de 13-14 iunie 2010 si inlocuirea lui cu un drapel algerian  ( 9 ) , este un exemplu in acest sens.  Este un act de agresiune care vizeaza poporul francez si suveranitatea Frantei.  Dezaprobarea publica a acestui act barbar trebuie sa se manifeste chiar inainte de rezultatele anchetei.

Federatia Internationala a Rezistentilor Antifscisti (FIR) avertiza printr-o declaratie politica din septembrie 2006 despre pericolul reprezentat de partidele si gruparile de extrema dreapta din Europa prezente in inima politica a Europei , in tari ca Italia , Franta , Marea Britanie , Rusia , Belgia , Danemarca , Suedia , Tarile Baltice , Ungaria.   Exista posibilitatea ca partidele si gruparile fasciste sa patrunda cele opt grupari politice care stau la baza intregii politici a Parlamentului European.  Sunt deja unele aspecte ale politicii Parlamentului European care poarta amprenta fascista , cum este  condamnarea comunismului.    

 Dar si Organizatia pentru Securite si Cooperare in Europa (OSCE) simpatizeaza cu fascismul .    Rezolutia Adunarii Parlamentare a OSCE din 3 iulie 2009 pune semnul egalitatii intre stalinism si nazism.  Aceasta este o problema de responsabilitate la nivel international intrucat se ataca memoria istoriei si se denigreaza contributia sovietica la victoria impotriva fascismului in cel de al Doilea Razboi Mondial.    Mai mult Adunarea Parlamentara a OSCE a inceput sa se ocupe si de “intocmirea unui calendar al sarbatorilor fasciste”  (10).

Arderea steagului Frantei din iunie 2010 seamana intrucatva cu  metoda steagurilor gaurite care au precedat si insotit contrarevolutia din 1956 din Ungaria si evenimentele din decembrie 1989 din Romania.  La Budapesta in 1956 peste fetele cadavrelor au fost aruncate steme rupte din steagul maghiar , iar in Romania in decembrie 1989 , concomitent cu profanarea drapelului tot prin decuparea stemei au fost atacate institutiile statului si cadre ale acestor institutii indiferent de locul unde se aflau.  La Cugir , in Romania , un grup de asa-zisi revolutionari straini de localitate , pe baza unor liste negre prestabilite , au produs o pagina neagra de terorism fascist .  Un capitan de Militie de la serviciul judiciar pe numele lui Valeriu POP , a fost lovit in cap cu o secure , apoi cu un par si inca viu fiind a fost stropit cu benzina si i s-a dat foc.  Apoi un alt asa zis revolutionar i-a taiat victimei o ureche pe care a mancat-o in fata unei asistente ingrozite.  Alti asa zisi revolutionari i-au taiat carne de pe pulpe si au oferit-o in mod canibalic multimii .  Apoi i-au infipt in abdomen un steag cu tricolorul romanesc si un par.  Cadavrul a zacut in strada mai multe zile pazit de asa zisi revolutionari ca sa nu fie ridicat.  ( 11 , 11* ).

In alta localitate , tot unui ofiter de Militie , asa zisii revolutionari i-au taiat capul si au jucat fotbal cu el.

Acestea sunt numai doua exemple din numeroasele atrocitati care au insotit pangarirea drapelului Republicii Socialiste Romania si care au fost ascunse opiniei publice de Televiziunea romana si de cea mai mare parte a presei din Romania.   Daca Grecii antici si Romanii au inteles ca viitorul se leaga de trecut , dece nu ne-ar servi invatatura lor si noua ca un frumos exemplu ?  SENECCA spunea : “ Chibzuinta cu privire la viitor vine din trecut “ , iar ISOCRATES arata ca  “ Trebuie sa deducem cele viitoare din cele trecute “.

Revenind la criza EURO din actualitate si la panica europenilor care a fost declansata de criza actuala constatam ca in Europa de Vest , reprezentanti ai elitei intelectuale au lansat pentru opinia publica teze noi , cum ar fi  teza distrugerii creatoare .  Creatoare de ce ?  Creatoare pentru cine ?

Se cunoaste destul de bine ca aceasta teza a fost fabricata la Washington in urma cu ceva timp.    Henry REGNAULT , profesor de economie la Universitatea PAU afirma ca actuala criza , cea mai mare si fara precedent in istorie , “ deschide un proces de distrugere creatoare de o intensitate exceptionala si ca problema nu este de a relansa ci de a refonda Capitalismul “  ( 12 )   Nu putem fi de acord  cu aceasta afirmatie si consideram ca aceasta teza sustinuta de profesorul Henry REGNAULT este aberanta.  Teoria distrugerii creatoare apartine acelor forte sociale angajate in dialogul politic care apara Capitalismul devenit anacronic pentru timpul de azi si pentru timpul de maine .  Capitalismul , se stie bine , este determinat in mod obiectiv de propriile sale relatii de productie  care au devenit de mult timp o frana pentru dezvoltarea societatii , el trebuind sa paraseasca scena istoriei cat mai reprede. 

Dar aceste forte au tendinta , inevitabila dealtfel , de a contracara pe plan politic , doctrinar , reusita analizei celorlalte forte care lucreaza corect pentru rezolvarea problemelor de importanta maxima puse de actuala criza si care impun raspunsuri  si solutii rapide.  Aceste forte anacronice lanseaza constructii teoretice doar in functie de propriul lor interes .

Teoria distrugerii creatoare si teoria Terapiei de Soc a profesorului Jeffrey SACHS  ataca insasi spiritul critic si constructiv al stiintei. Experienta aplicarii teoriei terapiei de soc in tranzitia fostelor tari socialiste din Europa pentru distrugerea bazelor economice ale acestor tari si pentru deturnarea cursului istoriei de la Socialism , cu efectele ei dezastruase de aruncare a milioane de oameni de pe o imensa suprafata a Europei in mizerie si saracie trebuie sa dea foarte mult de gandit europenilor.  Ei trebuie sa gandeasca lumea de azi si de maine pe baza experientei trecutului apropiat.  Sa separe teoriile bune de cele proaste precum orice gospodar separa graul de neghina.  Aplicarea teoriilor proaste in economie inseamna otravirea societatii si in acelasi timp irosirea resursei societatii si a omului numita timp.  Inseamna intarzierea promovarii unei societati libere de exploatare.

Procesele economice si politice care sunt in plina desfasurare in timpul actualei crize si care se afla sub imperiul traficantilor de istorie semnaleaza ca popoarele Europei sunt in pericol , fiind impinse spre   haos si mari dezastre  , care nu vor mai putea fi nici controlate si nici cuantificate pe plan national.

Asa cum aratam mai sus , Marele Capital ca sa poata domina va fi insotit de fascism .

In aceasta situatie de pericol extrem popoarele Europei de Est si de Vest trebuie sa-si elaboreze propriul proiect.  Este o cerinta urgenta.  Popoarele Europei au ceva de facut impreuna : sa nu mai admita dictatura Marelui Capital.

Insa pentru a construi prezentul si pentru a constientiza viitorul ca unul din drepturile fundamentale ale omului trebuie sa stim cat mai mult despre trecut.  Trebuie sa stim cat mai mult despre trecutul apropiat al Europei care a fost si este supus de 20 de ani dezinformarii de catre politicienii mincinosi si traficantii de istorie  care actioneaza asupra societatii ca un cancer.

Altfel , necunoasterea se va transforma intr-o primejdie de moarte pentru promovarea progresului in aceasta zona geo-politica a lumii.

BIBLIOGRAFIE  :

     1.    Col.(r) Florian Garz ,« Istoria Interzisa »  Ed. Obiectiv  Craiova  p.98

1.  Col.(r) dr. Gheorghe RATIU , “Raze de lumina pe carari intunecate”. Ed. Paco , Bucuresti , 1996 , p.60
2. Col.(r) Florian GARZ , op.cit. , p. 54
3. Marian OPREA , Director Revista Lumea , Emisiunea Miezul Problemei , National TV , 26 oct. 2004.
4. Col.(r) Florian GARZ , op.cit. p.68
5. Col.(r) Florian GARZ , op. cit. p.116

7         Philippe VASSE , « Crise de l’Euro : la marche a la dislocation de la zone  Euro » , Agoravox , le mardi 8 juin 2010

8         Philippe VASSE , ibidem

9         Malika SOREL , « Outrage au drapeau », Agoravox , le 16 juin 2010.

10    Ziarul ZIUA – Internet , 16 iulie 2009 , « MAE rus : Stalin nu reprezinta stalinistul nr.1 ci un antifascist la fel ca Roosevelt si Churchill.

11    Mihai UNGHEANU ,  « Un razboi civil regizat ? » ,Editura Romcartexim , Bucuresti , 1997 .

    11* Nina GEORGESCU , “Impotriva Manipularii” vol.1 , Editura Total

     Publishing , Bucuresti , 2004 , p.14

12 Henri  REGNAULT , apud , Simone WAPLER , “ 2010 Reprise de la crise “ , 15 iunie 2010 , Internet

Nina GEORGESCU

 Les trafiquants d’histoire sont ces  facteurs politiques de decision qui ignorent les faits historiques des peuples createurs de progres economique et social au benefice de la liberte , de la prosperite et de la paix et qui , detenant le monopole du choix des objectifs qui doivent etre suivis , etablissent leurs decisions et leurs actions sur la base de leurs propres opinions erronees sur le monde , opinions justifiees uniquement par le but d’assurer du profit pour le Grand Capital.   Ils sont profondement antidemocrates et irresponsables envers leur propre peuple et envers tous les peuples du monde.

Selon l’opinion des analystes politiques – militaires  le Grand Capital international n’a pas pardonne aux leaders de Kremlin le fait qu’entre 1917 – 1989 l’immense espace de la Russie riche en gigantesques ressources naturelles d’energie et de matieres premieres et avec un immense marche lui a ete interdit et qu’entre 1945 -1989 a cet espasse a ete ajoute aussi celui de l’Europe de l’Est  ( 1 ).

Par consequant , les pays socialistes n’ont pas pu etre encore utilises  pour les buts de profit du Grand Capital international , ni comme soutien politique et militaire dans la lutte pour l’accaparation de nouveaux territoires .

En meme temps le systeme economique – social cree par la Grande Revolution Socialiste de 1917 a signifie le renversement des rapports des facteurs sociaux vis-a-vis du pouvoir.  Ceci signifie que le pouvoir des masses a ete mis en premier plan.  Le professeur universitaire americain

Noam CHOMSKI dit : « L’idee que le peuple puisse avoir la haute main sur la direction du pays est estimee comme un danger mortel pour le Grand Capital.  La democratie n’a pas existe aux Etats-Unis.  La democratie americaine est une illusion « . 

En meme temps les mesures et les programmes economiques – sociaux en faveurs des masses elabores premierement en URSS et ensuite aussi dans les autres pays socialistes etaient inacceptables dans la pensee de la classe des riches.   Voici ci-dessous quelques mesures prises dans le monde socialiste qui ont epouvente le Grand Capital :

-   Les emplois etaient garantis par la loi

     -   L’assistance medicale etait gratuite au niveau national

     -   Les frais locatives et les charges etaient symboliques

     -   Acces  gratuit et sans aucune restriction pour l’enseignement , la   

          culture et les arts.

Ces mesures du monde socialiste ont produit une pression sur la bourgeoisie occidentale qui , deja sous la pression des mouvements sociaux des propres pays , a ete obligee de prendre certaines mesures de protection sociale. Bien entendu  dans le monde capitaliste le systeme de protection sociale ne s’eleve pas au niveau de la protection sociale socialiste et il n’est pas question que  les emplois puissent etre garantis . Dans les conditions de l’actuelle crise du Capitalisme eclatee en 2008 aux Etats-Unis et generalisee rapidement sur le plan mondial , le probleme principal de la majorite des peuples du monde est la sauvegarde de la survie de l’etre humain qui est menace par l’aggravation des inegalites economiques , sociales et politiques specifiques au systeme social economique capitaliste .

Les mesures qui sont prises au niveau national et international par UE pour l’Europe et par les Etats-Unis pour leur sortie de crise sauvent seulement le Grand Capital alors que tout le fardeau de la crise est jete sur les masses ouvrieres.  Les riches deviennent toujours plus riches et les pauvres toujours plus pauvres.

Au monde et en Europe depuis le temps de la Premiere Guerre Mondiale le systeme capitaliste cherche de resoudre ses crises plus grandes ou plus petites.  Mais a chaque fois le fait de ne pas reconnaître et de ne pas accepter la vrai cause des crises qui est la contradiction antagoniste entre le caractere social de la production et l’appropriation privee capitaliste de ses resultats a determine et determine encore aujourd’hui la formulation de reponses

erronees et l’impossibilite de trouver des solutions pour les problemes poses par la crise et ces problemes continuent de s’emplifier.  L’intergration economique  , realite du Capitalisme contemporain dont le prototype est la Communaute Economique Europeenne  (CEE) , elargie en Union Europeenne  (UE) apres les methamorphoses politiques de l’Europe de l’Est des annees 1989-1991 , les strategies et les politiques promues  par les pays capitalistes membres de l’Organisation de Cooperation et de Developpement Economique (OECD) , par les pays capitalistes developpes du  G 7 , par la Comission Trilaterale  (USA , CEE et le Japon) ,  representent des tentatives pour adapter les relations de production capitalistes au niveau des forces de production intensifiees par la revolution technique – scientifique contemporaine et de promouvoir , sur le plan interne et surtout sur le plan mondial , les interets des plus puissants capitaux de penetration sur le marche europeen et mondial , par des actions initiees par leurs Gouvernements.

La solution definitive de la contradiction fondamentale du Capitalisme qui

 mettra fin aux crises plus grandes ou plus petites peut avoir lieu seulement par la reconnaissaince de facto du caractere social des forces de production et par leur passation en propriete du peuple entier.  De cette maniere la production sociale sera en harmonie avec la forme sociale de son appropriation.   L’idee de la construction du Socialisme comme alternative au Capitalisme perime et anachronique a ete validee par l’histoire et il a ete prouve que jusqu’à present le Socialisme est le seul systeme economique social qui  dans un temps historique court , a offert un model et une solution pour resoudre les problemes humains dans toutes leurs complexites au niveau de masses.    La richesse la plus precieuse du Socialisme et des masses ouvrieres a ete le TEMPS elibere d’exploitation.   C’est pour cette performance du Socialisme , pour ses realisations remarcables obtenus dans un temps historique court qui dans les annees 1970 etait devenu une attraction pour l’humanite et un concurrent redoutable pour le Capitalisme qui s’etouffait et qui prefigurait la tendance de l’humanite et l’avenir de la societe humaine , c’est-à-dire la generalisation de la societe socialiste , c’est pour tout ca que le Socialisme de l’Europe a recu en 1989-1991 un lourd coup souterrain de la part du Capitalisme perime par une Guerre Secrete Globale ( 2 ).

Par cette Guerre Secrete developpee jusqu’à present seulement en Europe les trafiquants d’histoire ont attaque le temps historique du Socialisme et ils l’ont detourne de son chemin naturel.

Ce coup n’a pas ete compris ni par les populations de l’Europe de l’Est  ni par les populations de l’Europe de l’Ouest pour deux raisons :

1       La Guerre Secrete faite en temps de paix par des operations sous couverture est invisible , n’impressionne personne et ne revolte pas l’opinion publique ;

2       La Guerre Secrete est organisee en souterrain et au moment ou elle a ete programmee de sortir au grand jour elle est presentee sous le concept de Revolution et ce concept a de profondes resonnances positives dans la memoire de l’humanite.

La Guerre Secrete qui se deroule encore est un evenement important et unique dans l’histoire.  C’est la plus grande mise en scene , la plus grande machination pour la manipulation des peuples. Cette guerre annule le droit naturel des peuples a la defense.  Elle transforme les victimes en collaborateurs .  La Guerre Secrete est la creation des strateges militaires , la creation des services secrets des Etats-Unis et des restes du nazisme de la   2-eme Guerre Mondiale.  Si l’idee de Revolution  jouit d’une gloire inhabituelle pour les benefices apportes au progres de l’humanite , l’idee de Guerre est repoussee en general par l’humanite.  C’est pourquoi l’acces au therme de revolution est libre et il n’est pas censure.  En ce qui concerne la Guerre Secrete eclatee en 1989-1991 les choses deviennent censurees . Seulement les leaders politiques d’Etat et de Gouvernement et les militaires de rang superieur ont connaissance de la Guerre Secrete , c’est seulement eux qui ont acces aux informations qui la concerne , car la Guerre Secrete est , comme je l’ai deja dit , l’œuvre des strateges militaires , des services secrets et de certains restes du nazisme de la 2-eme Guerre Mondiale.   

Des documents rendus publique en 2001 ont mis en evidence le role tres important eu par les nazis pour la mise en scene des revolutions en Europe de l’Est.  En 2001 les services secrets des Etats-Unis ont publie 10.000 documents et un officiel de la Justice americaine a affirme que ces documents attestent que la Guerre Froide a ete gagnee par les nazis.

En effet les revolutions de l’Europe de l’Est qui ont mis fin a la Guerre Froide ont ete mises en scene par des experts nazis specialistes de la propagande noire politique et psychologique.   Ces specialistes allemands , des anciens collaborateurs du ministre de la propagande du 3-eme Reich , le docteur Joseph GOEBBELS , ont ete  amenes en 1946 au Departement d’Etat des Etats-Unis par Henry KISSINGER.    ( 3 )  

Les specialistes nazis amenes par Kissinger ont ete mis a travailler et ils ont cree des ecoles pour soutenir la Guerre Froide et la Guerre Secrete contre le Socialisme.  De nombreuses atrocites produites  en Europe de l’Est ont eu l’empreinte du terrorisme nazis.  Les operations sous couverture et les atrocites fascistes ont determine l’OTAN de demander en 2004 aux anciens pays socialistes de mettre en regime de confidentialite tous les documents concernant les Revolutions de 1989-1991 qui ont eu lieu en Europe ( 4 ).

La Guerre Secrete Globale explique pourquoi  le pouvoir des Etats-Unis etant menacee de l’interieur par les desequilibres economiques et sociaux provoques par la crise  la place des hommes politiques a ete prise par des militaires et par les services secrets .    Des analyses politiques- militaires mettent en evidence  « le role extraordinaire du facteur militaire dans la democratie americaine  qui demontre que les Etats-Unis avec leur democratie sont dans une epoque de crise profonde »    ( 5 ).

En Europe aussi le besoin de democratie est plus necessaire que jamais , mais l’action et l’imagination creatrice des citoyens europeens pour la construction du present et pour la projection de l’avenir sont obstructionees par le fait que l’UE , le FMI et  la Banque Mondiale , cachent a l’opinion publique l’implication des Etats-Unis , de la CIA et de l’OTAN dans les evenements de 1989-1991 nomes faussement Revolutions et leur implication dans la Transition en Europe qui en realite n’est qu’une guerre economique de pillage.

Apres le renversement du Socialisme en l’Union Sovietique et en Europe par les trafiquants d’histoire , socialisme connu aussi sous le nom de le 2-eme monde , les pays de ce monde au lieu de fusionner avec les pays du 1-er monde , c’est-à-dire avec les pays capitalistes developpes , car le decalage entre ces deux mondes n’etaient pas insurmontable et dans certains domaines  les pays du 2-me monde avaient meme des resultats superieurs , ils ont fusionne avec le 3-eme monde  ( 6 ) .

De cette maniere , a cause des fausses Revolutions et de la fausse Transition , par des actions de politique economique , sociale , culturelle et psychologiques imposees de l’exterieur au 2-eme monde sous forme de diktat , un vrai abime a ete cree entre les pays de l’Europe de l’Est et les pays capitalistes developpes de l’Europe de l’Ouest.    L’experience des derniers 20 ans de metamorphoses politiques et economiques pour elargir l’Union Europeenne et le bombardement par  SUA / OTAN   de la Yougoslavie en 1999 , pays qu’on n’avait pas pu mettre a genoux jusqu’alors comme on l’avait fait avec les autres pays socialistes d’Europe , prouvent qu’on œuvre avec acharnement pour la creation des conditions pour que les Etats d’Europe ne puissent plus etre gouvernes par leurs propres Gouvernements et qu’ils acceptent finalement comme une solution de sauvetage un Gouvernement europeen , au-dessus des Etats pour le moment

dans l’attente d’un Gouvernement mondial.   De nouveaux processus sont en preparation.  Ce role revient a la Comission Europeene qui n’a aucune legitimite democratique.  Elle a commence son œuvre par la destruction des bases economiques des anciens pays socialistes en fixant meme un indicateur pour ces pays  a savoir : le nombre des faillites necessaires pour admission en l’Union Europeene qui devait etre et qui a ete de l’ordre de plusieures dizaines de milliers de faillites. Le tout a ete realise par la mise en oeuvre de la theorie de la Therapie de Choc de Jeffrey SACHS , de la politique du FMI et de la Banque Mondiale , avec le soutien  tacite de l’OTAN , qui non seulement n’a pas ete supprime comme il le fallait mais il s’est meme donne de l’extension en Europe.

Il viendra certainement le tour des autres pays de l’Europe de l’Ouest , la France , l’Italie , l’Allemagne , etc.. dont les bases economiques sont visees par la Comission Europeenne dans l’interet evident des speculateurs internationaux  ( 7 ) , du Grand Capital.

Un nouveau facteur qui est un supplement  par rapport aux grandes crises du systeme capitaliste des annees 1929-1933 et des annees 1970  est la degringolade de la monnaie EURO  ( 8 ) qui aggrave l’actuelle crise eclatee en 2008.

L’actuelle crise du systeme capitaliste mondial est le terrain sur lequel apparaitra un nouveau fascisme en Europe apres la 2-eme Guerre Mondiale.

Les facteurs determinants de la ressuscitation du fascisme en Europe sont :

1. La fragilite de la democratie bourgeoise capitaliste.
2. L’aggravation des inegalites a l’interieur des economies developpees.
3. La tentative de modifier l’histoire afin que le fascisme soit revalorise .

Le but de la ressuscitation du fascisme est d’une part de maintenir la population dans la peur , comme seule alternative atroce a la democratie bourgeoise affaiblie , et d’autre part l’intoxication de la population pour ne pas voir cette democratie affaiblie.    Le recent evenement d’outrage au drapeau francais accroche sur la facade de la mairie de Villeneuve-Saint-George qui a ete brule dans la nuit du 13-14 juin 2010 et remplace par un drapeau algerien  ( 9 ) est un exemple en ce sens.  C’est un acte d’agression qui vise le peuple francais et la souverainete de la France.  La desapprobation publique de cette action barbare doit se manifester meme avant d’avoir les resultats de l’enquete.

La Federation Internationale des Resistents Antifascistes  (FIR) avertissait par une declaration politique en septembre 2006 du danger represente par les partis et les groupements d’extreme droite qui existent au cœur politique de l’Europe , dans des pays comme l’Italie , la France , la Grande Bretagne , la Russie , la Belgique , le Danemark , la Suede , les Pays Baltiques , la Hongrie.  Il y a la possibilite que les parties et les groupements fascistes puissent penetrer les huit groupements politiques qui sont a la base de l’ensemble de la politique du Parlement Europeen .  Il y a deja certains aspects de la politique du Parlement Europeen qui ont l’empreinte fasciste , comme la condamnation du communisme.

Mais aussi l’Organisation pour Securite et Cooperation en Europe (OSCE) sympathise avec le fascisme.  La Resolution de l’Assemblee Parlementaire de l’OSCE du 3 juillet 2009 met sous le signe de l’egalite entre le stalinisme et le nazisme.  C’est un probleme de responsabilite au niveau international car on attaque la memoire de l’histoire et on denigre la contribution sovietique a la victoire contre le fascisme dans la 2-eme Guerre Mondiale.

En plus , l’Assemblee Parlementaire de l’OSCE a commence « la preparation d’un calendrier des fetes fascistes »   ( 10 ).

L’incendie du drapeau francais en juin 2010 ressemble dans une certaine mesure avec la methode des drapeaux troues qui ont precede et qui ont accompagne la contre-revolution de 1956 en Hongrie et les evenements de decembre 1989 en Roumanie.   A  Budapest en 1956 sur les visages des cadavres on a ete jete des enseignes arraches du drapeau hongrois , alors qu’en Roumanie en decembre 1989 , en meme temps avec l’outrage du drapeau toujours par le decoupage de l’enseigne , ont ete attaquees les institutions de l’Etat et les cadres de ces institutions meme en dehors de celles-ci.   En Roumanie  a Cugir , un groupement de revolutionnaires inconnus dans cette ville , sur la base d’une liste etabliee d’avance , ont produit une page noire de terrorisme fasciste.  Un capitaine de Milice , Valeriu POP , du service judiciaire , a ete frappe avec une hache a la tete et pendant qu’il etait encore vivant il a ete arrose avec de l’essence et on lui a mis le feu.  Ensuite un autre revolutionnaire lui a coupe une oreille et il l’a mangee devant une assistance terrifiee.  D’autres revolutionnaires ont coupe des morceaux de chaire de cette victime et les ont offert comme des cannibales a la foule presente.  Puis on lui a enfonce dans le ventre un drapeau tricolore roumain et un pieu.  Le cadavre est reste dans la rue surveille par des revolutionnaires pour qu’il ne soit pas leve  ( 11 ) , ( 11*).

Dans une autre ville les revolutionnaires  ont coupe la tete a un autre officier de Milice et ils ont joue du football avec sa tete.

Ces deux exemples ne sont qu’une  partie des nombreuses atrocites qui ont accompagne l’outrage du drapeau de la Republique Socialiste de Roumanie et qui ont ete cachees a l’opinion publique par la Television roumaine et par la plus grande partie de la presse roumaine. Si les Grecs Antiques et les Romains avaient compris que l’avenir etait lie au passe , pourquoi nous ne prenions pas leur savoir comme un joli exemple ?  SENECA disait : « la bonne reflexion concernant l’avenir  vient du passe »  et  ISOCRATES montrait que  « nous devons deduire l’avenir en examinant le passe ».

Si on revient a la crise actuelle de l’EURO et a la panique des europeens qui a ete declanchee par cette crise  on constate que dans certains pays de l’Europe de l’Ouest des representants de l’elite intelectuelle ont lance pour l’opinion publique des theses nouvelles telle que celle de la destruction creatrice .  Creatrice de quoi ?  Creatrice pour qui ?   

 On sait bien que cette these a ete elaboree il y a quelque temps a Washington.  Henry REGNAULT  professeur d’economie a l’Universite PAU affirmait que l’actuelle crise , la plus grande et sans precedent en histoire ,  « ouvre un processus de destruction creatrice d’une intensite exceptionnelle et que le probleme n’est pas de relancer mais de refondre le Capitalisme »  (12) .  Nous ne pouvons pas etre d’accord avec cette affirmation et nous estimons que cette these soutenue par le professeur Henry REGNAULT est aberante . La theorie de la destruction creatrice appartient  aux forces sociales  engagees dans le dialogue politique qui defendent  le Capitalisme devenu anachronique pour le temps d’aujourd’hui et pour le temps de demain . Le Capitalisme , on le sait bien , est determine objectivement par ses propres relations de production qui sont devenues depuis longtemps un frein  pour le developpement de la societe , de quitter la scene de l’histoire le plus vite possible. 

Mais ces forces ont la tendance innevitable d’ailleurs  de contrecarrer sur le plan politique , doctrinaire , la reussite de l’analyse des autres forces qui oeuvrent corectement pour resoudre les problemes d’une importance maximale posees par l’actuelle crise et qui imposent des reponses rapides .   Ces forces anachroniques presentent  des  constructions theoriques en fonction de leur interet .

La theorie de la destruction creatrice et la theorie de la Therapie de Choc du professeur Jeffrey SACHS attaquent meme l’esprit critique et constructif de la science.  L’experience de la mise en œuvre de la Therapie de Choc dans la transition des anciens pays socialistes d’Europe pour la destruction des bases economiques de ces pays et pour detourner le cours de l’histoire du Socialisme , avec ses resultats desastrueux qui ont jete des millions de gens sur une immense surface de l’Europe en misere et pauvrete doit donner serieusement a penser aux Europeens.  Ils doivent reflechir sur le monde d’aujourd’hui et le monde de demain sur la base de l’experience du passe proche . Ils doivent separer les bonnes theories des mauvaises theories tel qu’un bon fermier separe le bon grain de l’ivraie .  La mise en œuvre des mauvaises theories en economie signifie l’empoisonnement de la societe et en meme temps la dissipation de la ressource de la societe et de l’homme nomee TEMPS.  Elle signifie un retard pour la promotion d’une societe libre d’exploitation.

Les processus economiques et politiques qui sont en plein developpement pendant l’actuelle crise et qui se trouvent sous l’empire des trafiquants d’histoire signalent que les peuples d’Europe sont en danger car ils sont pousses vers  chaos et grands desastres qui ne pourront plus etre controles et mesures sur le plan national.

Comme nous l’avons dit deja  le Grand Capital  pour pouvoir dominer ,  sera accompagne par le fascisme.   Dans cette situation de grand danger les peuples de l’Europe de l’Est et de l’Ouest doivent elaborer leur propre projet.  C’est une demande urgente. Les peuples de l’Europe doivent faire quelque chose ensemble :  ne plus admettre la dictature du Grand Capital.

Mais pour construire le present et pour prendre conscience de l’avenir comme un des droits fondamentaux de l’homme nous devons connaître  notre passe.  Nous devons connaître  le passe proche de l’Europe , le vrai passe . qui a ete et qui est soumis depuis 20 ans a une grande intoxication , a une grande manipulation par les politiciens menteurs et par les trafiquants d’histoire qui agissent sur la societe comme un cancer.   Autrement  l’ignorance se transformera en un danger de mort pour la promotion du progres dans cette zone geo-politique du monde.

BIBLIOGRAPHIE ;

1. 1.       Col.(r) Florian GARZ , « L’histoire interdite » , Edition Obiectiv Craiova , page 98.
2. 2.       Col.(r) dr. Gheorghe RATIU , « Raze de lumina pe carari intunecate » , Ed. Paco , Bucuresti , 1996 , p. 60
3. 3.       Col.(r) Florian GARZ , op.cit. , p. 54
4. 4.       Marian OPREA , Directeur de la Revue Lumea , l’emission Miezul Problemei , National TV , le 26 octobre 2004
5. 5.       Col.(r) Florian GARZ , op.cit. p. 68
6. 6.       Col.(r) Florian GARZ , op.cit. p.116
7. 7.       Philippe VASSE ,  « Crise de l’Euro : la marche a la dislocation de la zone Euro » ,  Agoravox , le 8 juin 2010
8. 8.       Philippe VASSE , ibidem
9. 9.       Malika SOREL , « Outrage au drapeau » , Agoravox , le 16 juin 2010

      10.  Le journal ZIUA – Internet – le 16 juin 2009 – « MAE russe : Stalin

             n’est pas le stalinien no.1 mais un antifasciste comme Roosevelt et

             Churchill

1. 11.                          Mihai UNGHEANU,  « Une guerre civile mise en scene ? », Edition

Romcartexim , Bucarest , 1997.

11*. Nina GEORGESCU , « Contre la Manipulation » tome 1 , Edition

       Total Publishing , Bucarest , 2004 , p. 14

1. 12.                        Henri REGNAULT , apud , Simone WAPLER , « 2010 Reprise de la

Crise » , Internet , le 15 juin 2010-03-31

NOTE : Pour des raisons techniques veuillez excuser l’absence des accents

              francais.

 Nina GEORGESCU

Ceaiul indian Chippewa reprezinta un tratament indian pe baza de plante. Rene Caisse, o soră medicală din Canada a recunoscut acest tratament în timp ce trata o pacientă în vârstă, din Anglia, pe la începutul anilor 1920. Pacienta a fost tratată cu ceai Chippewa pentru cancer de sân de către un vraci indian cu 30 ani in urmă. Când femeia i-a spus lui Rene despre cum tumoarea a fost eliminată de această formulă, ea a întrebat-o pe aceasta care este formula.

Rene a început să trateze pacienţi bolnavi de cancer în stadiu terminal la mijlocul anilor 1920, începând cu matuşa ei, care fusese diagnosticată cu cancer la stomac şi la ficat şi îi fuseseră date înca 6 luni de trăit. Mătuşa ei a mai trăit încă douzeci şi unu de ani fără să-i reapară cancerul.

 Rene si Dr. R.O. Fisher au început apoi să experimenteze cu ceai Chippewa într-un laborator improvizat in subsolul casei mamei sale. După ce un grup de opt doctori a fost martor la miraculoasa vindecare a unui pacient  (la solicitarea doctorilor), doctorii au trimis o petiţie la Ottawa cerând guvernului să-i furnizeze lui Rene spaţii amenajate pentru tratament. Nu numai că petiţia a fost respinsă, dar Rene aproape ca a fost arestată pentru practicarea medicinei fără licentă! Numai pentru că tratamentul era oferit gratuit a scăpat fără să fie arestată.Pe la sfârşitul anilor 1920 Rene a făcut experimente împreună cu Dr. W.C. Arnold pe şoareci. Şoarecii erau injectaţi cu Rous Sarcoma şi apoi trataţi cu ceai Chippewa. Aceştia au trăit cu cincizeci şi două de zile mai mult decât ceilalţi din experiment, pe care s-a încercat orice alt tratament.

Rene a renunţat la a mai fi soră medicală în 1929 şi şi-a dedicat tot timpul cercetării ceaiului indian Chippewa, în apartamentul său din Bracebridge, Ontario. A înregistrat un succes remarcabil în tratarea pacienţilor cu cancer terminal, oameni care din punct de vedere medical erau ca şi morţi. Medicii nu le mai dădeau mult de trăit. Ea a intrat de mai multe ori in atenţia publicului şi mass-mediei pentru următoarele şapte decade şi a încercat să evite persecutarea publică. În mai multe rânduri autoritaţile au încercat să o aresteze, dar de fiecare dată eforturile lor au fost inutile.

Rene a protejat foarte mult formula deoarece se temea să nu cadă în mână comercianţilor fără scrupule şi să fie exploatată de aceştia sau să fie îngropată în cercetări medicale fără finalitate şi fără intenţia de a descoperi valoarea tratamentului. În mai multe rânduri, ea a refuzat să divulge formula deoarece se îndoia de sinceritatea motivelor celeilalte părţi cu care trebuia să colaboreze. În 1977, ea a semnat un document cu Resperin Corp din Canada, pentru formula cu patru plante, în care se stipula că aceştia să facă teste complete asupra formulei. Dacă nu făceau acest lucru, formula trebuia să ajungă la Dr. C. Brush, cu care ea a facut teste clinice pe ceaiul Chippewa in anii 1960. Compania din Canada nu a finalizat testele, dar dintr-un motiv încă necunoscut formula a rămas la ei.

Dr. C. Brush, cândva medicul personal al lui John F. Kennedy a invitat-o pe Rene la centrul său de cercetari, in 1959. El spune ca Rene i-a dat numai lui “adevarată formula” care conţinea patru plante în plus. Brush a facut studii clinice timp de opt ani şi a consumat-o el însuşi când s-a îmbolnavit de cancer. El pretinde că numai ceaiul Chippewa şi nimic altceva a fost ceea ce l-a vindecat de cancer.

Dr. C. Brush si Caisse au efectuat teste pe şoareci şi au tratat pacienţi cu cancer în faza terminală sub supravegherea a 18 medici. Dupa trei luni de cercetări, Brush şi directorul sau de cercetari, Dr. Charles McClure au ajuns la concluzia că ceaiul Chippewa “a arătat că poate cauza o recesiune a masei canceroase” la şoareci. Mai mult chiar, Brush afirmă că “Din punct de vedere clinic, pacienţilor ce suferă de cancer dovedit patologic, li s-a redus durerea şi li s-a micşorat masa celulară canceroasă; pacienţii au luat în greutate şi au arătat o îmbunătaţire a stării generale a sănătaţii… Rezultate benefice remarcabile au fost obţinute şi pentru cazuri de pacienţi ce erau “la sfârşit de drum”, unde s-a dovedit că prelugeşte viaţa şi calitatea vieţii. Doctorii nu afirmă că ceaiul Chippewa este un tratament garantat dar spun că este benefic.”.

Printre alte alimente sanatoase , benefice organismului medicii recomanda:fibrele vegetale din cereale(graul,hrisca),legumele,fructele,vitamina C naturala din sucul fructelor,usturoiul,polenul,laptele de capra, s.a

Cristina BETERINGHE

Motivaţie

Domnule Eugen Anca, vă rog să ne explicaţi cum de s-a ajuns ca o problemă aşa de sensibilă, care se negociază în mod oficial de 90 ani, la nivel de şefi de state, de prim-miniştri şi de miniştri de externe, a ajuns să fie preluată de o firmă şi de o persoană privată, cum sunteţi dvs. 
Pentru a înţelege cât mai bine motivaţia ruşilor în această privinţă trebuie să mergem în trecut şi să va fac câteva precizări, plecând de la poziţia oficială a Federaţiei Ruse, care spune că tema respectivă, cunoscută în România sub denumirea de „Tezaurul României de la Moscova”, pur şi simplu nu există pentru partea rusă! Şi asta din mai multe motive.

Să le luăm pe rând.
În primul rînd că actuala Federaţie Rusă nu şi-a asumat niciodată actele juridice şi obligaţiile patrimoniale semnate înainte de revoluţia din octombrie-noiembrie 1917, or Guvernul Regal român apucase să parafeze convenţia de transportare şi depozitare a Tezaurului nostru la Moscova cu fostul guvern ţarist, încă din luna decembrie 1916. Actuala Federaţie Rusă a menţionat că preia doar obligaţiile semnate de fosta URSS, dar nu şi de fostul guvern ţarist.

Şi credeţi că este normal ca un bun naţional, de patrimoniu, de o valoare incontestabilă, să fie făcut pierdut printr-o simplă decizie a ruşilor?
Nu eu sunt persoana care pot judeca astfel de lucruri. Eu doar am plecat de la o constatare oficială, de la poziţia clar exprimată de partea rusă, poziţie care nu s-a schimbat niciodată în aceşti 90 de ani şi nici nu se întrevăd speranţe că s-ar putea schimba vreodată, indiferent că vor mai trece 100 sau 200 de ani.

Să trecem mai departe.
În al doilea rând, în anii 1935 şi 1956 partea rusă a restituit României o bună parte din bunurile de patrimoniu care au făcut parte din Tezaur.

Da, ne-au dat doar câteva lucruri, fără prea mare importanţă.
Nu este chiar aşa. De pildă în 16 iunie 1935 ruşii ne-au returnat 17 vagoane cu arhive şi documente, depozitate în 1.436 de lăzi, care au ajuns la ora 17,30 în Gara Obor din Bucureşti. După inventarierea bunurilor, s-a întocmit, pe 28 iunie 1935, un protocol de predare-primire, semnat de reprezentantul guvernului român, domnul G. Paraschivescu. Apoi, în 1956 un număr de 39.320 de piese de artă româneşti (tablouri, picturi, desene, gravuri, icoane, tapiserii, obiecte religioase, monede de aur, medalii) au fost returnate Guvernului Român. Cu ocazia acestui al doilea transport ruşii au concluzionat că „problema aşa-zisului Tezaur al României transportat în 1916 la Moscova s-a rezolvat definitiv”.

Cum s-a rezolvat definitiv? În ce sens?
Partea rusă invoca faptul că, o dată cu finalizarea celui de-al doilea transport, la data de 6 septembrie 1956, reprezentantul autorizat al Guvernului Român, academicianul Mihai Ralea, a semnat o anexă la Protocolul referitor la restituirea obiectelor de valoare, prin care se preciza foarte clar că „Guvernul Republicii Socialiste România mulţumeşte poporului URSS pentru bunurile restituite şi declară în mod oficial că nu mai are nici o pretenţie materială sau de orice altă natură aferentă operaţiunii de transport şi depozitare a valorilor BNR în depozitele Kremlinului, ce a avut loc în decembrie 1916 şi august 1917”.

Cine a semnat acest Protocol din partea rusă?
În total au fost cinci persoane, şi anume: Mihailov Nicolai Alexandrov, ministrul Culturii, care era şi şeful delegaţiei, generalul-locotenent Vedenin A.I., care era comandantul Kremlinului, Kraftanov S.U., Orvid G.A. şi Pahomo V.I.

Şi din partea română?
Doar academicianul Mihai Ralea a semnat acea anexă a Protocolului, deşi la această acţiune a mai participat şi restul membrilor delegaţilor români, dar care nu au fost informaţi de Ralea despre acea anexă la Protocol. De fapt nici un alt membru al delegaţiei noastre nu a semnat nici un document, nici măcar Protocolul de bază. Probabil că aşa conveniseră anterior.     

Totuşi, este ceva în neregulă aici. Noi am trimis la Moscova 93,4 tone de aur şi ruşii ne-au returnat doar 33 de kilograme?
Istoria ne spune că în ianuarie 1918 armata română a invadat Basarabia, intrând în război cu ruşii. Apoi în cel de-al doilea război mondial armata română iarăşi a luptat împotriva ruşilor, intrând în Bucovina şi ajungând chiar până la Odessa. În urma acordului de pace de la Paris, din 1947, România a fost obligată să compenseze Rusia cu suma de 300 milioane USD, iar partea rusă a echivalat această plată cu aurul depozitat de BNR la Kremlin în 1916 şi 1917. De fapt acesta ar fi al treilea motiv al ruşilor de a considera problema închisă la nivel oficial.        

Mai sunt şi alte motive?
Da. În 1965 Nicolae Ceauşescu, la prima sa vizită la Moscova, a semnat un angajament „de prietenie şi ajutor reciproc”, care avea o clauză ce a fost mult timp ascunsă istoricilor, cercetătorilor şi publicului din ţara noastră. Aceasta preciza că respectivul acord elimina reciproc pretenţiile mutuale, dar această remarcă făcea trimitere exact la posibilele pretenţii ale noului lider de la Bucureşti în problema Tezaurului. �

E de la sine înţeles că Ceauşescu, fiind la prima sa vizită la Moscova, n-a vrut să dea de gândit Kremlinului şi probabil că s-a conformat şi a semnat. Poate de aceea el a fost acceptat ca lider la Bucureşti.   
Nu ştiu, nu am eu căderea să mă pronunţ. Dar ceva a fost, cu siguranţă.

Asta e tot?
Nu, a mai fost acţiunea din 1986, când Ceauşescu s-a înţeles cu Kremlinul într-o operaţiune delicată, care încă nu poate fi devoalată. Cert este că, pentru a doua oară în cariera lui Ceauşescu, acesta a semnat un nou document, prin care reitera faptul că România nu mai are nici o pretenţie din partea ruşilor în problema Tezaurului.

Nu puteţi să ne spuneţi mai exact despre ce este vorba?
Regret, dar nu am nici o putere în acest sens. Va trebui să mai aşteptăm 29 de ani pentru ca această operaţiune să fie făcută publică! Oricum sunt încă în viaţă mulţi protagonişti ai acelei operaţiuni şi care cunosc multe detalii despre această acţiune secretă.

Tezaurul, o problemă privată

Revenind la prima mea întrebare, de ce totuşi Moscova promovează o astfel de soluţionare a problemei şi mai ales de ce ea trebuie derulată numai în plan privat, şi nu oficial?
V-am spus deja, din punct de vedere oficial problema este definitiv închisă şi nu există nici o şansă ca ea să fie reluată vreodată la nivel oficial. Dar, ţinând cont că Tezaurul român constituie proprietatea privată a BNR şi a altor bănci care existau şi funcţionau la acea dată, deci afacerea aceasta a debutat de la bun început sub titulatura de acţiune privată, partea rusă a decis că poate sprijini un proiect mai amplu, ce poate fi derulat numai în plan privat, tocmai pentru a se termina odată cu această pretenţie continuă a României de a-şi recăpăta Tezaurul. 

Staţi puţin, Tezaurul este proprietatea statului român.
Nu, Tezaurul este proprietate privată! Mai precis este o proprietate privată a BNR! Cel puţin aşa a fost el definit şi certificat chiar de Victor Antonescu, ministrul Finanţelor din 1916, care a şi semnat Protocolul cu Kremlinul.

Există vreun astfel de document care atestă că Tezaurul României constituie proprietatea privată a BNR?
Sigur că da. Acest document este public şi el poate fi găsit de orice persoană interesată, în arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond 71/1914, E2, Partea I, vol. 183, fila 50-53. Iar copii certificate ale acestui document există şi la Ministerul Finanţelor, şi la BNR, la Ambasada Franţei şi a Angliei, dar şi la Kremlin.�
Deci aşa se explică de ce partea rusă insistă pe finalizarea proiectului pe partea privată, şi nu pe cea diplomatică, oficială.

Asta ar fi una din explicaţii.
Şi care ar fi celelalte motive pentru care ruşii ar vrea să ne dea înapoi Tezaurul?
Sunt cel putin 3 motive mai importante. Mai există şi altele, de mai mică importanţă, dar primele trei motive sunt esenţiale.
În primul rând, actuala Federaţie Rusă s-a obligat să-şi rezolve problemele istorice şi litigioase cu toate ţările din lume, dar cu precădere cele europene, prin acordul de intrare în Consiliul Europei, semnat la Strasbourg în data de 28 februarie 1996. Dar acest acord nu prevede ca aceste diferende istorice să fie rezolvate în mod obligatoriu la nivel oficial, deci ruşii pot foarte bine să-şi respecte obligaţiile promovând şi susţinând diferite proiecte, la nivel de entităţi private, care să ducă în final la rezolvarea acestui important punct din Acordul semnat în 1996. Aşa şi-au rezolvat ruşii problemele, în acelaşi mod amiabil şi de cooperare, cu alte 74 de ţări de pe glob, iar România a rămas, şi în acest caz, printre ultimele pe această listă!
În al doilea rând, ruşii au păţit şi ei cam la fel cum am păţit şi noi… În 1921 ei au fost nevoiţi să transfere o cantitate de 6 ori mai mare de aur decât le-am dat noi lor, către băncile din Japonia, pentru a se putea aproviziona cu cereale şi alimente. Dar, spre deosebire de noi, ruşii din 1921 au fost mai deştepţi! Ei au transferat aurul în băncile japoneze, permiţându-le japonezilor să utilizeze acest aur, iar la data rambursării lui către Moscova băncile japoneze ar urma să le achite ruşilor şi o cotă-parte din uzufructul acestei afaceri! Pe când noi, românii, am semnat un Protocol simplu, care prevedea doar depozitarea aurului la ruşi, fără drept de a-l folosi în vreun fel, din care să se poată scoate un profit suplimentar! Or, ruşii nici până în ziua de azi nu şi-au recuperat Tezaurul lor de la japonezi, fiindcă ei nu şi-au reglementat încă situaţia cu cele 4 Insule Kurile şi nici nu au ajuns să semneze pacea cu Japonia, deşi au trecut 62 de ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Japonezii le tot aduc aminte ruşilor că ei mai au oarece probleme şi cu alte ţări (referindu-se probabil şi la România) şi că nu au dreptul moral să-şi primească încă aurul lor, până când nu rezolvă şi restul de pretendenţi. Deci ruşii au tot interesul să-şi rezolve şi acest diferend cu Japonia, din care ar ieşi într-un net avantaj.
În al treilea rând, deşi la o primă vedere poate părea mai puţin important decât primele două, totuşi acest al treilea motiv este extrem de revelator pentru noul mod de gândire al administraţiei centrale de la Kremlin.
Rusia este o ţară foarte bogată, dar multe din aceste bogăţii sunt foarte greu de exploatat. De exemplu numai în Siberia se găsesc 80% din rezervele mondiale de hidrocarburi din lume! Dar lipsa infrastructurii corespunzătoare, vremea crudă şi distanţele imense dintre localităţi fac ca aceste bogăţii să fie realmente foarte greu de valorificat. Analiştii ruşi au conceput mai multe pachete de proiecte comerciale, economice şi financiare, mai toate fiind legate între ele, prin care se pot învinge greutăţile şi dificultăţile de care v-am spus. Unul din aceste pachete economice, comerciale şi financiare, care cuprinde şi „componenta de metale preţioase”, adică chiar aurul nostru pe care-l tot cerem de la Kremlin de 90 de ani, a fost conceput special pentru firme private din România. Un astfel de pachet economic are o valoare minimă de 10 miliarde USD şi cuprinde proiecte în principalele sectoare unde ruşii dispun de rezerve imense, adică: petrol, gaze naturale, metale preţioase, diamante, dar şi în sectorul tranzacţiilor de produse comerciale, la care se adaugă o componentă financiar-bancară, în aşa fel încât noi, românii, să participăm doar cu inteligenţa şi cu activitatea noastră! Câştigul ruşilor ar fi fost însemnat, mai precis: în cazul în care un astfel de pachet ar fi fost dezvoltat de firme private româneşti, noi am fi fost nevoiţi să asigurăm întreaga logistică necesară în zonele ruseşti mai puţin dezvoltate, tocmai pentru a extrage şi a prelucra materiile prime ce fac parte din pachetul economic oferit de Moscova. Iar asta ar însemna taxe şi impozite locale plătite, licenţe şi accize plătite, angajarea de personal local, practic industrializarea unei părţi a Rusiei care este mai puţin dezvoltată.

 De fapt cum a început povestea asta, cu oferta ruşilor către dvs.?
Eu am intrat târziu în această ecuaţie, dar totul a început în 1994, când domnul preşedinte Ion Iliescu a solicitat Kremlinului „să găsească o soluţie de rezolvare a acestei probleme”. În baza acestei solicitări oficiale a Bucureştiului, ruşii au răspuns că „problema aşa-zisului Tezaur al României este închisă”. Punct. Subiect închis! Dar iată că cineva, la Kremlin, a analizat cum se poate rezolva problema şi imediat ruşii au pus la punct un plan ingenios şi benefic pentru toate părţile implicate, care să ducă la dezvoltarea relaţiilor de colaborare dintre entităţi private din Rusia şi România şi totodată să rezolve şi problema respectivă.

Cum a acţionat Kremlinul?
Mai întâi au făcut un raport către departamentele lor de analiză şi sinteză, apoi au înfiinţat o Comisie Mandatară în cadrul Dumei de Stat, care a şi dat o astfel de decizie, în 1996, care permitea rezolvarea acestei probleme în cadrul unor pachete de proiecte economice, comerciale şi financiare, cu condiţia desfăşurării lor în plan privat, adică să nu aibă nici o tangenţă cu regimul oficial şi diplomatic. Aceste proiecte comerciale au fost apoi predate spre derulare către Ministerul Dezvoltării Economice şi Comerţului din Federaţia Rusă, care le-a repartizat ulterior Institutului de Relaţii Economice Externe (VNIIVS).

Când au făcut Kremlinul prima ofertă de acest gen Bucureştiului ?
Chiar la începutul anului 1995 ruşii au discutat chiar cu preşedintele României, domnul Ion Iliescu, iar din discuţiile avute a rezultat că problema respectivă este mai delicată şi a fost desemnat s-o coordoneze domnul Ioan Talpeş. Pe scurt, s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine ca ruşii să înfiinţeze o bancă privată în România, prin care să aducă Tezaurul. Zis şi făcut! Aşa a luat fiinţă banca comercială Fortuna, care avea însă capital şi investitori americani! Au transferat 2,5 milioane USD sub formă de capital social în Bancorex (care, la acea vreme, era banca recomandată pentru astfel de tranzacţii), au depus 2 tone de aur în Elveţia în numele Fortuna Bank şi au dotat banca cu echipamentele necesare. Apoi au solicitat BNR să înceapă procedurile de aducere a Tezaurului prin Banca Fortuna. Numai că Bancorex s-a opus, reclamând faptul că numai prin Bancorex se poate aduce Tezaurul României. Dar, întrucât Bancorex era bancă de stat, ruşii nu au permis implicarea în această tranzacţie a nici unei entităţi care să se afle sub controlul statului. Între timp BNR a retras licenţa de funcţionare a Băncii Fortuna, iar investitorii americani au pierdut cele 2,5 milioane USD depozitate la Bancorex şi au rămas şi cu cele 2 tone de aur blocate în Elveţia pe numele băncii, dar care nu pot fi deblocate decât când situaţia juridică a Băncii Fortuna va fi rezolvată. Situaţie care nici măcar astăzi, la circa 12 ani de la înfiinţarea băncii, nu s-a rezolvat!

Ce a urmat?
În 1997 a venit la putere regimul Constantinescu. Ruşii au venit din nou la Bucureşti, de această dată problema fiind atribuită doamnei Zoe Petre. Din păcate dânsa a condiţionat restituirea Tezaurului către BNR de condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov şi anularea prevederilor din acest pact. Delegaţia rusă i-a explicat doamnei Zoe Petre că actuala Federaţie Rusă a denunţat încă din decembrie 1989 acest pact şi că în prezent ruşii nu mai au în posesia lor acele teritorii care au făcut obiectul pactului. În plus, ruşii nu pot accepta interferarea unei probleme politice (pactul) cu una privată (Tezaurul). Deci… nu s-a făcut nimic.

Deci, timp de 4 ani, cât a fost domnul Emil Constantinescu la putere, nu s-a făcut chiar nimic?
Nu, fiindcă la puţin timp de la această întrevedere cu doamna Zoe Petre, ambasadorul român la Moscova, domnul Diaconu, a afirmat că „Rusia este datoare 23 de miliarde USD către România în problema Tezaurului”, iar ruşii au închis imediat acest proiect! Dar nu definitiv, fiindcă în anul 2003 venise o nouă generaţie de funcţionari publici la Kremlin, mai tineri, mai deschişi şi mai inteligenţi decât cei din epoca lui Boris Elţin. Astfel că s-a hotărât în 2003 redeschiderea proiectului, dar, de această dată, a fost mandatată o firmă germană, Capital Consulting Ltd. din Stuttgart, pe considerentul că atât ruşii, cât şi românii au relaţii foarte bune cu germanii. Directorul firmei germane, Claus Rayhle, coordona la Stuttgart reprezentanţa Institutului de Relaţii Externe de la Moscova, care avea în lucru acest proiect.

Cum a acţionat Rayhle?
Mandatul lui era doar de a informa autorităţile româneşti despre beneficiile acestui proiect, urmând ca autorităţile româneşti să decidă cum vor să acţioneze mai departe. Primul drum l-a făcut, cam prin luna mai 2003, la domnul amiral Cico Dumitrescu, care era consilier prezidenţial la Cotroceni.

De ce Rayhle s-a dus la Cotroceni, şi nu la BNR?
Înainte de a veni în România Rayhle s-a dus la Ambasada României din Germania, care i-a recomandat să meargă direct la domnul Cico Dumitrescu, motivând că, fiind vorba de o problemă de o asemenea anvergură şi sensibilitate, este nevoie de acceptul Administraţiei Prezidenţiale de la Cotroceni.

Şi cum s-a soldat întâlnirea dintre Rayhle şi Cico Dumitrescu ?
Foarte prost! Amiralul nu l-a crezut deloc, i se părea că totul este o fantasmagorie, că neamţul are intenţii necurate, că ruşii vor să creeze o diversiune, în fine numai lucruri rele. I-a cerut lui Rayhle să facă copii de pe documente, după care le-a dat serviciilor speciale „să le verifice”, cu precizarea expresă „de a se verifica la toate nivelele cu atenţie sporită!”  Deşi Claus Rayhle avea intenţii oneste şi curate, pe deplin verificabile, totuşi datorită modului greşit de abordare a discuţiei cu Rayhle, dar şi a capacităţilor reduse de înţelegere a mecanismelor economice şi comerciale subtile, amiralul Cico Dumitrescu a avut grijă „să-l încondeieze” pe Rayhle în aşa fel încât persoana lui a devenit în rapoartele serviciilor „suspectă”! 

De ce nu aţi intervenit dvs. în acea discuţie, ca să evitaţi astfel de consecinţe?
Pentru că eu încă nu-l cunoşteam pe Claus Rayhle. Abia în luna iunie 2003 l-am cunoscut şi mi-a trebuit şi mie ceva timp să înţeleg întregul mecanism, care este foarte complex. 

La ce alte autorităţi aţi fost cu Claus Rayhle?
Abia în ianuarie 2004 am fost primiţi la domnul Cristian Diaconescu, care în acea vreme era secretar de stat la MAE, dar discuţia cu domnia sa a fost un eşec total!

Cum aşa?
Domnul Diaconescu a refuzat de la bun început să discute posibilitatea ca Tezaurul României să fie rambursat sub formă privată, menţionând că Rusia are obligaţii clare, iar România nu va accepta niciodată o altă abordare a problemei respective decât sub forma ei oficială, de la stat la stat, fără implicarea nici unei entităţi private.

Dar la BNR aţi fost?
Da, la BNR am fost ceva mai norocoşi. Pe data de 8 aprilie 2004 am fost primiţi chiar de domnul guvernator Mugur Isărescu, care a fost mult mai receptiv şi mai interesat în soluţionarea problemei. Cu ocazia acestei întrevederi, Capital Consulting Ltd. a depus la cabinetul guvernatorului prima ofertă scrisă, semnată şi ştampilată, care era extrem de edificatoare.

Şi ce v-a răspuns domnul guvernator?
Nu ne-a răspuns niciodată!

Dar de ce oare?
Pentru că eu eram reprezentantul în România al lui Claus Rayhle, care era considerat „suspect” de serviciile secrete româneşti! Iar, dacă Claus era „suspect”, eu cum puteam fi catalogat, decât tot suspect, fiindcă lucram împreună, nu? Or, toate autorităţile româneşti au obligaţia să solicite serviciilor speciale date şi rapoarte despre persoanele şi firmele care le propun diferite proiecte şi afaceri. Dar noi eram deja „încondeiaţi” de la bun început, aşa că nici o autoritate românească nu se oboseşte să ne mai răspundă!

Aţi încercat să spargeţi acest blocaj informativ, să explicaţi adevărata situaţie?
Desigur. M-am adresat Parlamentului României şi am avut ocazia să fim ascultaţi de domnul senator Adrian Păunescu. Atunci când am discutat cu domnia sa, la întrevederea care a avut loc cam prin luna septembrie 2004,  a participat şi un om de afaceri român, care de asemenea dorea să sprijine iniţiativa noastră. La sugestia acestui om de afaceri, ni s-a cerut să aducem în favoarea BNR o dovadă de bună execuţie a proiectului, din partea Moscovei, fiindcă altfel e greu să convingem Bucureştiul de buna noastră intenţie.

Ce fel de dovadă?
Un „Performance Bond” de 20 milioane USD. Adică o garanţie de bună execuţie, calculată la o valoare de 2% din valoarea totală a cantităţii de 93,4 tone de aur, care, la acea vreme, avea o valoare de circa 1 miliard USD.

Staţi că nu înţeleg. Adică ruşii să ne dea cele 93,4 tone de aur şi să ne mai dea şi o garanţie de 20 de milioane USD?
În practica comercială se uzitează foarte des instituţia garanţiei de bună execuţie. Mai ales în tranzacţii private. Pe scurt, pe înţelesul cititorilor care nu sunt familiarizaţi cu astfel de practici, atunci când un vânzător vrea să-şi vândă marfa, el trebuie să ofere şi o garanţie de bună execuţie, în favoarea cumpărătorului, în valoare de 2% din totalul contractului sau al valorii acreditivului bancar. O astfel de garanţie reprezintă siguranţa că furnizorul este capabil şi doritor să finalizeze tranzacţia. Garanţia este valabilă doar pe perioada executării contractului, iar la finalul tranzacţiei se înapoiază vânzătorului. În cazul în care vânzătorul îşi îndeplineşte defectuos sarcinile sau nu şi le îndeplineşte deloc, garanţia de bună execuţie o va încasa cumpărătorul, în cazul nostru fiind vorba de BNR. 

 Aţi obţinut cele 20 milioane USD?
Ruşii au vrut să dea un mesaj de încredere Bucureştiului şi au emis pe 18 octombrie 2004 o confirmare bancară de 350 milioane USD! Cu precizarea că 20 milioane USD să fie reţinuţi de BNR sub formă de „Performance Bond”, iar restul de 330 milioane USD să fie utilizaţi sub forma înfiinţării unui fond de garantare a efectuării plăţilor către companiile româneşti care exportă produse şi servicii în Federaţia Rusă. Ideea era să se încurajeze agenţii economici români să exporte direct în Federaţia Rusă şi să fie plătiţi imediat, fiindcă una din temerile firmelor româneşti era că le este frică să exporte în Federaţia Rusă deoarece nu sunt siguri că-şi mai încasează banii de la extern!           

Şi ce a făcut BNR cu cei 350 milioane USD?
Păi nici nu i-a primit! Nici măcar nu a acceptat să discutăm acest subiect! De fapt nici pe mine nu m-au mai primit la discuţii!

Şi ce aţi făcut cu cei 350 milioane USD?
Am fost obligat să găsesc alte soluţii, fiindcă eu comandasem garanţia bancară, deci… eram bun de plată. Printr-o cunoştintă am ajuns la Geneva, la un mare expert financiar, care, culmea, îl cunoştea foarte bine pe domnul Ioan Talpeş, care era viceprim-ministrul Guvernului României în acea perioadă!   

Iar domnul Talpeş?
Da, dar de data aceasta am avut succes! Domnul Talpeş m-a primit în biroul domniei sale de la Guvern şi a avut răbdarea să asculte până la capăt toată istoria. A durat vreo 3 ore discuţia cu dânsul! Şi-a dat seama de avantajele proiectului şi, la terminarea discuţiei, cu un fair play pe care nu i-l bănuiam, mi-a spus că „e convins acum că a fost informat greşit, că şi serviciile se mai înşală uneori şi că trebuie neapărat să continuăm acest proiect în beneficiul ambelor părţi”.

Şi ce-a ieşit de aici?
Nu a ieşit nimic fiindcă discuţia am purtat-o pe 3 decembrie 2004, iar pe 5 decembrie 2004 Traian Băsescu a câştigat alegerile, iar domnul Talpeş şi-a încheiat mandatul!

Şi ce aţi făcut, aţi luat-o de la capăt ?
Exact. Încurajat de experienţa cu domnul Talpeş, l-am bombardat pur şi simplu pe domnul preşedinte Traian Băsescu, pe consilierii săi şi pe noii guvernanţi cu zeci de adrese, încercând să obţin audienţe sau cel puţin să-i sensibilizez şi să meargă la Moscova să verifice afirmaţiile mele.

Aţi fost primit în audienţă?
Niciodată!

Dar ce răspunsuri aţi primit de la autorităţi?
Am primit 7 adrese de genul: „Petiţia dvs. a fost redirecţionată la Ministerul Afacerilor Externe, care urmează a vă răspunde.”
În luna martie 2005 am propus Institutului de Relaţii Externe din Moscova (VNIIVS) o variantă de soluţionare a acestui proiect, ceva mai laborioasă şi mai sofisticată, variantă care a fost acceptată. De aceea fosta mea firmă, SC Profact SRL, a primit aprobare pentru derularea acestui proiect, care a primit indicativul D-02/122. Pe 28 aprilie 2005 VNIIVS Moscova informează Ambasada României la Moscova de faptul că „Institutul nostru a acordat firmei româneşti SC Profact SRL o invitaţie cu următoarea confirmare de participare la tratativele privind proiectul D-02/122 – Tezaurul component al proprietăţii Regatului România în Federaţia Rusă”.  Şi mai departe se precizează în adresă: „Noi suntem pregătiţi să primim delegaţia firmei sus-menţionate şi să organizăm tratativele în scopul discutării şi concordării tuturor problemelor principiale, privind respectivul proiect. Participarea în procesul tratativelor a reprezentantului oficial al BNR este considerată oportună”. În acelaşi timp cu adresa sosită la Ambasada României din Moscova am prezentat noi adrese autorităţilor româneşti, solicitându-le cooperarea cu partea rusă. Din păcate, la fel ca în trecut, nici o autoritate românească nu a binevoit să dea curs ofertei Moscovei.

Este de neimaginat că nici măcar Ambasada României de la Moscova nu a reacţionat pozitiv. Ce a făcut ambasadorul României la Moscova, Dumitru Prunariu, când a primit această adresă?
Domnia sa l-a informat imediat pe ministrul Afacerilor Externe al României, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu, care i-a transmis, printr-un secretar de stat de la MAE, „să nu se mai implice deloc în problema Tezaurului”.

Cred că nu aţi înţeles bine… De ce ar da un ministru de Externe  un astfel de ordin?
Păi tot aşa a reacţionat şi domnul ambasador. A cerut lămuriri suplimentare la Bucureşti, iar pentru insistenţa sa în favoarea soluţionării problemei Tezaurului, domnul preşedinte Traian Băsescu… l-a retras de la post, semnând decretul prezidenţial la 4 săptămâni de la data la care Moscova trimisese ambasadei noastre adresa de confirmare a începerii procedurii pentru finalizarea proiectului Tezaurului.�
Sunteţi sigur de cele ce afirmaţi?
Absolut sigur. Tocmai de aceea consider că ordinul preşedintelui României a fost de a boicota acest proiect, prin retragerea mandatului de ambasador al domnului Dumitru Prunariu, exact în perioada în care respectivul proiect trebuia finalizat, mă face să cred că domnul preşedinte poate fi acuzat de mai mult decât lipsă de interes pentru retrocedarea Tezaurului românesc aflat la Moscova!

Ceea ce spuneţi este destul de grav.
Sunt foarte conştient de ceea ce spun şi o pot demonstra cu documente şi probe evidente. De fapt toate declaraţiile de presă, precum şi tot comportamentul domnului preşedinte Traian Băsescu, de la data destituirii ambasadorului României la Moscova şi până în prezent, sunt o dovadă clară că domnul Băsescu a acţionat împotriva intereselor legitime ale României, şi anume împotriva aducerii Tezaurului la Bucureşti. 

Să ne întoarcem la momentul în care aţi informat autorităţile de faptul că aţi primit invitaţia de a merge la Moscova şi de a negocia aducerea Tezaurului.
Staţi puţin, fiindcă nu vreau să se facă o confuzie. Eu nu am mandat de negociere a problemei Tezaurului, ci doar pentru proiectele comerciale, economice şi financiare din cadrul proiectului D-02/122. Singura persoană abilitată care poate să negocieze subiectul Tezaurului, de fapt „componenta de metale preţioase”, cum spun ruşii, este numai guvernatorul BNR sau reprezentantul autorizat al BNR.

Am înţeles. Am observat că aveţi şi 12 monede de aur. Care este povestea lor?
Iniţial, cam prin 1995, când se începuseră discuţiile la Cotroceni cu prima echipă de la Moscova, românii au solicitat ruşilor, ca o dovadă supremă de credibilitate, să le predea un set de 12 monede de aur, împreună cu lista de inventar din lăzile unde au fost depozitate, cu confirmarea originală a existenţei Tezaurului. Aşa că ruşii mi-au predat cele 12 monede de aur, ediţiile 1859-1907, denumiţi în limbaj popular „cocoşei” sau „napoleoni”. 

Şi de ce nu i-aţi predat către BNR?
Am încercat de nu ştiu câte ori, cu adrese oficiale şi prin diferiţi intermediari, dar nu am avut nici un succes! Nu mi-au dat nici un răspuns concret, ci doar un singur răspuns, foarte evaziv, în care îmi comunicau că BNR are un membru în Comisia Mixtă Româno-Rusă, iar dânşii sunt foarte mulţumiţi de prestaţia părţii ruse în această comisie. Dar culmea este că această comisie s-a desfiinţat de un an de zile! Adică practic nu mai există! Şi BNR îmi scrie că este mulţumită de prestaţia părţii ruse dintr-o comisie care nu mai există! Asta chiar este o bătaie de joc! 

Aţi încercat şi la alte autorităţi?
Sigur ca da. Am cerut Parlamentului, adică Senatului, dar şi Camerei Deputaţilor, să preia mostrele de aur şi să le depoziteze unde cred ei de cuviinţă. Ba chiar am cerut şi conducerii SRI să preia monedele de aur şi să-mi acorde şi o audienţă pentru a le solicita colaborarea.

Şi ce v-au răspuns?
SRI mi-a răspuns că „directorul serviciului are agenda încărcată şi nu are timp să vă primească”, iar despre monedele de aur nu s-a precizat nimic!
Şi totuşi, nu s-a întâmplat nimic bun în această perioadă?
Ba da, s-au întâmplat destule, dar numai lucruri rele. Au început să curgă pe capul meu şi al familiei mele zeci de controale şi de percheziţii, făcute de poliţişti sau de falşi poliţişti, de organele fiscale şi financiare, de cei de la protecţia muncii, de la Sanepid şi de la pompieri. M-am trezit cu o groază de reclamaţii penale, în care eram acuzat că aş fi spălat sute de milioane de dolari, că aş fi primit garanţii bancare de la diferite „organizaţii mafiote din Rusia”, că sunt suspect de implicare în acţiuni organizate criminale, că m-am asociat cu indivizi suspecţi care acţionează împotriva intereselor României şi câte şi mai câte. Au fost zile când m-am trezit la 6 dimineaţa cu grupuri de câte 2 sau 3 aşa-zişi poliţişti, care îmi spuneau că „au informaţii că eu deţin persoane suspecte în casa mea, cerându-mi să le deschid uşa şi să intre în apartament”. Apoi au început o activitate de agasare a vecinilor mei, pe care-i întrebau dacă eu aduc străini la mine acasă şi dacă vin maşini înmatriculate în străinătate să mă ia şi tot felul de bazaconii dintr-astea, de parcă ne-am fi întors în timp cu 50 de ani!

Şi cum s-au soldat toate aceste controale şi reclamaţii penale?
În final am fost amendat cu 10 milioane de lei vechi pentru că m-au găsit pompierii fără stingător la birou. În rest totul a fost legal şi nimeni nu a avut ce să-mi reproşeze. Nu am nici o amendă penală, nu am dosar penal şi nici măcar în fază de cercetare penală nu sunt!
Eram într-o situaţie aproape disperată. Nimeni nu mă primea la discuţii, adresele mele erau fără răspuns sau, atunci când primeam vreun răspuns, era total anapoda, nu mai puteam suporta costurile, iar facturile rămâneau neachitate de la o lună la alta.

Şi cum v-aţi descurcat?
Am avut norocul să mă întâlnesc cu nişte oameni de afaceri din Olanda, care au observat munca mea în acest proiect. Iniţial nici ei nu au crezut nimic şi chiar mă compătimeau. Totuşi au avut curiozitatea să verifice la Moscova toate aspectele proiectului şi – la întoarcerea lor de la Moscova – erau pe deplin convinşi că totul este real şi fezabil, aşa că au decis că merită să se implice total în acest proiect.

Şi cum aţi acţionat?    
Olandezii au preluat proiectul principal şi au acoperit toate costurile necesare, iar eu am devenit reprezentantul lor în România şi persoana de contact a părţii ruse în raport cu autorităţile româneşti. În 25 august 2006  olandezii au trimis prima adresă la BNR, prin care solicitau conducerii BNR să înceapă procedurile de predare a documentelor originale privind rambursarea „componentei de metale preţioase a proiectului D-02/122”, adică Tezaurul, precum şi mostrele de aur aferente.

Şi ce a răspuns BNR?
Nimic, ca de obicei! Olandezii au revenit cu a doua adresă către BNR pe 10 octombrie 2006, dar i‘arăşi BNR nu a dat nici un răspuns! Pe 16 noiembrie 2006, olandezii se adresează Tribunalului Internaţional de la Haga, solicitând ca cea de-a treia adresă către BNR să fie transmisă românilor numai prin intermediul Tribunalului, care să constate refuzul permanent şi continuu al BNR şi implicit al autorităţilor româneşti în a primi documentele de restituire a Tezaurului, urmând ca mai apoi să se solicite Tribunalului să constate că olandezii şi-au îndeplinit misiunea, iar Tribunalul să emită un document prin care să se ateste acest lucru.

În ce bază Tribunalul de la Haga a acceptat aşa ceva?
Există o chichiţă juridică, de care olandezii au profitat, iar românii au neglijat-o. Avocaţii olandezilor au precizat că solicită respectiva decizie a Tribunalului, în baza Convenţiei privind notificarea şi comunicarea în străinătate a actelor juridice şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, adoptat la Haga la data de 15 noiembrie 1965.

Da. Dar autorităţile româneşti au fost informate de acest demers de la Haga?
Acest demers a fost de fapt o solicitare adresată Tribunalului de constatare a refuzului României de a accepta varianta propusă de Moscova. Dar sigur că autorităţile româneşti au fost informate.

Mai concret, care autorităţi?
În primul rând a fost informat Ministerul Justiţiei din România.

Cine l-a informat? Tribunalul de la Haga?
Nu. Procuratura din arondismentul Rotterdam, care a fost solicitată să transmită Băncii Naţionale a României, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România.

Şi ce a răspuns Ministerul Justiţiei?  
Că „nu este posibilă soluţionarea cererii procuraturii din R‘otterdam deoarece documentele de notificat nu intră în sfera de aplicare a Convenţiei din 1965”.

Au mai fost informate de această procedură şi alte autorităţi româneşti?
Sigur că da. A fost informată Ambasada României la Haga, care a primit un set complet de documente, la solicitarea Tribunalului de la Haga.

Şi ce a răspuns ambasada?
Că Ambasada României la Haga „nu este în poziţia de a primi şi transmite nici o livrare de documente, deoarece respectiva problemă are un caracter privat, or, ambasada se ocupa doar de aspectele diplomatice”.

Ce alte instituţii din România aţi mai sesizat?
Păi cam pe toate. Începând cu Administraţia Prezidenţială, Guvernul României, BNR, ambele Camere ale Parlamentului României, prin mai multe comisii de specialitate, ba chiar şi SRI-ul.

Şi ce răspunsuri aţi primit?
Absolut nici unul.

Aveţi astfel de probe care să vă susţină faptul că aţi informat autorităţile româneşti despre posibila pierdere a Tezaurului?
Sigur că da. Am predat toate aceste adrese autorităţilor, însoţite de anexe justificative, primind numere de înregistrare oficiale. Dar nu m-am mulţumit numai cu depunerea unor adrese şi anexe. Am insistat şi am reuşit să obţin audienţe, din păcate doar la Camer‘a Deputaţilor, unde ne-am prezentat la trei comisii de specialitate.

Aţi spus la plural, noi, adică aţi fost mai multe persoane?
Da, am fost însoţit de persoane importante, patrioţi adevăraţi, de oameni care au înţeles perfect oferta Moscovei şi care m-au sprijinit tot timpul.

Puteţi să-mi spuneţi cine sunt aceştia?
Sigur. În primul rând domnul Gelu Voican Voiculescu, apoi generalul Mircea Chelaru, avocatul Liviu Trandafirescu, care este şi avocatul Institutului de Relaţii Externe de la Moscova.      

Ce interes avea firma olandeză de a cerut aşa ceva Tribunalului?
Înainte de a prelua fosta mea firmă, SC Profact SRL, şi după ce s-au convins la Moscova că proiectul este real şi fezabil, olandezii au contactat o firmă de avocaţi din Haga, cu scopul de a găsi o soluţie legală pentru a intra în posesia celor  93,4 tone de aur, pentru a utiliza această valoare în diferite proiecte investiţionale, atâta timp cât respectiva cantitate de aur constituie subiectul unui proiect privat şi care nu are nimic în comun cu solicitările oficiale ale autorităţilor româneşti adresate Moscovei.

Asta înseamnă că tezaurul nostru ar putea ajunge la firma olandeză?
Gândirea olandezilor este una strict comercială. Ei consideră că, atâta timp cât respectiva afacere este privată, România refuză să participe la acest proiect, iar Moscova este de acord cu propunerea olandezilor, atunci ce i-ar împiedica pe olandezi să preia aurul României ?

Adică ei să devină proprietari pe aurul nostru?
Nu, nici vorbă! Ei doar vor avea dreptul de a-l utiliza în proiectele lor comune cu ruşii, adică în proiecte investiţionale, urmând ca România, dacă vreodată ar mai dori să-şi recupereze aurul de la Moscova, să fie îndrumată să negocieze cu olandezii, nu cu Kremlinul.

Asta este culmea absurdului.    
Tocmai acest lucru am încercat eu să-l explic autorităţilor româneşti. Dar parcă s-a pus un zid de nepătruns între mine şi ei.

De ce nu aţi apelat la liderii partidelor parlamentare?
Am discutat cu majoritatea şefilor partidelor parlamentare, cu excepţia PRM, ba chiar şi cu o parte din şefii partidelor neparlamentare. 

De ce nu aţi discutat cu liderul PRM, care este un mare patriot?
Aşa am crezut şi eu, l-am căutat, iar o parte din parlamentarii PRM chiar au insistat să port o discuţie cu domnul Corneliu Vadim Tudor.

V-aţi întâlnit cu domnul Corneliu Vadim Tudor?
Nu. Niciodată, fiindcă domnia sa a refuzat să stea de vorbă cu mine, deşi parlamentari ai PRM m-au condus până în secretariatul cabinetului senatorial al domniei sale.  

Dar cu şeful PNG, domnul Gigi Becali, v-aţi întâlnit?
Da, de două ori. Numai că domnul Becali nu s-a arătat deloc interesat de varianta aceasta privată de aducere a Tezaurului la Bucureşti.

 Nu cred că este posibil ca un şef de partid politic din România să poată trata aşa de superficial o problemă de o asemenea importanţă.
Singurul şef de partid din România care a fost interesat să verifice afirmaţiile mele a fost domnul Cozmin Guşă, preşedintele PIN. M-am întâlnit de foarte multe ori cu domnia sa, iar dânsul mi-a cerut să-i facilitez mai multe întâlniri la Moscova, la un nivel cât mai înalt, pentru a i se confirma valabilitatea unui astfel de proiect privat.

Mi-aduc aminte că domnul Guşă a fost de mai multe ori la Moscova. Dvs. i-aţi aranjat întâlnirile de la Moscova?
Da, dar numai întâlnirile pe care domnul Guşă le-a efectuat în anul 2006. Doar acestea au fost intermediate şi organizate prin intermediul meu şi al specialiştilor de la Institutul de Relaţii Economice Externe din Moscova. Nu şi cele anterior anului 2005, când eu nu-l cunoşteam pe domnul Guşă. El ridicat problema Tezaurului în discursurile sale pe la diferite talk show-uri, dar şi în conferinţele de presă ale PIN. Dar, observând că nimeni în România nu se arată interesat de soarta Tezaurului, nici domnia sa nu a mai pedalat pe această temă.

Ca om de afaceri care are intuiţia privind soluţionarea sau respingerea unor demersuri şi proiecte, care este feeling-ul d-voastră cu privire la tărăgănarea şi lipsa de interes a autorităţilor române pentru aducerea Tezaurului românesc în ţară?
Aici este o problemă foarte complexă. Ar fi vreo două varian‘te care pot fi luate în calcul. Dar numai o comisie de anchetă parlamentară ar putea să descopere adevărul. Una din ele ar fi perioada 1995-1996, când a fost în mod special distrusă Banca Fortuna, tocmai pentru a nu se putea aduce Tezaurul prin intermediul băncii sprijinite de ruşi. Din informaţiile noastre, se pare că unul din conducătorii Băncii Fortuna, în iunie 1996, a fost instruit de anumite cercuri influente din Bucureşti să emită o garanţie bancară în valoare de 1 miliard USD, în baza documentelor originale de restituire a Tezaurului, pe care Banca Fortuna le deţinea. Această operaţiune s-a petrecut în răstimpul de trei zile în care BNR a efectuat controlul la Banca Fortuna şi data la care această decizie a fost publicată în Mon‘itorul Oficial.

Cine era beneficiarul acestei uriaşe valori a garanţiei bancare ?
Nimeni alta decât Bancorex. O bancă care deja începea să se scufunde. Probabil că factorii de decizie din acea perioadă din România aveau intenţii bune, chiar vroiau să salveze Bancorexul de la faliment. Dar aveau nevoie de o capitalizare rapidă şi masivă. Or, nici o instituţie bancară internaţională nu mai vroia să crediteze Bancorexul fiindcă rezultatele financiare ale celei mai mari bănci de stat din România erau total necorespunzătoare. Şi atunci anumite persoane cu mari funcţii de răspundere din stat au găsit soluţia, îngropând Fortuna şi salvând Bancorexul. Adică au apelat la serviciile lui Zaher Iskandarani şi ale lui Omar Hayssam, solicitându-le acestora să găsească fonduri pentru Bancorex, contra garanţiilor bancare pe care Bancorex le-a oferit. Aceştia au condiţionat aducerea dolarilor în Bancorex din sur‘se private din ţările arabe de acordarea unor „ajutoare” ale statului român în privinţa privatizărilor sau a neimplicării organismelor de control în afacerile lor private. Aşa au apărut aceste persoane ca fiind „salvatori” ai României, ei fiind făcuţi apoi membri PSDR şi fiind incluşi în „lumea bună” din jurul preşedintelui României.

Aşa se explică probabil ascensiunea acestor personaje controversate.
Fără sprijinul (dezinteresat?) al unor membri importanţi din conducerea României din acea perioadă, nu era posibilă o astfel de operaţiune.

Bine, dar din decembrie 2004 avem un nou preşedinte şi un nou Guvern. Cum vă explicaţi că şi actualele autorităţi refuză această ofertă a Moscovei?
E simplu. Chiar dacă s-au schimbat conducătorii, noi, cei care ne-am ocupat în ultimii 12 ani de această problemă, am fost „încondeiaţi” ca fiind „suspecţi” de acele persoane care lucrează în serviciile speciale şi care au avut un interes evident să ne ponegrească, tocmai pentru ca nici o autoritate românească să nu poată să stea de vorbă cu noi, iar toate adresele noastre să nu fie tratate corespunzător.

Dar ce interes ar fi avut acele persoane care lucrează în serviciile speciale să vă denigreze?
O bună parte din actualii lucrători ai serviciilor speciale care încă lucrează în aceste structuri au beneficiat de credite preferenţiale de la Bancorex, credite pe care ei nu le-au mai rambursat sau le-au rambursat parţial. Or, dacă s-ar descoperi adevărul în această problemă, ei ar fi primii care ar avea de suferit fiindcă nu numai ar fi obligaţi să restituie creditele astfel obţinute, dar ar fi pasibili să suporte şi deschiderea unor dosare penale.

Cum s-ar putea rezolva această problemă?
Aşa cum spuneam, problema poate fi rezolvată numai prin înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă, care să cerceteze toate aspectele colaterale. O comisie din care să facă parte parlamentari care nu au avut de-a face cu serviciile secrete şi cu împrumuturile de la Bancorex. 

Aţi spus că ar fi două variante pe care le luaţi în calcul. Cea cu Bancorexul este una. Care ar fi cea de-a doua variantă?  
Aici ar putea fi o mare problemă, extrem de delicată şi sensibilă, legată de faptul că Tezaurul României este de fapt o proprietate privată a BNR, dar bunurile care au luat calea Kremlinului nu au fost 100% numai ale românilor, ci o bună parte din ele aparţineau comunităţii de afaceri evreieşti de la acea dată, care îşi ţinea economiile la Mormorosch Bank din Bucureşti, o bancă foarte puternică a acelor vremuri. Din păcate nu pot dezvolta acest subiect fiindcă aş putea aduce atingere intereselor României şi nu doresc să provoc un scandal internaţional.     

Într-un articol publicat în Evenimentul Zilei, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, afirma că i-aţi fi cerut 2 milioane de dolari ca să recuperaţi Tezaurul. Cum comentaţi acest fapt?
Niciodată nu am cerut nici o sumă de bani, ba chiar am precizat, de foarte multe ori, că nici eu şi nici vreo altă persoană din grupul meu nu am cerut nici un fel de comision sau vreo altă facilitate financiară sau fiscală.

Şi atunci ce surse de venit aveţi?
Din derularea proiectelor comerciale pe care le realizez cu partea rusă, bineînţeles altele decât proiectul Tezaurului.

 Credeţi că preşedintele României este dezinformat în acest caz?
Nu, cred că domnul Traian Băsescu este informat destul de corect, să nu zic total, dar suficient încât să fi acţionat corespunzător. Dacă era un adevărat lider, un patriot şi un spirit naţional, aşa cum se pretinde a fi, domnul Băsescu ar fi dat ordin să se exploateze imediat toate informaţiile pe care le deţin pentru a profita de ocazia unică apărută în perioada mandatului său şi pentru a prelua toate avantajele în favoarea României. Dar domnul preşedinte a renunţat încă din prima zi în care a pus piciorul la Cotroceni, în calitate de preşedinte, să se mai ocupe de problema Tezaurului. De altfel domnia sa a declarat de nenumărate ori că „problema Tezaurului aparţine trecutului şi că ar fi bine s-o lăsăm în seama istoricilor!” Pentru mine faptele şi spusele domnului preşedinte înseamnă, cum am mai spus-o de multe ori, trădare de ţară, trădarea intereselor naţionale şi chiar subminarea economiei naţionale.  

De ce „subminarea intereselor naţionale”?
Pentru că, dacă ar fi să facem un simplu calcul matematic, am putea realiza dimensiunile catastrofalei decizii a preşedintelui ţării de a refuza o astfel de variantă economică de rezolvare a problemei Tezaurului.

Vă rog să fiţi mai explicit.
Luând în calcul că valoarea proiectelor economice, comerciale şi financiare oferite de Moscova este de circa 10 miliarde USD pe an, calculând un venit minim de 30% profit pe an, perfect realizabil în spaţiul economic rus, ar rezulta că firmele româneşti ar fi putut avea un profit de 3 miliarde USD pe an. Rapoartele internaţionale de audit arată că la un nivel aşa de ridicat al afacerilor ar fi permis ca un număr de 200.000 de oameni să lucreze efectiv la aceste proiecte, cu un venit corespunzător, în care statul român ar fi obţinut din taxe şi impozite circa 2 miliarde USD pe an (impozit pe salarii, pe profit, TVA, taxe de import, accize etc.). Cu aceşti bani s-ar fi putut plăti de exemplu o pensie de 4.000.000 lei vechi pe lună la 1 milion de pensionari sau ar fi putut fi construite multe obiective sociale necesare. Dar, datorită refuzului domnului Traian Băsescu în problema Tezaurului României, beneficiile acestor proiecte vor lua calea Olandei şi a altor agenţi economici, dar nu din România.   

Pentru că sunteţi foarte bine informat cu privire la toate aspectele referitoare la Tezaurul românesc aflat la Moscova, care credeţi că este soluţia pentru a finaliza favorabil acest demers?
Poate n-o să mă credeţi, dar soluţia este uimitor de simplă. În primul rând ar trebui ca problema respectivă să fie transferată din portofoliul MAE în cel al Ministerului Economiei şi Comerţului de la Bucureşti. Acest minister are în subordine un Centru Român pentru Promovarea Comerţului (CRPC), practic fiind omologul lui de la Moscova. Între timp, toate instituţiile şi comisiile care au avut tangenţă cu problema Tezaurului ar trebui să se întâlnească şi să stabilească o valoare unică de bunuri şi valori care ar mai fi de recuperat de la Moscova. După care CRPC ar urma să semneze un contract cu firma abilitată de Moscova în rezolvarea acestei probleme.

Şi dacă ar exista diferenţe de valori între ce oferă Moscova şi ce ar aştepta să primească Bucureştiul, cum se va proceda?
În cazul în care vor exista diferenţe între cantitatea minimă de aur, respectiv valoarea bunurilor reclamate şi ceea ce se va obţine de la Moscova, grupul de firme care va derula acest proiect se va obliga să preia aceste obligaţii financiare şi să-şi achite datoriile la statul român până la limita acoperirii tuturor obligaţiilor de plată, într-un termen rezonabil, care să nu afecteze procesul economic al grupului de firme, dar nici să dureze mai mult de 10 ani. Toate aceste obligaţii de plată ar urma să fie achitate din profiturile estimate a fi obţinute.

Interviu realizat de Virginia MIRCEA

O parte din dovezile prezentate de domnul Anca pot fi descărcate aici (arhivă zip -20 MB). Vom reveni curând cu dovezile prezentate într-o formă mai practică.

Publicat în : Cover story  de la numărul 47

Virginia MIRCEA

Ca răspuns la programul nuclear pe care îl desfoşoara Iranul, Consiliul de Securitate al ONU adoptat, pe 9 iunie, Rezoluţia 1929/2010 care prevede noi sancţiuni care conţin măsuri mai stricte în ceea ce priveşte sectorul financiar şi cel al importului de arme, dar nu face nicio referire la domeniul energetic. Rezoluţia a fost adoptată şi cu votul Federaţiei Ruse şi a Chinei. Noile sancţiuni sunt considerate moderate întrucât nu includ nici sancţiuni economice zdrobitoare, aşa cum a declarat Barak Obama că vor fi, nici un embargo asupra petrolului, sau a gazului natural, nici măcar a importului de benzină, de care Iranul este dependent într-o măsură destul de mare. După votul obţinut din partea membrilor permanenţi şi nepermanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU împotriva Iranului şi ulterior prin sancţiunile anunţate de SUA şi UE, Teheranul urma să devină atât de izolat încât ar fi avut nevoie de “graţiere” din partea comunităţii internaţionale. Acela ar fi reprezentat momentul în care sancţiunile internaţionale şi-ar fi îndeplinit cu adevărat scopul, iar Iranul ar fi fost mai uşor de readus la masa negocierilor cu statele implicate în soluţionarea crizei iraniene.

Lipsa unor interdicţii în cadrul Rezoluţiei 1929/2010 adoptate de Consiliul de Securitate al ONU permis semnarea unui acord în domeniul energetic între Iran şi un stat terţ. Astfel, Iranul şi Rusia au semnat la Moscova, pe 14 iulie, un acord în domeniul energiei. Acordul prevede derularea unor investiţii pentru urmatorii 30 de ani. Documentul prevede cooperarea Federaţiei Ruse cu Iranul în investiţii în domeniul tehnic, transferul de tehnologie şi schimbul de experienţă în ceea ce priveşte petrolul, gazele naturale, dar şi substanţele petrochimice, crearea unei bănci comune, colaborarea în domeniul energiei electrice, a energiei nucleare, a energiilor moderne regenerabile, cooperarea pentru transportul de petrol şi creşterea producţiei acestuia, precum şi schimbul de gaze naturale.

Federaţia Rusă este pregătită să livreze produse petroliere către Iran, în timp ce compania Gazprom a acceptat să ajute statul iranian să-şi dezvolte sectorul energetic – petrol şi gaze naturale. Insă, marea majoritate a proiectelor pentru Iran sunt ţinute în stand – by din cauza noilor sancţiuni adoptate.

Acordul în domeniul energiei semnat de Federaţia Rusă şi Iran arată modul în care Kremlinul ştie să fie un bun jucător şi să îşi urmarească propriile interese în relaţiile internaţionale. A susţinut comunitatea internaţională şi a votat în favoarea sancţiunilor, pentru ca la aproximativ o lună de la acest eveniment să îşi „îmbuneze” poziţia faţă de Iran şi să semneze cu acesta un acord pe termen lung în domeniul energiei.

Relaţiile dintre Moscova – Teheran au avut de suferit în ultimul timp nu numai din din cauza votului Federaţiei Ruse în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, dar şi ca urmare a nerespectării de către Kremlin a contractului prin care acesta din urmă se obliga să livreze statului iranian sisteme de rachetă S-300. Referitor la aceasta la şeful Rostechnologies Sergei Chemezov declara la jumatatea lunii iulie că decizia finală în ceea ce priveşte semnarea sau anularea contractului trebuie să aparţină Preşedintelui Medvedev. Astfel, se aşteaptă ca Rusia să ia o decizie finală şi clară în ceea ce priveşte anularea sau reluarea contractului semnat cu statul iranian.
Deşi relaţiile dintre Rusia şi Statele Unite sunt resetate, Moscova nu este dispusă să abandoneze un vechi aliat – Iranul, mai ales după ce acesta din urmă a cheltuit miliarde de dolari pentru a achiziţiona arme şi tehnologie de apărare, menţinând astfel producţia de armament rusească pe linia de plutire. Cele două state sunt parteneri de încredere şi în domeniul energetic, iar Gazprom se află într-o competiţie acerbă cu companiile chineze de stat pentru controlul asupra câmpurilor bogate în gaze naturale din regiunile iraniene Pars şi Azar. În acest context, relaţiile Rusia – Iran continuă să se dezvolte, având la bază aceeaşi percepţie faţă de Statele Unite. Federaţia Rusă nu percepe Iranul ca pe o ameninţare strategică şi va continua să culeagă roadele unei relaţii economice avantajoase cu acesta, în timp ce va susţine, atât cât îi permite această apropiere de statul iranian, interesele comunităţii internaţionale.

Acordul energetic dintre Rusia şi Iran aduce ambelor părţi mai multe avantaje decât dezavantaje. Deţinător al unor importante rezerve de petrol şi gaze naturale, Iranul consideră cooperarea cu Federaţia Rusă un mod de a obţine tehnologie şi produse petroliere atât de necesare, fără a depune mari eforturi şi fără a trebui să apeleze la comunitatea internaţională. Pentru Teheran este o variantă pentru a trece mai uşor peste situaţia dificilă în care se află ca urmare a izolării şi sancţiunilor cu care se confruntă.

Deţinător al unor importante rezerve de petrol şi gaze naturale, Iranul consideră cooperarea cu Federaţia Rusă un mod de a obţine tehnologie şi produse petroliere atât de necesare, fără a depune mari eforturi şi fără a trebui să apeleze la comunitatea internaţională. Deşi este mare producător de petrol Iranul se află în imposibilitatea de a asigura cantitatea internă necesară de benzină, importul pentru consumul domestic fiind de aproximativ 40%. Intenţia Teheranului este de a-şi anula dependenţa faţă de sursele externe şi de a devini în câţiva ani unul dintre cei mai mari exportatori de benzină.

Pe trendul actual de evoluţie al Iranului este de aşteptat ca peste câţiva ani acesta să devină pentru un partener cu care comunitatea internaţionala va negocia mai greu dacât în prezent. Reducerea aproape totală a dependenţei de produsele de import, relaţiile bune cu state precum Federaţia Rusă şi China vor transforma Iranul intr-un partener de dialog foarte difícil.

Virginia MIRCEA

 

De pilda, Bulgaria, Slovacia si Lituania nu impoziteaza defel pensiile. Germania, Norvegia, Austria, Portugalia, Slovenia, Suedia, Finlanda, Letonia, Estonia, Cipru, Malta sau Romania nu impoziteaza pensiile cele mai mici. In schimb, Franta, Spania, Irlanda sau Olanda impoziteaza inclusiv cele mai mici pensii cu cote intre 5,5% (Franta) si 33,5% (Olanda). Cehia aplica un impozit unic de 15% pe pensii.

Aproximativ jumatate din statele europene includ pensiile in categoria veniturilor si le impoziteaza ca atare, in marea lor majoritate cu cote progresive. Adeseori, cele mai inalte trepte de impozitare depasesc 40%. Se ridica chiar la 52% pentru cele mai mari pensii in Olanda. Celelalte state aplica reguli specifice de impozitare bazate, de obicei, pe anumite trepte de pensii care se pot modifica de la un an la altul.

Sa nu omitem insa ca modelul social european se dovedeste cu fiecare an care trece falimentar, iar reforma actualelor sisteme de pensii este pe agenda europeana cu rang de prioritate zero. O dezbatere publica a fost lansata de catre Comisia Europeana pe 7 iulie 2010.

Sa lamurim pe indelete aceste aspecte.

I. Pensiile nu se impoziteaza in 3 tari europene: Bulgaria, Slovacia si Lituania. 

II. Pensiile sunt considerate venituri si se impoziteaza cu aceleasi cote ca si veniturile, in general fiind vorba de cote progresive, in urmatoarele tari:

• Grecia:

- Se aplica regulile generale de impozitare, cu exceptia invalizilor de razboi si a familiilor acestora, respectiv pentru  nevazatori.

- Incepand cu anul 2010 au fost introduse 9 trepte de impozitare, cea mai ridicata treapta fiind de 45% pentru un venit mai mare de 100.000 Euro anual. 

• Spania:

- Incepand cu anul 2007 s-a facut trecerea de la 5 la 4 trepte de impozitare in functie de nivelul pensiei anuale:

1. a.     0 Euro – 17.707 Euro          – 24%
2. b.    17.707 Euro – 33.007 Euro – 28%
3. c.      33.007 Euro – 53.407 Euro – 37%
4. d.    > 53.407 Euro                      - 43%

• Franta:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv pentru pensiile anuale:

1. a.     0 Euro – 5,875 Euro             - 5,5%
2. b.    11,721 Euro – 26,030 Euro – 14%
3. c.      26,031 Euro – 69,783 Euro – 30%
4. d.    > 69,783 Euro                      - 40%

• Irlanda:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv pentru pensiile anuale:

1. a.     0 Euro – 36,400Euro – 20%
2. b.    > 36,400Euro             - 41%

• Finlanda:

-   Se impoziteaza cu 0% pensiile mai mici de 15.200 Euro anual.

-   Se aplica cote progresive intre 6,5 % – 30,5%,

• Cipru:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv pentru pensiile anuale:

1. a.     0 Euro – 19.500 Euro           -  0%
2. b.    19,500 Euro  – 28.000 Euro – 20%
3. c.      28.000 Euro – 36.301 Euro  – 25%
4. d.    > 36.301 Euro                       - 30%

• Luxemburg:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv cu 17 trepte de impozitare.

• Malta:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv, pe 4 trepte de impozitare pentru pensiile anuale: pana la 8.500 Euro - 0%; intre 8.500 Euro – 19.500 Euro: 15% – 25%; peste 19.500 Euro           - 35%.

• Olanda:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv pe 4 trepte pentru pensiile anuale: pana la 17.500 Euro – 33,5%;  intre 17.500 – 54.776 Euro: 41,8%- 42%; peste 54.776 Euro - 52%.

• Marea Britanie:

- Se aplica impozitul pe venit progresiv.

• Belgia:

- Se aplica cota progresiva intre 25% – 50%.

• Cehia:

- Se aplica o cota de impozit de 15%.

• Romania:

- Se aplica cota unica de 16% pentru pensiile mai mari de 1.000 lei lunar - se aplica doar sumei care depaseste 1.000 de lei, nu integral la pensia mai mare de 1.000 de lei. Sub 1000 lei pensiile nu se impoziteaza.

III. Reguli specifice de impozitare a pensiilor gasim in tarile:

• Norvegia:

- Pensiile sunt supuse impozitului pe venit progresiv, cu exceptia pensiei minime.

- Incepand cu 2010 se aplica un impozit de 15% pentru pensionarii care nu domiciliaza in Norvegia.

• Germania

- Se impoziteaza cu  0% pensiile mai mici de 16.800 Euro anual (suma se dubleaza pentru persoane casatorite) acordate in anul 2008.

- In anul 2009, limita de impunere fiscala a scazut la 16,460 Euro anual.

• Austria:

- Nu se impoziteaza in 2008 pensiile mai mici de 13.500 Euro anual, iar in 2009 pensiile mai mici de 15.000 Euro.                                                 

• Portugalia:

- Nu se impoziteaza pensiile sub 6.000 Euro anual, dar sunt impozitate cele peste 6000 euro.

• Slovenia:

- Incepand cu 2009 nu se impoziteaza pensiile mai mici de 3.051,35 Euro pe an (Euro 254,27 pe luna), dar se impoziteaza cele care depasesc aceasta limita.

• Suedia:

- Pentru persoanele cu varste peste 65 ani nu se impoziteaza pensiile mai mici de 2.953 Euro lunar.

- In rest, se aplica impozitul pe venit, cu exceptia ajutorului de intretinere pentru varstnici.

• Ungaria:

- Pensiile cumulate cu salariul se impoziteaza.

• Letonia:

- Pensiile acordate inainte de 1 ianuarie 1996 nu sunt impozabile.

- Se impoziteaza insa pensiile acordate sau recalculate dupa 1 ianuarie 1996 mai mari de 1.980 LVL anual ( 2.819 Euro).

• Estonia:

- Pentru persoane care desfasoara activitati profesionale se aplica 0% impozit pentru pensiile mai mici de 3.000 EEK lunar (192 Euro).

- Pentru persoane care nu desfasoara activitati profesionale se aplica 0% pentru pensiile mai mici de 5,250 EEK lunar (336 Euro).

- Se aplica cota unica peste aeste niveluri.

IV. Batranetea nu trebuie sa fie sinonima cu saracia. Cat trebuie sa contribuim si cati ani?

Romania ramane nu doar cu cea mai mica pensie in UE (cu exceptia doar a Bulgariei), cu cea mai mica varsta efectiva si legala de pensionare (cea din urma va creste la 60 de ani pentru femei si la 65 de ani pentru barbati pana in 2015), cu cea mai subdezvoltata piata a fondurilor publice de pensii administrate privat (cu doar 0,5% din PIB, fata de Bulgaria – 4% din PIB, Letonia, Slovaia – 5% din PIB, Estonia – 7% din PIB, Ungaria – 10%, Polonia – 14% din PIB), dar si cu cea mai mica contributie la pilonul II pe pensii in randul statelor care au astfel de sisteme (cu exeptia doar a Letoniei). 

Vezi tabelul 1 din atasament pentru detalii.

Sa nu omitem insa ca modelul social european se dovedeste cu fiecare an care trece falimentar. Insisi comisarii europeni reclama bomba cu ceas a sistemelor publice de pensii care trebuie rapid reformate. Comisia Europeana a publicat de curand Green Paper on Pensions, ocazie cu care au aparut noi puncte de interes pe agenda europeana. Este vorba in special de: asigurarea adecvarii si a sustenabilitatii sistemelor de pensii; cresterea varstei de pensionare si asigurarea unui echilibru intre durata vietii profesionale si a vietii la pensie; inlaturarea obstacolelor din calea mobilitatii pensiilor in plan pan-european; pensii mai sigure si mai transparente, respectiv un acces imbunatatit la informatie si educatie financiara.

In general, contributiile la pensii nu au fost modificate in ultimii doi ani in statele membre ale UE. In schimb, varstele de pensionare au crescut si vor creste in continuare pana la 65 de ani, in general, chiar 67 de ani in tari precum Germania, Danemarca sau Suedia.

UE lanseaza o dezbatere publica pe data de 7 iulie 2010 cu privire la asigurarea unor sisteme adecvate de pensii, sigure si sustenabile si a modului in care actiunile la nivel european pot sustine eforturile nationale in acest domeniu. Un sondaj recent arata insa ca 73% din cetatenii europeni anticipeaza ca vor avea niveluri mai mici ale pensiilor in viitor, ca vor trebui sa munceasca mai multi ani pana la pensionare sau ca vor trebui sa economiseasca mai multi bani pentru batranete.

Provocarea majora tine de consecintele populatiei tot mai imbatranite a Europei: in 2008 raportul intre persoanele cu varsta de munca activa (15-64 ani) si cele peste 65 ani era de 4:1. Pana in 2060 acest raport va deveni 2:1. Contractia economica, precaritatea bugetelor publice, instabilitatea financiara si cresterea ratei somajului au accentuat necesitatea de a reforma sistemele actuale de pensii. Consultarea este deschisa cetatenilor, partenerilor sociali, guvernelor nationale, ONG-urilor, organizatiilor care reprezinta persoanele in varsta, fondurilor de pensii pana pe data de 15 noiembrie 2010 (vezi aici: http://ec.europa.eu/yourvoice/ipm/forms/dispatch?form=pensions). Dupa inchiderea perioadei de consultari, Comisia Europeana va analiza toate raspunsurile si va formula o opinie cu privire la actiunile dezirabile la nivelul UE. In acest cadru se impune sa ajungem la un acord si o decizie politica pe plan intern, rupt de cercul vicios al demagogiei.   

Tabel 1. Informatii despre contributiile la sistemul de pensii (stat – Pilon I, privat – Pilonul II unde este cazul), varste de pensionare, pensia medie si rata somajului in tari membre ale UE

Note:

* Cota globala = angajatul plateste un procent din castigul salarial brut pentru asistenta sociala intr-un singur cont, care ulterior este impartit de stat pe diverse bugete, in functie de necesitati.

** Cotele de contributii sunt in general pentru conditii de munca normale, in unele tari acestea putand creste functie de natura conditiilor de munca.

*** Cota de contributie la pensii obligatorii private, pentru statele membre U.E. cu pilon II similar cu cel din Romania, valabil in 2010.

**** Datele furnizate de Eurostat (somaj) pentru primul trimestru 2010 sunt, cu mici diferente, asemanatoare cu cele ale B.I.M.

***** Varsta pentru barbati si femei este pentru iulie 2010, de 58 ani şi 10 luni pentru femei, respectiv 63 ani şi 10 luni pentru bărbaţi, urmand sa creasca la 60 de ani femei si 65 de ani barbati pana in 2015 (legea 19 din 2000). Ulterior, daca proiectului sistemului unitar de pensii publice, aflat in Parlament in acest moment, intra in vigoare, varsta de pensionare a femeilor va creaste de la 60 la 65 de ani pana in 2030 incepand cu 2015.

****** Datele cu privire la contributiile la sistemul public de pensii sunt cele valabile pentru 2008 (in general contributiile la pensii nu au fost modificate in nici un stat in ultimii doi ani).

Sursa: Datele furnizate de catre Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Eurostat, OECD, Banca Mondiala, iulie 2010

Andreea PAUL (VASS)